<< Editorii Collins English Dictionary au declarat „permacrisis” cuvântul anului 2022. Definit ca „o perioadă extinsă de instabilitate și nesiguranță”, este un portmantou urât care încapsulează cu acuratețe lumea de astăzi, în zorii anului 2023. Invadarea Ucrainei de către Vladimir Putin a dus la cel mai mare război terestru din Europa, după 1945, cel mai serios risc de escaladare nucleară de la criza rachetelor din Cuba și cel mai amplu regim de sancțiuni, din anii 1930. În multe țări, creșterea costurilor cu alimentele și energia a alimentat cele mai mari rate ale inflației, din anii 1980, și cea mai mare provocare macroeconomică din epoca modernă, pentru băncile centrale. Ipotezele care au rezistat zeci de ani, potrivit cărora granițele ar fi inviolabile, armele nucleare nu vor fi folosite, inflația va fi scăzută și luminile din țările bogate vor rămâne aprinse – au fost toate zdruncinate simultan. >>
- O analiză The Economist, semnată de redactorul-șef, Zanny Minton Beddoes
<< Trei șocuri s-au combinat pentru a provoca aceste frământări. Cel mai mare este geopolitic. Ordinea mondială postbelică, condusă de americani, este contestată, cel mai evident de către domnul Putin, și cel mai profund de către relația ce se înrăutățește persistent dintre America și China lui Xi Jinping. Hotărârea cu care America și țările europene au răspuns la agresiunea Rusiei poate că a revitalizat ideea de „Occident”, în special alianța transatlantică. Dar a mărit decalajul dintre Occident și restul. Majoritatea oamenilor din lume trăiesc în țări care nu susțin sancțiunile occidentale împotriva Rusiei. Dl Xi respinge deschis valorile universale pe care se bazează ordinea occidentală. Decuplarea economică dintre cele mai mari două economii ale lumii devine o realitate; o invazie chineză a Taiwanului nu mai este neplauzibilă. Apar fisuri și în alte certitudini geopolitice de lungă durată, cum ar fi alianța de conveniență dintre America și Arabia Saudită.
La rândul său, războiul din Ucraina a dus atât la cel mai mare șoc al mărfurilor, din anii 1970, cât și la o remodelare rapidă a sistemului energetic global. Importanța Ucrainei, ca exportator agricol, a însemnat că războiul a amenințat cu foametea în masă, până când a fost găsit un mijloc de a deschide portul Odesa. Chiar și acum, pentru multe țări, cea mai imediată consecință a unui conflict îndepărtat a ținut de scumpirea hranei și îngrășămintelor. Disponibilitatea domnului Putin de a-și transforma în armă exporturile de gaze a expus dependența cronică a Europei de hidrocarburile rusești, a făcut ca părți din industria sa consumatoare de energie să fie neviabile peste noapte, a forțat guvernele să cheltuiască miliarde pentru a amortiza costurile consumatorilor și a provocat o luptă nebună pentru noi surse de aprovizionare. Și toate acestea într-un an în care consecințele schimbărilor climatice, de la inundațiile din Pakistan la valurile de căldură în Europa, au devenit din ce în ce mai vizibil violente. Odată cu creșterea costurilor cu energia, care i-au făcut chiar și pe cei mai verzi politicieni europeni să repornească centralele pe cărbune, au apărut compromisuri serioase în a face ca sursele de energie să fie accesibile, sigure și sustenabile din punct de vedere ecologic.
Spike în Covid, spike în economie: de la proteina cu țepușă la prețurile cu țepușă
Creșterea prețurilor la energie, la rândul său, a exacerbat al treilea șoc, pierderea stabilității macroeconomice. Prețurile de consum se accelerau deja la începutul anului 2022, întrucât cererea alimentată de stimulente s-a întâlnit cu constrângerile ofertei post-pandemie. Dar, pe măsură ce prețurile la energie și alimente au crescut vertiginos, inflația a trecut de la a părea ridicată doar temporar la a fi o problemă persistentă, cu două cifre. Conduse de Rezerva Federală, care și-a descoperit cu întârziere Volcker-ul interior, marile bănci centrale ale lumii au recurs la cel mai rapid și mai larg set de majorări ale ratelor dobânzilor globale din ultimele cel puțin patru decenii. Cu toate acestea, pe măsură ce 2022 se apropie, stabilitatea macroeconomică este încă departe: inflația globală rămâne aproape de două cifre, iar comparațiile cu anii 1970 sunt incomod de apropiate.
Ce urmează? Totul depinde de modul în care evoluează aceste trei șocuri – geopolitic, energetic și economic – și de modul în care se influențează reciproc. Pe termen scurt, răspunsul este sumbru. O mare parte din lume se va afla în recesiune în 2023, iar în mai multe locuri slăbiciunea economică ar putea exacerba riscurile geopolitice. Această combinație otrăvitoare va fi cel mai evidentă în Europa. În ciuda toamnei blânde și a scăderii rezultate a prețurilor la energie, continentul se confruntă cu ierni dificile în 2022-2023 și 2023-2024. Multe economii europene sunt deja în pragul recesiunii. Ratele mai mari ale dobânzilor, necesare pentru a reduce inflația, vor afecta și mai mult cheltuielile consumatorilor și vor crește șomajul.
O perioadă de frig ar duce la creșterea prețurilor la gaze și ar crește perspectiva reală a întreruperilor de curent. Până acum, guvernele europene au protejat consumatorii de cel mai grav șoc al prețului energiei, folosind subvenții masive și plafoane de preț. Asta nu poate continua la infinit. Marea Britanie se află în cea mai proastă formă, atât din cauza daunelor de durată ale Brexit, cât și din cauza prejudiciului auto-impus prin planul lui Liz Truss de reduceri masive de taxe nefinanțate. Pentru a reface încrederea în piață după iresponsabilitatea din timpul mandatului său de premier, Marea Britanie va trebui să întreprindă cea mai mare înăsprire fiscală din clubul G7, chiar dacă suferă cea mai profundă recesiune. Îngrijorătoare este și situația din Italia, vechiul întârziat din Europa, cu care Marea Britanie rivalizează acum.
Cel mai mare risc geopolitic este ca domnul Putin, incapabil să reușească pe câmpul de luptă, să încerce mai mult să exploateze aceste vulnerabilități europene. Această strategie este deja evidentă în Ucraina însăși, unde Rusia insistă în încercarea de a distruge infrastructura energetică a țării, pe măsură ce se apropie iarna. Până acum, au eșuat încercările domnului Putin de a rupe, cu ajutorul gazului, solidaritatea din Europa de Vest în privința sprijinirii Ucrainei. Dar ar putea merge mult mai departe, prin întreruperea tuturor (în loc de unele) exporturi de gaze sau prin sabotarea conductelor de gaze ale Europei. Escaladarea de acest fel ar duce la mai puțin oprobriu din partea restului lumii decât utilizarea armelor nucleare tactice. Dar ar însemna o mare înrăutățire a lucrurilor în Europa.
Un al doilea loc în care slăbiciunea economică ar putea agrava riscul geopolitic anul viitor va fi China. Economia sa intră slăbită în 2023, slăbită de propriul set de greșeli din politica autohtonă, în special de hotărârea domnului Xi de a se ține de strategia Zero Covid, ca și de eșecul de a face față unei vaste și purulente crize imobiliare. În același timp, dl Xi a avut o retorică agresivă și naționalistă, în special asupra Taiwanului. La congresul cincinal al partidului, din octombrie, care a oficializat concentrarea absolută a puterii în mâinile sale, dl Xi a avertizat cu privire la „furtuni periculoase” care urmează și s-a referit la „provocări grosolane” care implică „interferențe externe”, în Taiwan. Prețuind loialitatea în detrimentul competenței, el nu mai are în jurul său niciun tehnocrat economic cu experiență. Dacă problemele economice ale Chinei se înrăutățesc în 2023, zdrăngănitul sabiei în privința Taiwan s-ar putea dovedi un factor tentant de distragere.
Economia Americii intră în 2023 într-o formă fundamental mai puternică decât cea a Chinei sau a oricăreia din Europa. Creșterile agresive ale ratelor dobânzii de către Rezerva Federală vor da economia spre recesiune, dar cu piața muncii încă puternică și economiile populației abundente, va fi una ușoară. Deși prețurile ridicate la benzină au întărit creșterea inflației și au afectat administrația Biden, țara este un mare producător de energie și, prin urmare, a beneficiat de pe urma șocurilor mărfurilor din acest an. Paradoxal, în 2023, tocmai puterea economică relativă a Americii, mai mult decât slăbiciunea ei s-ar putea dovedi o problemă pentru restul lumii. Fed va trebui să crească în continuare ratele pentru mai mult timp pentru a înăbuși inflația, întărind, la rândul său, puterea dolarului și obligând alte bănci centrale să țină pasul. Pe plan intern, pericolul este ca un guvern divizat și chiar o recesiune ușoară să însemne scleroză legislativă și totuși o politică mai otrăvitoare decât de obicei, la Washington. În acest mediu, sprijinul pentru asistența acordată Ucrainei ar putea dispărea și ar crește atractivitatea pentru afișarea durității în privința Taiwanului. Primul caz l-ar încuraja pe domnul Putin; cel din urmă l-ar înfuria pe domnul Xi.
Pe scurt, există o mulțime de motive pentru care 2023 să fie un an sumbru și potențial periculos. Dar pentru că fiecare criză generează noi posibilități, există o veste bună în mijlocul tumultului de azi. Unele țări vor prospera în miezul obscurității. De exemplu, economiile din Golf sunt în plină expansiune, câștigând nu numai din prețurile ridicate la energie, ci și din rolul lor în creștere ca antrepozite financiare. India, care în 2023 va depăși China pentru a deveni cea mai populată țară din lume, va fi un alt punct luminos, susținut de petrolul rusesc la preț redus, investițiile interne în creștere și interesul crescând din partea străinilor dornici să-și diversifice lanțurile de aprovizionare departe de China. În linii mari, economiile emergente se vor descurca relativ mai bine decât în episoadele anterioare de creștere a ratelor dobânzilor și recesiune globală.
Zguduirea va duce la o oarecare interogare asupra ortodoxiei. Pe măsură ce inflația este controlată treptat și dureros, bancherii centrali se vor întreba cât de departe ar trebui să meargă cu duritatea. E probabil ca puțini să se apropie de ținta de 2% pentru inflație și va exista o dezbatere din ce în ce mai puternică cu privire la dacă acesta este într-adevăr obiectivul potrivit ce trebuie țințit.
Avantajul pentru climă, derivat din situația Ucrainei
Între timp, șocul energetic va stimula trecerea la sursele regenerabile: Fatih Birol, șeful Agenției Internaționale pentru Energie, l-a numit „un punct de cotitură în istoria energiei”, care „va accelera tranziția către energie curată”. În același timp, criza va încuraja, de asemenea, un realism mai mare în ceea ce privește rolul actual al combustibililor fosili și, în special, rolul gazelor naturale drept combustibil-punte către un viitor mai ecologic. Cu noroc, vechile ipocrizii vor fi în sfârșit confruntate – cum ar fi refuzul Europei de a finanța proiecte de gaze în țările sărace, chiar dacă se zbate pentru a-și asigura mai multe aprovizionare cu gaze pentru ea însăși – și rezultatul va fi un sistem energetic global mai ecologic, mai divers și mai sigur.
Consecințele geopolitice pe termen lung ale șocurilor din 2022 sunt cel mai greu de prevăzut. Orice s-ar întâmpla în Ucraina, este evident că Putin va eșua în scopul său strategic de a nega dreptul țării la existență. În schimb, Ucraina va fi o țară orientată spre Vest, cu cea mai mare și mai întărită în luptă armată din Europa. Chiar dacă este în afara NATO, asta va transforma calculul de securitate al Europei. Iar succesul Ucrainei ar trebui să dea o pauză de gândire altor potențiali agresori. Cu toate acestea, refuzul majorității economiilor emergente de a se înscrie în regimul de sancțiuni al Occidentului împotriva Rusiei sugerează că apelul mai larg de a susține libertățile democratice și dreptul la autodeterminare este limitat. În debut de 2023, ordinea postbelică nu este moartă, dar a fost transformată. >>
