De ce unii oameni sunt mai buni la a lucra de acasă decât alții?

Într-o lume a telemuncii, unii oameni se descurcă mai bine să lucreze de acasă. Această productivitate vine în mod natural sau o puteți învăța? La această întrebare, care devine din ce în ce mai importantă, a încercat să obțină răspunsul Meredith Turits, într-un material publicat pe BBC.com.

”Pentru unii, lucrul de acasă este un cadou – o oportunitate remarcabilă de a se concentra și de a fi hiper-productivi, găsind totodată timp pentru a plimba câinele și chiar a face exerciții fizice în pijamale. Pentru alții – ei bine, tranziția nu este la fel de lină. Unii constată că în cele opt ore nu au reușit decât să răspundă la două e-mailuri, să viseze la un masaj sau să-și descopere mici tabieturi alimentare.

Este adevărat: unii oameni au pur și simplu dispoziții și trăsături de personalitate care le permit să se adapteze mai bine la noua lume a muncii de la distanță decât alții. Cu toate acestea, distincțiile nu sunt atât de categorice. Nu sunteți neapărat destinați să fiți buni sau slabi la lucrul de la distanță – poate că unii trebuie doar să depună eforturi mai mari decât alții.

Tentația amânării

Amânarea nu este niciodată mai la îndemână decât atunci când superiorul nu ți se uită peste umăr. Atâta timp cât lumina de stare a aplicației dvs. de comunicare este verde, este ușor să vă repeziți în bucătărie și să încercați o rețetă nouă sau să intrați pe YouTube fără să știe nimeni.

Dacă amânarea pare mai ușoară acasă decât la birou, acest lucru este valabil pentru cei mai mulți: telemunca este o „situație vulnerabilă”, cu așteptări difuze privind comportamentul, spune Timothy Pychyl, profesor asociat de psihologie la Universitatea Carleton din Ontario. Prin contrast, el subliniază o situație comună: „Într-un lift, cu toții „avem un comportament tipic pentru lift”, de exemplu, evităm contactul vizual cu ceilalți și menținem distanța cât mai mult posibil … Biroul este mai degrabă o situație puternică, cu așteptări pentru multe lucruri, cum ar fi codurile vestimentare, orele de sosire și plecare [și] timpul petrecut pentru îndeplinirea sarcinilor sau pentru pauze. Indiciile mai slabe și răspunderea mai scăzută pot face ca amânarea să fie mai probabilă acasă.

Și fără situația puternică a unui birou, este ceva mai ușor să respingi sarcinile neplăcute. Când aveți de îndeplinit o sarcină care nu vă prea atrage sau vă bateți capul cu o problemă tehnică, vă testați „toleranța la frustrare”, spune Pychyl. Cei care au o toleranță mai mică la frustrare sunt mult mai predispuși să amâne – ei sunt oamenii care se ridică de la birou și găsesc ceva care să le distragă atenția.

Oamenii cu toleranță ridicată la frustrare sunt, în general, și lucrători conștiincioși, care au succes, în special, în munca de la distanță

 „Dacă simțiți cu ușurință frustrarea, atunci veți avea tendința de a fugi [de muncă] și veți folosi evitarea ca mecanism de adaptare, ceea ce se va întoarce împotriva dvs”, spune Pychyl.

Cu toate acestea, nu toată lumea care lucrează acasă cedează tentației amânării. Cei de la celălalt capăt al spectrului lucrează cu zel. Pylyl adaugă că persoanele cu toleranță ridicată la frustrare sunt, în general, și muncitori conștiincioși, care reușesc în mod deosebit să lucreze de la distanță. Cercetările au arătat că, dintre cele cinci dimensiuni importante ale personalității, „s-a dovedit că trăsătura de conștiinciozitate anticipează cel mai bine performanța profesională”.

Totuși, puteți lua măsuri pentru a vă crește toleranța la frustrare și a deveni mai conștiincioși, încercând să rezolvați problema impulsivității. O persoană care nu este conștiincioasă „se ridică și pleacă” în momentul în care apare o provocare sau ceva incomod. „Ceea ce trebuie să facă este să invoce acum o aptitudine volițională. Ei trebuie să fie mai conștienți pentru a rămâne tot timpul prezenți – de exemplu, „Eu am această tendință de a face altceva”, spune Pylyl.

El recomandă numărarea până la cinci sau respirația profundă – orice strategie vă va „ține lipiți de scaun.”. Apoi, pentru început, împărțiți sarcina în fragmente de dimensiuni mai mici, care sunt mai puțin frustrante și mai ușor de rezolvat, de exemplu deschiderea unui fișier sau trimiterea unui e-mail. Va fi mai ușor să vă apucați de muncă – fără să fiți distrași și să plecați.

„Acestea fiind spuse, cei care au tendința cronică de a tergiversa o vor face aproape oriunde”, adaugă Pylyl. „Pur și simplu este ceva inerent. Este dispoziția ta și nu se va schimba peste noapte. „

Urmează linia

O problemă cu care se confruntă în acest moment oamenii care lucrează de acasă – atât cei calificați în lucrul de la distanță, cât și cei noi în zona telemuncii – este lipsa granițelor. Masa de bucătărie v-ar putea fi atât birou, cât și locul în care pregătiți cina, ceea ce înseamnă că nu aveți ceea ce se numește „specificitatea domeniului” pentru a calibra comportamentul.

De exemplu, gestionați sarcinile într-un anumit mod la birou; la fel se întâmplă și atunci când vă întoarceți acasă. Aceste abordări sunt probabil diferite, deoarece adoptați „identități de rol” diferite în fiecare mediu separat. Dar când munca și problemele personale au loc în același spațiu, nu există elemente care să vă indice că trebuie să vă comportați așa cum o faceți la locul de muncă în timp ce vă aflați în afara biroului fizic.

Cei care lucrează bine de acasă creează granițe într-o lume muncă-viață fără aceste elemente, spune Pychyl. „De multe ori, este suficient să vă spuneți “termin această cană de cafea, apoi merg la serviciu. Plasați indicatorul pentru acțiune în cadrul mediului, ca o modalitate de a începe structurarea mediului nestructurat.” Apoi, după ce acești parametri sunt stabiliți, persoanele care comit mai puține „încălcări de graniță” se descurcă mai bine.

Cei mai productivi lucrători de la distanță știu, de asemenea, că nu trebuie să fie legați de birourile lor pentru a stabili granițe și a delimita munca de timpul liber. Sunt mai buni la așa-numitele „micro-tranziții” între sarcini și medii, spune Jean-Nicolas Reyt, profesor asistent de comportament organizațional la Universitatea McGill din Montreal.

Asta înseamnă că te poți ridica și plimba câinele, dar apoi trebuie să stabilești o altă limită în momentul în care te întorci la muncă pentru o anumită perioadă de timp sau să te ocupi de o sarcină specifică neîntrerupt. „Nu trebuie să faceți naveta timp de o oră și jumătate pentru a face tranziția”, spune Reyt. Ceea ce contează, spune el, este doar obișnuința de a exersa crearea acestor delimitări ferme.

Administrează-ți doze mici de energie

Modul în care oamenii își obțin energia ar putea fi un factor în productivitatea muncii de la distanță.

Oamenilor extrem de sociabili, extrovertiților, li se poate părea mai dificil să lucreze de acasă fără „sporovăiala care să-i mai detensioneze”, spune Matthew Davis, profesor asociat la Școala de Afaceri a Universității Leeds. Cei care se bazează pe mediul social pentru a se simți bine la slujbă, a evita monotonia și a menține motivația s-ar putea simți dezavantajați, adaugă el. Unele studii arată că acest lucru i-ar putea face pe extrovertiții în special să nu agreeze munca de la distanță – și chiar le-ar putea afecta performanța telemuncii.

Cei care se bazează pe mediul lor social pentru a se simți bine la slujbă, a evita monotonia și a menține motivația s-ar putea simți dezavantajați

Julie Morgenstern, consultantă în New York în domeniul productivității și organizării și autoarea celei mai vândute cărți Never Check Email in the Morning („Nu-ți verifica niciodată emailul dimineața”), adaugă că „dacă ești singură toată ziua, pur și simplu nu primești acele doze mici de energie, ceea ce poate face dificil să te simți motivat și concentrat”. Dacă nu lucrați bine fără interacțiune socială, spune Davis, programați-vă apeluri regulate cu colegii.

Prin urmare, este mult mai bine să fii introvertit dacă lucrezi de la domiciliu? Nu neapărat, spune Davis. Chiar dacă este posibil să se simtă foarte bine lucrând singuri, introvertiților li se pot părea dificile videoconferințele din cauza disconfortului resimțit atunci când camera este îndreptată doar spre ei, ori atunci când trebuie să vorbească în discuțiile de grup. Mai ales că videoconferințele devin mai frecvente, Morgenstern adaugă că un lucrător de succes trebuie să se angajeze în întâlniri cu colegii de echipă pe cameră, pentru a menține legătura cu aceștia și pentru a obține informații esențiale non-verbale, cum ar fi indicii de limbaj corporal.

Ca atare, un echilibru al calităților de introversiune și extraversiune poate fi rețeta succesului pentru productivitate, spun atât Davis, cât și Morgenstern. În telemuncă, trebuie să petrecu mult timp singur, ceea ce îi energizează pe introvertiți; pe de altă parte, extrovertiții pot câștiga energie din interacțiunea cu echipa.

Muncește din greu

Dacă nu sunteți atât de bun în a lucra de acasă precum v-ați dori, consolați-vă cu faptul că puține persoane – chiar și cei care susțin telemunca – lucrează la potențialul maxim în perioadele stresante. Poate fi greu să compartimentezi stresul din jurul tău – mai ales când ești blocat acasă – dar cu cât poți să te adaptezi mai bine la „noul tău normal”, cu atât vei deveni un angajat mai bun la lucrul de la domiciliu, spune Pychyl.

Încercați să nu fiți frustrați dacă alții se adaptează la situație mai bine decât voi; tranziția poate veni mai ușor la oamenii care sunt în mod natural mai organizați și disciplinați, spune Davis. Pentru alții, „trebuie să existe o reflecție sinceră, o analiză a ceea ce a mers bine astăzi, a momentelor dificile și apoi o încercare de a identifica ce v-a scos din ritm”.

Prin exercițiu, vă veți perfecționa – dar veți deveni mai buni la telemuncă doar dacă găsiți, de fapt, strategii pentru a crea granițe și pentru a vă motiva în alte moduri. „Practica vă va ajuta”, adaugă Davis, „dar numai dacă aveți o strategie”.”

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here