Ca mare parte din ceea ce face guvernul ultranaționalist al Israelului – de la demersul său autoritar de revizuire până la respingerea cadrelor regionale de pace – mutarea sa de săptămâna aceasta de a închide Al Jazeera în țară va suna bine pentru mulți, la început, dar, după reflecție, va arăta ca una imbecilă.
În discuție este o lege adoptată de Knesset, care permite ca orice entitate mass-media străină, considerată dăunătoare pentru „securitatea națională”, să fie interzisă în Israel și să îi fie confiscate activele, expulzați angajații, blocate fluxurilor online și offline și așa mai departe. Setul autoritar standard.
Dacă guvernul prim-ministrului Benjamin Netanyahu își va îndeplini planurile, prima (și poate singura) implementare a lor va fi îndreptată împotriva Al Jazeera, postul de știri din Qatar care a supărat guvernul cu acoperirea sa, incontestabil lipsită de simpatie, a Războiului din Gaza. Cei care vor sărbători acest lucru nu sunt preocupați de bias dintr-un purism jurnalistic, ci întrucât demersul ar favoriza în sens invers; este naționalism.
Ce este atât de rău la Al Jazeera? Chestiile obișnuite. Se grăbește să dea știri care fac Israelul să arate rău și nu se grăbește să corecteze lucrurile atunci când greșește. Limbajul folosit trădează că într-adevăr consideră că există un genocid în Gaza (nu există) și că consideră „ilegale” așezările din Cisiordania (sunt ciudate și greșite, dar nu ilegale). Difuzează foarte rar critici la adresa Hamas.
Nu e pe gustul meu. Cred că în actualul război Hamas este agresorul criminal, un război pe care gruparea jihadistă l-a început pe 7 octombrie cu o invazie neprovocată și un masacru brutal, așa cum nu a mai fost cunoscut de o țară occidentală după al Doilea Război Mondial – și sunt de acord că Al Jazeera dăunează Israelului prin promovarea unei narațiuni contrare (canalul arab procedând astfel mai mult decât versiunea mai blândă în limba engleză).
Dar nu sunt chiar monstrul cu două capete pe care unii ar putea crede. Cu doar două luni în urmă, Israelul a fost acuzat de Comitetul pentru Protecția Jurnaliștilor că a ucis mai mulți jurnaliști în 2023 (mai ales în Gaza) decât a făcut vreo țară vreodată. Am apărat Israelul împotriva acestei acuzații pe Al Jazeera (deci da, dezvăluire completă: am apărut pe acest canal, ca și pe altele). Am fost invitat știindu-se clar că nu împărtășesc perspectiva postului și mi s-a permis să vorbesc în direct. Cel care m-a intervievat a fost oarecum combativ, dar nu neprofesionist, și mi-am transmis punctele de vedere, inclusiv definiția extinsă cu privire la cine este jurnalist în zilele noastre, pericolele generale ale reportajelor de război, densitatea și dificultatea deosebită a Gazei și faptul că din experiența mea IDF nu țintește jurnaliști (deși pot avea loc acțiuni necinstite și, desigur, se pot face mai multe pentru a-i proteja).
Este Al Jazeera suficient de echilibrat pentru a fi considerat o organizație jurnalistică adecvată? Nu știu, dar un lucru este clar: este mai mult decât Canal 14, de dreapta, din Israel, unde nu veți auzi voci de opoziție,; și mai mult decât radioul de dreapta din SUA.
Dacă Israelul continuă cu planul său, poate lua în considerare partea legată de cost a ecuației.
Primul lucru este reputația. Democrațiile nu ar trebui să închidă mass-media străină (sau ONG-urile). Acesta este genul de lucruri cu care se ocupă statele polițienelti; în urmă cu aproximativ un deceniu, Egiptul a închis Al Jazeera pentru că a considerat, în mod corect, că sprijinea gruparea Frații Musulmani, care tocmai fusese răsturnată de la putere. Nu există presă liberă în Coreea de Nord, Belarus sau Eritreea.
Dacă Israelul ar face un astfel de pas, și-ar submina grav statutul de democrație tocmai în momentul în care această poziție este supusă unui atac puternic; deja, Casa Albă și-a exprimat îngrijorarea, invocând libertatea presei. Mutarea (însăși existența noii legi) ar face ca locul Israelului să coboare în nenumăratele liste de transparență, libertate, respect față de jurnaliști și așa mai departe. Cu doar câteva săptămâni în urmă, respectatul think tank suedez, V-Dem, a refuzat Israelului categoria superioară de „democrație liberală” din cauza tentativei înseși, aflată acum în pauză, de a eviscera sistemul judiciar al Israelului. Astfel de prejudicii la nivelul reputației ar putea genera penalizări suplimentare – din partea agențiilor globale de rating de credit, a piețelor mondiale și a investitorilor străini.
Având în vedere toată atenția pe care aceasta o va atrage, mulți, în întreaga lume, vor începe să observe că legea permite, de fapt, guvernului să închidă orice mass-media străină din motive de „securitate națională” (atâta timp cât un judecător aprobă – și amintiți-vă de reformele guvernului, în scopul de a numi judecători-marionetă). Israelienilor le este ușor să înghită închiderea Al Jazeera. Cum se vor simți dacă țara lor va folosi această lege pentru a închide CNN sau Associated Press?
Simpla existență a legii reprezintă o amenințare, deoarece jucătorii de rea-credință pot întoarce în toate felurile argumentul securității naționale pentru a se potrivi scopului lor; așa a fost și așa va fi. Făcăturile țesute pe seama securității naționale sunt o pantă foarte alunecoasă, care servește dictaturilor. În general, dictaturile nu prosperă, chiar dacă unii dictatori o fac. Israelienilor le place prosperitatea, iar aceasta este legată de democrația lor.
Așadar, care este avantajul? Haideți să aruncăm o privire:
- Cea mai mare parte a acoperirii negative a războiului, pe Al Jazeera, provine de la studioul din Doha – discuțiile cu experți, în care videoclipuri de la agențiile de presă și de la Al Jazeera însăși servesc drept fundal; și din burtierele prea adesea tendențioase de pe ecran. Acest lucru va continua, evident.
- Al Jazeera va continua să opereze în zonele palestiniene, care includ Gaza, în teorie. Reportajele originale și videoclipurile de acolo vor continua, dar acum materialul nu va fi direcționat prin biroul din Ierusalim ai cărui producători și editori poate că să nu sunt mari fani ai ocupației Cisiordaniei, dar cel puțin sunt expuși perspectivei israeliene asupra lucrurilor.
- Nu va mai exista nicio speranță de a mai relata din Israel, lucru care în prezent se întâmplă, și deci de a prezenta viziunea israeliană, chiar dacă fără emfază.
- Este adevărat că Al Jazeera va fi îndepărtată de pe platformele israeliene prin cablu și satelit, dar va continua să-și răspândească în lumea arabă și pe întreaga planetă veninul de care este acuzată; și chiar dacă site-ul web este blocat de geolocalizare, oricine din Israel, care dorește să-l acceseze, probabil că va putea face acest lucru prin soluții alternative precum un VPN (care criptează conexiunea la internet a unui utilizator și o redirecționează printr-un server dintr-o altă țară).
- Al Jazeera va putea, probabil, să intervieveze oameni din Israel prin videoconferință, pentru că… tehnologie. Guvernul ar putea încerca să interzică și acest lucru prin lege, demers care probabil ar fi anulat de instanțele de judecată (din moment ce nu au fost încă putinizate), ceea ce va provoca și mai multe pagube.
Ministrul Comunicațiilor, Shlomo Karhi, acuză postul TV de incitare pro-Hamas și de expunere a trupelor israeliene la ambuscade, fără a oferi dovezi. După cum am văzut, nici unul nu ar fi neapărat afectat de lege. Deci, pe scurt, închiderea Al Jazeera în Israel nu va împiedica organizația să facă exact ceea ce face astăzi.
Dacă această lege (care este definită în prezent ca o măsură temporară) devine permanentă, Israelul își va acorda, în esență, autoritatea necontrolată de a suprima vocile pe care le consideră nefavorabile sau critice. Acest lucru nu numai că înăbușă libertatea de exprimare, ci și subminează principiile fundamentale ale democrației, toate acestea expunând Israelul la o deteriorare masivă a reputației pe scena internațională, întărind narațiunea că se îndreaptă către autoritarism.
În mod ironic, țintirea mass-media în numele securității naționale poate submina interesele de securitate pe termen lung. O mass-media liberă și independentă servește ca un control vital asupra puterii guvernamentale și poate descoperi abuzuri de autoritate, corupție și alte amenințări la adresa securității naționale. Prin reducerea la tăcere a mass-media, mai întâi a celei străine și apoi a celei locale, guvernul slăbește coeziunea socială, ceea ce dăunează securității naționale. În cazul Israelului, care se confruntă cu amenințări reale și extreme, este esențială menținerea unei anumite coeziuni.
Democrația este testată tocmai prin tolerarea vocilor pe care nu vrei să le auzi. Nu mă aștept ca actualului guvern israelian sau susținătorilor săi să le pese de asta. Dar poate că le va păsa de faptul că ar arăta ca niște idioți pentru o mutare de cap sec ce se va solda numai cu pagube, fără câștig.
Inteligența Artificială este la un pas distanță de-a pune capăt carierelor
