Șefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen se joacă cu focul în privința pașapoartelor de vaccinare, atrage atenția Matthew Lynn într-un articol din The Spectator.
🔹 Contractele au fost redactate prost. Comenzile au întârziat. Prea puține resurse au fost puse la dispoziție pentru amploarea sarcinii, iar autoritățile de reglementare au ezitat și au tergiversat. Chiar și cei mai fanatici federaliști, precum Guy Verhofstadt, au recunoscut că programul de vaccinare al UE a fost puțin mai mic decât o catastrofă. Dar hei, ce contează asta? Ursula von der Leyen a decis că acesta este momentul pentru a dubla strategia Covid-19 a UE și a lansa un pașaport de vaccinare centralizat. Ce ar putea merge prost? Ei bine, așa cum ne-a învățat fiasco-ul vaccinului din UE, multe ar putea merge prost.
Von der Leyen a încercat să-și revină din dificultățile cu programul de vaccinare, lansând un plan pentru pașapoarte Covid la nivelul UE. Ea le-a spus parlamentarilor germani că planifică un „pașaport digital” în care se va preciza fie că ați fost vaccinați, fie rezultatele unui test Covid. Cu actele ordine, ca în filmele de război vechi, veți putea apoi să vă deplasați liber pe continent.
Și totuși, este într-adevăr o idee bună? Să lăsăm deoparte deocamdată lipsa jenantă a vaccinărilor efective în UE – până acum blocul a administrat doar 7 injecții la 100 de oameni, comparativ cu 31 în Marea Britanie și 10 în țări bogate și avansate tehnologic, cum ar fi, Maroc sau Turcia – ceea ce pare să submineze întregul proiect. La urma urmei, nu veți putea obține „permisul” până nu veți avea efectiv un vaccin sau cel puțin un test, iar acesta din urmă va expira în câteva zile. Totuși, probabil mai devreme sau mai târziu, acest lucru va fi remediat. Chiar și așa, există încă două probleme mai mari.
În primul rând, pașapoartele de vaccinare vor fi o provocare tehnică dificilă. Și totuși, așa cum am văzut cu moneda unică și, mai recent, cu achiziționarea de vaccinuri, UE are un obicei foarte prost de a prelua controlul asupra unor zone vaste de politici publice, dar fără mijloacele, abilitățile sau resursele necesare pentru a oferi și eficiență. Este ușor de spus că veți lansa pașapoarte de vaccinare, veți proiecta sigla albastră și aurie și veți veni cu câteva sloganuri agitate despre „unitate” și „solidaritate”. Însă garantarea faptului că efectiv funcționează, că oamenii le pot obține și că nu pot fi falsificate, este o altă problemă.
Apoi, există și o problemă de încredere. Pașapoartele vor fi greu de implementat, mai ales în țări sceptice, cum ar fi Franța. Chiar își doresc oamenii să arate un permis medical de fiecare dată când merg la un bar, la un teatru sau la sală? Chiar și în țările cu tradiție a cărților de identitate asta ar putea fi greu de justificat. Cu toate acestea, este mult mai ușor să ai încredere în guvernul tău național decât în birocrația îndepărtată de la Bruxelles. Există pericolul real ca oamenii să refuze pur și simplu să poarte permisul. Dacă se va întâmpla asta, schema se va prăbuși pur și simplu.
Adevărul e că pașapoartele de vaccinare sunt o chestiune dificilă și controversată. Dacă avem nevoie de ele – și subiectul ăsta este deschis dezbaterii -, atunci cu siguranță ar avea mai mult sens să le lăsăm în seama guvernelor naționale. Asta ar putea funcționa mai bine, oamenii sunt mai predispuși să le susțină, iar țările ar putea pur și simplu să își recunoască permisele reciproce, în același mod în care acceptăm pașapoartele canadiene sau japoneze atunci când oamenii aterizează la Heathrow. Von der Leyen a comis încă o mare înhățare de putere pentru Comisie – dar probabil îi va exploda în față la fel de rău ca precedenta🟦
