De ce omoară urșii mai mulți oameni decât în trecut, ce fel de exemplare ajung să fie filmate și ce modele poate urma România, în materie de vânătoare

Sursa: Pixabay

Atacurile comise de urși în ultima vreme și creșterea numărului de victime umane a împins autoritățile de la București să vină cu măsuri noi de gestionare a relației dintre comunitățile afectate și această specie. Recent, ministrul Mediului, Tanczos Barna, a vorbit despre Ordonanța de Urgență pregătită de guvern, iar specialiștii în silvicultură consideră că eforturile vor fi de lungă durată, miza fiind reducerea populației de urși, astfel încât să fie atins numărul optim de exemplare. Universul.net a stat de vorbă cu mai mulți specialiști în gestionarea faunei, despre cum s-a ajuns aici, care sunt soluțiile și cât de amplu va fi efortul de reinstalare a unui echilibru în coexistența dintre urs și comuntățile umane.

„Cadrul legal există”

„Asistăm la o escaladare fără precedent a conflictului dintre om și urs și încă nu s-a terminat, va fi din ce în ce mai rău, întrucât ursul este o specie oportunistă, situată în vârful lanțului trofic. În ultimii cinci ani, au murit peste 20 de oameni, iar peste 280 au fost mutilați”, spune Armand Chiriloiu, șeful Direcției Silvice Argeș, fost șef al direcției de vânătoare din Ministerul Mediului.

Potrivit acestuia, vânătoarea trebuie să devină principalul instrument de ținere sub control a populației de urși din România, în condițiile în care numărul este în creștere și nicio altă țară nu a dorit să preia surplusul de animale de la noi. Armand Chiriloiu dă exemplul cotelor din țări ca Slovenia, Finlanda, Suedia, unde anual sunt „recoltați” 10% dintre urșii din acele locuri.

În zonele montane din Argeș, mai spune șeful Direcției Silvice din județ, „oamenii dorm cu moartea la ușă”. Potrivit lui Chiriloiu, există soluții la problema actuală: „Până în 2016 se intervenea, iar cadrul legal de atunci există și acum. În 2016, existau aproximativ 6.000 de urși în România și se recoltau 400 de exemplare, deci sub 10%”.

„Probabil că ar trebui să revenim la recoltare”

Rectorul Universității Transilvania din Brașov, Ion Vasile Abrudan, consideră că gestionarea populației de urși astfel încât să rezulte o coexistență pașnică între om și această specie impune revenirea la practica de până acum cinci ani. „Punctul de vedere al specialiștilor a fost afirmat clar încă din 2016, atunci când a fost interzisă vânătoarea la urs: este o eroare. Interzicerea vânătorii a fost promovată de către activiști de mediu și pseudo-specialiști. A fost o mare greșeală. În 2016, România era recunoscută drept țara cu cea mai mare populație de urs brun, dar și pentru coexistența pașnică dintre om și această specie”, susține prof. Abrudan.

Potrivit acestuia, „situația de azi este una în care au pierdut atât specia, cât și populația. Probabil că ar trebui să revenim la situația de atunci, la recoltare, care se practică și în Scandinavia, unde nimeni nu are nicio problemă cu acest lucru”.

„Cât cred cei din București, Timișoara, Constanța că vor mai aștepta cei afectați fără să omoare urșii?”

Ovidiu Ionescu, prodecanul Facultății de Silvicultură și Exploatări Forestiere din cadrul Universității Transilvania Brașov, indică drept sursa problemelor de azi tot decizia din 2016. Introducerea acelei supra-protecții a dus la supra-populare, arată prodecanul, potrivit căruia soluțiile paleative promovate acum de către activiștii de mediu nu au nicio legătură cu realitatea.

Ovidiu Ionescu atrage atenția că trebuie să se ajungă la „efective optime de urs”, iar echilibrul trebuie să fie deopotrivă economic, social și biologic. Specialistul avertizează totodată că, în lipsa umor măsuri coerente, luate la centru, se va ajunge la rezolvări ad-hoc, adică situații în care localnicii vor omorî animalele care nu le dau pace fără să mai anunțe autoritățile. „Cât cred cei din București, Timișoara, Constanța că vor mai aștepta cei afectați fără să omoare urșii?”, se întreabă Ovidiu Ionescu. Potrivit acestuia, „trebuie să fii bolnav mintal să dorești dispariția unei specii, mai ales a ursului, însă populația de urși trebuie adusă la un număr optim”.

„Dacă înghesui 10 oameni într-o garsonieră, la un moment dat ei vor pleca altundeva”

În numărul prea mare de animale rezidă, până la urmă, esența discuției, crede și Gabriel Dănilă, de la Facultatea de Silvicultură a Universității Ștefan cel Mare din Suceava. Erau 860 de exemplare după al doilea Război Mondial, iar numărul optim a fost atins în perioada 2015-2016, când se recoltau 400-500 de exemplare, la un total de aproape 6.000. ”Noi am zis că sunt acum 8-9.000, dar există voci care vorbesc de 12.000 de urși. Optim ar fi 5.000”, afirmă Gabriel Dănilă.

Acesta spune că îi e milă de animalele pe care le vede în filmările și fotografiile care circulă în spațiul public și care înfățișează „urși debusolați, în general aflați la vârsta de trei ani, care au plecat de lângă mame, dar au fost alungați din pădure de către masculii dominanți. Ți se rupe inima, nu trebuia să se ajungă aici”, arată expertul.

Acesta atrage atenția că orice exemplar care a ajuns să mănânce din tomberon măcar o dată sau care s-a obișnuit cu prezența omului rămâne tarat pe viață. E un comportament pe care respectivele animale nu și-l mai pot schimba, spune Gabriel Dănilă, iar aici s-a ajuns pentru că în pădure sunt prea multe exemplare și nu mai au loc toate: „Eu le dau, frecvent, studenților exemplul următor: dacă înghesui 10 oameni într-o garsonieră, la un moment dat ei vor pleca altundeva. Așa e și cu ursul și pădurea. Pădurea suportă ceea ce noi numim un număr critic de exemplare, dar lumea nu vede dincolo de ecran. De exemplu, cei mai mulți urși din imaginile pe care le vizionăm sunt juvenili sau femele cu pui, căci masculii maturi își apără teritoriul din pădure și, fiind multe exemplare, unii dintre ei (juvenili sau femele cu pui – n.r.) ajung la margine. Dar toate acestea sunt lucruri care au fost studiate și de austrieci, și de noi. Adică, un teren are o anumită bonitate. Dacă sunt prea mulți indivizi pe el, unii vor pleca de acolo”.

Potrivit specialistului, existența unui număr prea mare de urși generează incoerență între realitatea din teren și mesajele publice de încurajare a plimbatului în natură, în condițiile în care, pe de o parte, sunt amenajate trasee în zonele împădurite, menite să atragă turiștii, iar pe de alta, poți întâlni tot mai ușor ursul pe potecă.

„Specia s-a degradat. Din regele pădurii a ajuns gunoierul satelor și cerșetor la drumul mare”

„Pentru început aș vrea să vă menționez că specia urs nu a fost niciodată în pericol de dispariție în țara noastră, din contra, datorită bunei gospodăriri a vânatului, avem cea mai mare populație din Europa, după Rusia, și cea mai bine reprezentată din punct de vedere genetic”, punctează Dragoș Hârjoabă, administrator și specialist în domeniul silvic.

„Atacuri ale urșilor au fost dintotdeauna, dar niciodată nu au ajuns la numărul atacurilor din ziua de azi”, mai arată acesta, făcând, la rândul său, apel la soluția care a mai fost folosită în trecut:
  • „Soluția a existat până în 2016 și a fost singura care a funcționat: vorbim de un management făcut de specialiști, cu cote de vânătoare. În anul 2016, ministrul Palmer (Cristina Pașca Palmer – n.r.) a fost plimbat cu elicopterul de către cei de la Conservation Carpathia. Acea plimbare a contat mai mult decât zeci de ani de management în care ursul a fost îngrijit numai și numai de vânători și acea plimbare a cântărit mai mult decât toată literatura de specialitate. Ceea ce trăim astăzi este efectul acțiunii de atunci. Specia s-a degradat, și-a schimbat comportamentul și din regele pădurii a ajuns gunoierul satelor și cerșetor la drumul mare. Asta au reușit să facă doar în cinci ani de bătaie de joc și de prostit lumea cu soluții care nu funcționează. Un urs care și-a schimbat comportamentul este un urs care nu mai poate fi reabilitat. Să fie clar! Ursul se teme doar de glonț, în rest se adaptează. Din păcate soluția este foarte tristă pentru specia aceasta. Ar trebui eliminate toate exemplarele care s-au obișnuit să interacționeze cu omul și eliberate locurile din pădure revendicate de masculii dominanți. În loc ca până acum, să se extragă 4-500 exemplare pe an, vor trebui extrase câteva mii pentru a ajunge la un efectiv optim, suportabil și animalului să îi reintre în fire teama de om. După această triere tot vânătorii vor trebui să muncească zeci de ani pentru a readuce specia la ceea ce a fost cândva. Mă doare să vă spun asta, dar din păcate asta este soluția. Mai devreme sau mai târziu se va ajunge aici doar că până atunci vor mai trebui câteva jertfe umane. Politicienii noștri sunt, cei mai mulți, slabi, nepregătiți și preferă să câștige două-trei voturi în loc să rezolve problemele cu specialiștii. În cinci ani, ONG-urile împreună cu clasa politică și-au bătut joc de această specie și au condamnat-o la dispariție. Mâinile lor sunt pătate de sângele victimelor ucise de urs. Urletele lor de durere și de agonie ar trebui să le bântuie zilele și nopțile ca să realizeze ce au făcut de fapt. Până atunci, însă, acești falși iubitori de natură vor continua să recomande garduri, relocări și vor cerși donații iar ursul va continua să ucidă”.

Poziția AGVPS

Într-un comunicat care exprimă poziția Asociației Generale a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi (AGVPS), președinele executiv al intituției, Mugurel Drăgănescu, susține că este nevoie de „reintroducerea managementului speciei urs prin vânătoare, prin vânătoare sustenabilă, așa cum se practică în toate țările europene cu populație viabilă de urși (Suedia, Finlanda, Slovacia, Slovenia, Cehia), unde se împușcă între 8% și 16% din efectiv, un efectiv cum mult mai mic decât cel de la noi din țară, fiind de notorietate faptul că în România viețuiește peste 50% din efectivul de urși din Europa, exceptând partea europeană a Rusiei”.

Comunicatul integral:

„Trebuie ajuns la concluzia că viața omului este mai presus decât orice, chiar și decât viața ursului. În contextul evenimentelor din ultimele zile, când în numai două zile doi oameni au fost omorâți și unul mutilat, ne vedem nevoiți să întrebăm:

  • Câți oameni trebuie să mai moară sau să fie mutilați, pentru ca ”ecologiștii” să înțeleagă că avem o problemă foarte gravă?
  • Cine și când se va sesiza pentru a găsii vinovații care au dus la această situație?
  • Când și cum vor plăti adevărații vinovați?

Iar adevărații vinovați nu sunt decât cei care susțin necesitatea suprapopulării teritoriilor cu urși. Aceștia sunt autorii morali a acestor crime!

Astfel, este de necontestat faptul că principala cauză care generează atacurile asupra omului și asupra bunurile acestuia, aparițiile zilnice în localități și pe drumuri a urșilor, este suprapopularea teritoriilor cu urși. Și nu vorbim de o suprapopulare ”ușoară”, uneori normală, ci vorbim de minim o dublare a efectivelor de urși. Dacă prin OM, în anul 2002 a fost stabilit un efectiv optim de urși de cca 4000 de indivizi, în cadrul proiectului ”Life for bear”, proiect desfășurat de INCDS Brașov, în anul 2018 a fost documentat științific un efectiv optim de 4140 exemplare (incluzând și M-ții Zarandului, M-ții Codru Moma, ce nu au fost incluși inițial în anul 2002).

Din punctul nostru de vedere, singura cale de revenire la normalitate, este reintroducerea managementului speciei urs prin vânătoare, prin vânătoare sustenabilă, așa cum se practică în toate țările europene cu populație viabilă de urși (Suedia, Finlanda, Slovacia, Slovenia, Cehia), unde se împușcă între 8% și 16% din efectiv, un efectiv cum mult mai mic decât cel de la noi din țară, fiind de notorietate faptul că în România viețuiește peste 50% din efectivul de urși din Europa, exceptând partea europeană a Rusiei. Managementul speciei prin vânătoare, se poate face numai prin asumarea și emiterea unui Ordin al ministrului mediului, apelor și pădurilor, așa cum obligă art. 6 lit. f1) din Legea 407/2006 (acordarea nivelului anual de prevenție), în concordanță cu Directiva europeană Habitate, care prevede faptul că se pot acorda derogări ”pentru prevenirea unor pagube importante, în special asupra culturilor agricole și animale domestice”, ”în interesul protejării faunei și florei sălbatice” și mai ales ”în scopul sănătății și securității publice”. Totodată considerăm că exploatarea sustenabilă a acestei resurse regenerabile vii, prin vânătoare sustenabilă, aleatoriu și din toate clasele de vârstă și sexe, nu aduce decât beneficii financiare României, așa cum aduce celorlalte țări care practica asta.

Se vorbește tot mai mult de măsuri alternative (garduri electrice, relocări, șpraiuri cu piper, câini ciobănești la stâne), însă suntem convinși că aceste măsuri pot da rezultate numai într-o situație ”normală”, cu un efectiv real mai mic, egal sau puțin mai mare față de efectivul optim. Prin absurd punând în practică în mod excesiv metodele de mai sus, transformând România în țara gardurilor electrice, dar nu numai, unde se vor aclimatiza câteva mii de exemplare de urși, care pur și simplu nu mai încap în arealul lor. Este de notorietate faptul că nici o țară europeană nu dorește să accepte repopulare cu urși!!!

În privința relocărilor, menționăm faptul că în cadrul aceluiași proiect ”Life for bear”, început în anul 2014 cu finalitate în decembrie 2021, până în prezent INCDS Brașov a efectuat peste 40 de relocări, din care cca 20 de urși au fost monitorizați cu colar GPS. Concluzia în toate cazurile a fost că urșii relocați la distanțe mai mici de 20 km, s-au întors în 1-3 zile, cei relocați sub 80 km s-au întors în aproximativ 20 zile, iar cei relocați peste 80 km s-au apropiat după un timp de prima localitate. De asemenea, au fost efectuate o mulțime de alte relocări, nu numai în cadrul acestui proiect, urșii fiind monitorizați, iar rezultatul de fiecare dată același. Acestea sunt date documentate științific, însă totodată putem vizualiza imagini în media cu urși ajunși în localități și pe marginea drumurilor, care au în jurul gâtului colare GPS.

În privința gardurilor electrice, menționăm că acestea au fost proiectate pentru animale domestice și nu vor face față decât o scurtă perioadă, atacurilor urșilor. Așa cum aceștia s-au obișnuit și nu mai reacționează la prezența omului, la zgomote, petarde, focuri de armă, sirene ale mașinilor de poliție și jandarmerie, așa în timp se va obișnui și va rupe acea sârmă cu impuls electric. În plus, imaginați-vă traseele montane, orașe precum Sinaia, Comarnic, Azuga, Brașov, drumuri naționale etc., împrejmuite cu sârme electrice!!! În plus, o exagerare a fragmentării teritoriilor (și așa fragmentate de localități, drumuri și autostrăzi) duce fără echivoc la întreruperea interacțiunii dintre populațiile de urși, care va avea ca efect apariția consangvinizării.

Considerăm aprobarea OUG privind intervenția asupra urșilor, din zona intravilană, ca un prim pas concret pentru apărarea vieții și siguranței oamenilor. Însă este un act normativ care reglementează intervenția reactivă, după ce ursul a produs paguba, atacul și nu rezolvă cauza suprapopulării. Vânătorii nu sunt absolut deloc implicați în această ordonanță și nu trebuie să fie confundați cu gestionarii de fonduri cinegetice, care intervin prin personalul de pază salariat al acestora. Vânătorii, ca membrii ai acestor asociații, susțin financiar aceste asociații, iar noi toți nu dorim decât să protejăm viața omului și a bunurilor acestuia. În primul rând această ordonanță de urgență, are legătură cu viața omului și nu are nici o legătură cu vânătoarea. Revenim și accentuăm că acest prim pas este in van, dacă nu este urmat de un al doilea pas, care să prevadă un management al speciei prin vânătoare, așa cum prevede și Planul de acțiune pentru specia urs, aprobat prin OM 625/2018, întrucât această problemă va persista și nu va avea numai omul de suferit, ci și populația de urși, care probabil va fi decimată prin metode ilegale, de localnicii exasperați de atacurile acestora.”

Calea bună și calea proastă de diminuare a ezitării și scepticismului față de vaccinarea anti-Covid

1 COMENTARIU

  1. Ce tot o dam după deget, spuneti dracului odată că trebuiesc împușcați!..Ce vă frică…dacă te iei dupa ong -uri ajungem sa dormim numai la etajul 10 !!.
    E clar ca bună ziua ca am facut căcatul praf si acum nimeni nu vine să-l strângă..
    Guvernul da ordonanță,către autoritățile locale ăștia de frică mai vor încă un document de foc,pasează problema la miliției,jindari și vânători..intre timp nea ion stă cu ursul la ușă!!..
    Lege cu un singur articol:
    1.orice animal sălbatic care intră în localitate ,drumuri publice ,parcuri,zone de agrement,sau în gospodăria unui cetățean se împușcă pe loc.
    Gata…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here