De ce Borat nu este amuzant. O analiză CEPA despre „imperialismul imaginației”

Noul film din seria „Borat” al lui Baron Cohen este mult mai puțin amuzant dacă provii dintr-o țară pe care majoritatea străinilor nu o pot arăta pe hartă, scrie Edward Lucas în buletinul „Europe’s Edge” al centrului de analiză CEPA. „Borat Subsequent Moviefilm” a început să fie difuzat pe Amazon Prime Video din 23 octombrie și deja face furori în Statele Unite.

🔷 „Pe 22 februarie 1999, glumele la adresa polonezilor au devenit inacceptabile în Statele Unite. Ted Turner, mogulul media, a prezentat slugarnic scuze pentru insultă rasială în urma unei expresii pe care guvernul polonez o catalogase drept inadecvată. Dezescaladarea a fost urmată de o amenințare din partea lui Radek Sikorski, pe atunci adjunctul ministrului de Externe, de a retrage un substanțial material publicitar din revista Time, care aparține imperiului Turner.

Acesta este unul dintre motivele pentru care Borat, stereotipul est-european descris de comediantul britanic Sacha Baron Cohen, nu este polonez. Este mult mai sigur să-l faci kazah. Kazahstanul nu poate răni pe nimeni. Are jumătate din dimensiunea populației Poloniei. Este departe de a ajunge în UE și NATO. Diaspora kazahă din America de Nord este mică. Nimeni nu-și face griji legat de un boicot kazah.

Umorul lui Borat este o distracție inocentă dacă ești bogat, puternic și protejat în identitatea ta etnică, lingvistică și culturală. Este mult mai puțin amuzant dacă sunteți dintr-o țară pe care majoritatea străinilor n-o pot găsi pe-o hartă sau dintr-o regiune care încă se luptă să scape de decenii de izolare forțată.

Scriitoarea sârbo-britanică Vesna Goldsworthy observă că Kazahstanul lui Borat este un «steag al comodității», întruchipând un «amestec de stereotipuri est-europene». Regiunea, spune ea, este «ultimul refugiu pentru sentimentele de superioritate care nu pot fi plasate nicăieri altundeva», idee pe care a subliniat-o în cartea sa din 1998 «Inventarea Ruritaniei: imperialismul imaginației». Toomas Hendrick Ilves, fost președinte al Estoniei, subliniază rasismul occidentalilor față de europenii estici mai clar: «De multe ori ne-au tratat ca pe niște gunoaie».

A aduce obiecții este greu. Când guvernul kazah s-a plâns de descrierea dureroasă a țării și a oamenilor lor în primul film Borat în 2006, rezultatul a fost și mai multă batjocură. Continuarea, la fel de jignitoare, nu a mai provocat niciun protest din partea autorităților, ci o obiecție elocventă din partea activiștilor kazahi din străinătate.

Ignoranța occidentalilor față de Kazahstan este izbitoare. Acum douăzeci de ani am luat cina la Moscova cu un academician venit în vizită, devenind ulterior un oficial foarte înalt din administrația Bush, care avea impresia trufașă, dar greșită, că Kazahstanul nu este o țară musulmană, deoarece, așa cum a indică și numele, este locul «unde trăiesc cazacii». Percepțiile sunt un pic mai exacte acum, dar nu cu mult.

Un brand manager le-ar spune kazahilor să nu se mai plângă și, în schimb, să lanseze o campanie de exploatare a publicității nedorite făcute de Borat. Biserica mormonă a făcut asta ca răspuns la muzicalul de succes «Cartea lui Mormon», cumpărând spațiu publicitar pentru a-i îndemna pe cei care merg pe teatru să încerce adevărata experiență. Dar sentimentele sunt prea rănite pentru asta.

Pe vremuri, satira străină era mai bună. Am fost încântat să văd recent o reeditare a unei cărți-cult a Războiului Rece: «URSS: după o idee originală de Karl Marx», scrisă Marc Polonsky și Russell Taylor. Romanele lui Malcolm Bradbury «Rate de schimb» și «De ce să vii la Slaka?», ghidul parodic spre o țara mitică, sunt o parodie afectuoasă și precisă a vieții din spatele Cortinei de fier. O serie a BBC despre diplomați britanici nefericiți dintr-o țară mitică din Asia Centrală numită «Tazbekistan» a folosit atât occidentali aroganți și ignoranți, cât și regimul local brutal.

Există o mulțime de posibilități pentru mai multe astfel de eforturi. Baron Cohen și-ar putea transforma talentele în satirizarea pompozității și vulgarității Kremlinului lui Vladimir Putin sau a bombasticii brutale a regimului în prăbușire al lui Aleksandr Lukașenko. Sau chiar ceva și mai îndrăzneț: să-și bată joc de Partidul Comunist Chinez. Îi urez succes cu asta: niciun film critic la adresa Chinei nu a mai a fost realizat la Hollywood din 1997.” 🟦

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here