Donald Trump domină dreapta americană de nouă ani și totuși, chiar și după aproape un deceniu de analize, mulți observatori încă nu înțeleg de ce. Dar alegătorii cu siguranță nu s-au săturat de Trump. Chiar și după scandalul și haosul primului său mandat, culminând cu încercarea sa de-a se agăța de putere după pierderea alegerilor în 2020, aproximativ jumătate din electorat, adică aproximativ 75 de milioane de americani, îl va vota de data aceasta, scrie The Economist.
<< Cum se explică puterea sa longevivă? La început, stânga obișnuia să indice rasismul, misoginismul și xenofobia, susținute de dezinformare și minciuni. Hillary Clinton a sintetizat această teză. „Ai putea pune jumătate dintre susținătorii lui Trump în ceea ce eu numesc coșul deplorabililor”, a spus ea cândva.
Primele explicații ale simpatizanților lui Trump ar putea fi la fel de simpliste și isterice. În 2016, Michael Anton a prezentat cel mai proeminent argument intelectual în favoarea lui Trump. El a scris că americanii trebuie să scoată un țipăt populist primitiv înainte ca modul lor de viață să se stingă definitiv și a numit scrutinul din 2016 „alegerile Zborului 93” (referindu-se la avionul deturnat la 11 septembrie 2001, care s-a prăbușit pe un câmp din Pennsylvania după revolta pasagerilor). Anton a detaliat: „O președinție Hillary Clinton este ruleta rusească cu semiautomat. Cu Trump, cel puțin poți să învârți cilindrul și să-ți încerci norocul”. Majoritatea americanilor nu au crezut că 2016 a fost o alegere tip Zborul 93. De fapt, 40% dintre alegătorii eligibili nu s-au deranjat să își exprime o opinie.
Ar fi utilă o analiză mai calmă. Oamenii de știință din domeniul social oferă trei tipuri de explicații. Politologii subliniază importanța instituțiilor; economiștii pun accentul pe condițiile materiale; iar sociologii pun accentul pe prăpastia culturală dintre elite și populație.
Prima explicație, cea a științelor politice, ni-l prezintă pe Trump ca pe-un beneficiar norocos sau poate chiar ca pe-un exploatator iscusit al sistemului politic particular al Americii. Votul uninominal, care acordă victoria candidatului care obține o majoritate, încurajează un duopol bipartidic. (Când Trump și-a folosit talentul pentru a încerca să obțină nominalizarea Partidului Reformist în 2000, nu s-a sfârșit bine). Alegerile primare înseamnă că membrii de rând au mai multă putere decât elitele partidului atunci când selectează candidatul la președinție. Acest lucru permite unei facțiuni, așa cum ar putea fi „Make America Great Again”, să preia controlul asupra aparatului unui partid major dacă are suficient succes.
Democrații au avut propriile lor mișcări insurecționale de stânga populistă atât în 2016, cât și în 2020, conduse de Bernie Sanders și apoi de Elizabeth Warren. Dar niciunul dintre aceștia nu a reușit să obțină procentul consistent de 25-35% din alegătorii primari pe care l-a obținut Trump în primele alegeri primare republicane din 2016. În cazul în care democrația pluripartidistă de tip european ar fi transplantată în America, un partid MAGA condus de Trump ar putea atrage o mulțime de susținători, fără a atrage însă și o majoritate, la fel ca extremiștii de dreapta din Alternativa pentru Germania.
Odată ajuns la conducerea partidului, sistemul bipartidic lucrează în favoarea facțiunii rebele, forțând copartizanii să se împace cu noua conducere. Acest lucru explică o mare parte din sprijinul actual al lui Trump. Însă abordarea bazată pe sistemele politice este mai puțin satisfăcătoare ca explicație a menținerii sale atât de durabile, făcându-l prima persoană care câștigă nominalizarea unui partid major de trei ori la rând după Franklin Roosevelt.
Economia – explicația numărul doi – ar putea lămuri o parte din această longevitate. Economia americană a cunoscut un boom în timpul primului mandat al lui Trump, până la pandemia de covid-19. Deși alegătorii nu au fost de acord cu comportamentul lui Trump pe durata mandatului și, în special, la 6 ianuarie 2021, când susținătorii acestuia au pătruns violent în Capitoliu, furia lor față de inflație și pesimismul față de economie îi împinge să-i respingă pe democrații în funcție, în beneficiul lui Trump.
Dovezile din afara Americii sugerează că acest lucru are multe implicații. Peste tot, alegătorii sunt într-o stare de spirit antiprezidențială, respingând partidele aflate la putere în Marea Britanie, Franța, India și Japonia (și probabil anul viitor în Canada și Germania). Dar ideea că economia ar fi sursa de supărare a oamenilor nu se potrivește cu ceea ce se întâmplă de fapt în America. Diferența în ceea ce privește producția pe persoană între Canada, Europa de Vest și Japonia, pe de o parte, și America, pe de altă parte, s-a dublat din 1990. Economia americană este invidiată de întreaga lume, cu creșteri rapide ale salariilor reale pentru cei mai săraci muncitori. Dacă inegalitatea este cauza, acest lucru este greu de pus în concordanță cu datele care arată o majorare a salariilor în locurile „rămase în urmă”, fără vreo creștere a inegalității veniturilor în ultimul deceniu.
Rămâne un al treilea gen de explicație: cea sociologică. Chiar dacă politica americană a rămas aproape perfect divizată în ultimul deceniu, aceasta nu a fost statică. Votanții sunt mai puțin dezbinați de venituri sau chestiuni rasiale decât înainte; în schimb, o nouă linie de demarcație izbitoare o reprezintă educația. Democrații atrag din ce în ce mai mult sprijinul clasei manageriale din suburbii, care îl consideră pe Trump respingător și nepotrivit pentru funcție; clasele muncitoare, inclusiv o parte din ce în ce mai mare a clasei muncitoare non-albe, admiră faptul că Trump și-a făcut dușmanii potriviți, vorbește ca ei, vorbește cu ei și le promite un viitor în care vor primi demnitate și meritatul lor desert financiar – chiar dacă știu că este puțin probabil ca aceste promisiuni să fie respectate.
În urmă cu câteva săptămâni, Trump a vizitat o zonă din Carolina de Nord grav afectată de inundații și a promis că, sub conducerea sa, fiecare proprietate distrusă va fi reconstruită și mai frumos decât înainte. Nu contează că unele dintre ele se află în zone predispuse la inundații și, prin urmare, nu vor fi reconstruite. A fost ceea ce oamenii au vrut să audă. Un vorbitor care i-a urat bun venit lui Trump a descris vizita acestuia ca fiind injecția de speranță de care oamenii aveau nevoie și a spus că vizita sa garantează că oamenii de acolo nu vor fi uitați. Pentru a folosi limbajul psihologiei pop, Trump îi face pe mulți americani să se simtă văzuți. Faptul că n-are nicio problemă în a se îmbrăca în uniforma unui muncitor de la McDonald’s sau a unui gunoier, deși valorează câteva miliarde de dolari, îl ajută semnificativ. Kamala Harris, care chiar a lucrat la McDonalds, pare să se rușineze la astfel de lucruri.
Realinierea în funcție de calificările educaționale înseamnă că cea mai gravă diviziune din America se referă mai degrabă la cultură decât la bani. Sub conducerea lui Trump, Partidul Republican pare din ce în ce mai de stânga în ceea ce privește economia, susținând protecționismul, scutirile de taxe pentru clasa muncitoare și păstrarea sistemului existent de drepturi. Pentru mulți americani fără diplomă universitară, democrații nu le mai vorbesc de la egal la egal, ci le vorbesc de sus. Acesta este motivul pentru care, în ciuda faptului că au fost copleșiți cu dolari din partea guvernului federal în timpul președintelui Joe Biden, membrii sindicatelor industriale americane se îndreaptă către Trump în acest an. Și acesta este motivul pentru care campania lui Trump a profitat de remarcile lui Biden de acum câteva zile, în care acesta părea să îi numească pe susținătorii lui Trump „gunoaie”. „Vedeți, democrații încă mai cred că sunteți deplorabili”, a fost mesajul lui.
Democrații – și un număr mare de foști membri ai elitei republicane – se întreabă cu adevărat cum se face că susținătorii lui Trump trec atât de repede cu vederea tentativele sale de-a anula o alegere democratică sau rezultatele sale slabe în materie de politică din timpul mandatului sau subminarea dreptului la avort. Susținătorii lui Trump consideră aceste critici ca fiind exagerate. Și le consideră ipocrite, subliniind că sistemul juridic a fost, de fapt, înarmat împotriva lui Trump.
Cultura înseamnă că democrații și republicanii trăiesc în țări diferite. Zeci de milioane de alegători ai lui Trump cred (în mod eronat) că America este în recesiune. Aceștia cred că democrații au provocat inflația atunci când au gestionat economia, care a cunoscut o înflorire sub conducerea lui Trump. Ei observă că nu au fost lansate noi războaie când Trump era la Casa Albă. Sub supravegherea lui Biden, există crize de securitate în Orientul Mijlociu și în Ucraina. Trumpismul este o simplă euristică, la fel cum este și ura față de Trump. Dar aceasta ar putea fi suficient de puternică pentru a-l duce înapoi la Casa Albă. >>
