- O analiză The Economist despre testul la care administrația Trump supune o cultură politică unică
<< Cu frigul atât de aspru încât gheața poate acoperi fluviul Mississippi, acesta este sezonul mort pentru industria ospitalității din Minneapolis. Așadar, decizia lui Donald Trump de a împânzi orașul cu aproximativ 3.000 de agenți federali de imigrație ar părea, cel puțin, o mană cerească pentru hoteluri și restaurante. Însă unii dintre cei care le curăță agenților camerele sau le toarnă băuturile sunt ei înșiși vulnerabili la a fi reținuți.
De aceea Wade Lüneburg, directorul politic al filialei locale a unui sindicat care reprezintă lucrătorii din domeniul ospitalității, se trezește ducând mâncare familiilor lucrătorilor ascunși prin Minneapolis. Înainte să bată la ușă, trimite un mesaj cu o fotografie în care apare purtând șapca roșie a sindicatului, pentru a-i asigura pe locatari că nu este agent federal. „Sunt peste tot”, spune Catherine, care de obicei lucrează într-o bucătărie de hotel, după ce îl lasă să intre. „Nu există niciun loc sigur pentru noi”.
În altă parte, un băiat de 16 ani primește la ușa blocului în care locuiește cutia cu ceapă, morcovi, conserve și tortilla de porumb, adusă de Lüneburg. El este cetățean — acum își poartă pașaportul peste tot — însă părinții lui nu sunt. Tot la câteva minute, se uită de după perdea pentru a verifica dacă în parcare se află agenți federali și a încetat să mai meargă la școală, în speranța că va putea ajuta dacă izbucnește criza. „De obicei sunt foarte buni în a-și ascunde emoțiile”, spune el, „dar îmi dau seama că acum sunt foarte speriați. Și nu știu cum să fac față situației”.
Pentru Lüneburg, membru de 37 de ani al UNITE HERE Local 17, sindicatul din industria ospitalității, nimic din toate acestea nu are sens. „Oamenii cinstiți, buni, care muncesc, nu ar trebui să suporte o asemenea presiune”, spune el. În timp ce se întoarce cu mașina spre centrul orașului, trecând prin cartier după cartier de case individuale confortabile, remarcă faptul că a face curățenie în camerele de hotel este o muncă grea. „Nu văd americani nativi — americani albi nativi — ridicând mâna ca să-și ia slujbe în aceste hoteluri”, spune el.
Cu o desfășurare de agenți de imigrație de aproape trei ori mai mare decât efectivele cumulate ale polițiilor din Minneapolis și orașul vecin, St. Paul, intervenția de aici o depășește cu mult pe cea trimisă anterior de Trump în Chicago, un oraș mult mai mare. Cu toate acestea, populația de imigranți fără acte din întregul stat, estimată la 100.000 de persoane, este mică, mai ales în comparație cu state precum Texas (2 milioane) și Florida (1,2 milioane). Acestea din urmă au fost ferite de perturbările provocate de agenți mascați care cer acte de identitate oamenilor pe trotuare, folosesc spray cu piper și grenade asurzitoare împotriva protestatarilor și sparg uși în căutarea unor persoane pe care le numesc infractori, dar care uneori s-au dovedit a fi cetățeni care respectă legea.
„De ce Minnesota? De ce Minneapolis?”, sunt cuvintele lui Muhammad Abdul-Ahad, care conduce un grup de prevenire a violenței. Stătea de pază lângă memorialul care s-a ridicat acolo unde Renée Good a fost împușcată mortal de un agent al Serviciului de Imigrare și Vamă (ICE), pe 7 ianuarie, în timp ce încerca să se îndepărteze cu mașina de el. Muhammad Abdul-ahad se întreabă dacă există cumva vreo legătură cu un alt memorial, situat în apropiere, ridicat pentru George Floyd, a cărui moarte sub genunchiul unui ofițer de poliție a declanșat în 2020 proteste globale împotriva violenței polițienești.
Senatoarea democrată Amy Klobuchar spune că „toată lumea din statul nostru se chinuie să înțeleagă asta”. Ea sugerează că cultura politică din Minnesota ar putea ajuta la găsirea unui răspuns. „Unul dintre lucrurile care ar putea fi unice aici este acela că, în cazul nostru, cetățenii de rând, inclusiv o foarte tânără femeie, în cazul lui George Floyd, au mers la locul evenimentului și au început să filmeze”, spune dna Klobuchar. „Și când li s-a spus să plece, ei au continuat să filmeze”. Minneapolis prezintă ceva asemănător unui răspuns imunitar la incursiunea ICE. Sindicatele, organizațiile non-profit, grupurile bisericești și cetățenii particulari s-au reunit într-o rețea densă pentru a sprijini migranții cu sau fără acte, livrând mâncare, urmărind vehiculele ICE, hărțuind agenții cu insulte și avertizând migranții cu fluierul, pe măsură ce agenții se apropie.
Politica de solidaritate și rezistență din Minneapolis se trage din cel puțin două surse, una veche și una recentă. Partidul Democrat din stat este numit „Partidul Democrat-Fermier-Muncitoresc” (DFL), din cauza rădăcinilor sale în populismul agrar și muncitoresc de la începutul secolului al XX-lea. Într-una dintre micile ironii ale istoriei a fost aceea că la vaza creării acstei politici de stânga stă un aflux uriaș de imigranți de tipul celor doriți în număr mai mare de către Trump — nordici din Scandinavia. Ea este acum centrată pe Minneapolis, deoarece componenta „F” (fermieri) a pierdut importanță ca bază democratică în Minnesota, iar „L” (muncitori) este în declin, în ciuda unor susținători puternici precum Lüneburg.
„Minnesota Nice” față în față cu ICE
O sursă mai recentă a acestei atitudini este uciderea lui George Floyd, care i-a sensibilizat chiar și pe rezidenții privilegiați ai orașului față de modul în care legea poate fi abuzată și drepturile pot fi anulate, spune Emmanuel Mauleón, profesor de drept la Universitatea din Minnesota. „A existat o trezire în masă cu privire la ceea ce se întâmplă atunci când forțele de ordine depășesc limitele”, spune el. „Cred că în acel moment s-a născut acest ethos de protejare reciprocă”.
Pentru oficialii din administrația Trump, însă, tocmai rezistența este cea care abuzează legea. Ei i-au numit pe unii protestatari „teroriști interni”, susținând că încearcă să-i doboare pe agenți. Oficialii federali au apărat tacticile ICE ca fiind necesare pentru a-i împiedica pe anarhiști să obstrucționeze aplicarea legii. În rândul președinților moderni, Trump este unic prin apetitul său de a crește temperatura politică atunci când întâlnește opoziție. Indiferent dacă acest rezultat este intenționat sau nu, represiunile din Minneapolis ar putea provoca o suprareacție la stânga, sub forma unei rezistențe locale ce ar putea încălca legea și a unui nou impuls național din partea democraților pentru „abolirea ICE” — la fel cum unii ceruseră abolirea poliției în 2020. Chiar dacă sondajele arată că acest val de represalii este impopular acum, în chestiuni de imigrație alegătorii încă le acordă încredere republicanilor din Congres.
Indiferent ce vinovați vor găsi instanțele pentru încălcarea legii în Minneapolis, această confruntare este în esență una politică. Va fi pierdută de acea tabără care își va exagera poziția. Dar nimeni nu va câștiga cu adevărat. >>
E vremea pentru destituirea președintelui Donald Trump. Instrumentul există
