Forțele aeriene ale Rusiei nu au obținut încă un avantaj. Acest lucru s-ar putea schimba în curând, notează The Economist.
<<Ucraina a cerut dotarea cu a patra generație de avioane de luptă occidentale cam de când a invadat-o Rusia, în februarie 2022. Dar după 25 ianuarie, când cancelarul german, Olaf Scholz, a acceptat în sfârșit să exporte tancuri Leopard 2 în Ucraina (înghiontit de o ofertă echivalentă de tancuri M1 Abrams din partea Americii), cererea a devenit și mai insistentă. Ucraina vrea avioane americane F-16 sau F-15, ambele tipuri disponibile în număr mare și eliminate treptat de multe forțe aeriene din NATO, pe măsură ce cresc livrările de F-35, avionul invizibil de generația a cincea. Pe 30 ianuarie, președintele Joe Biden a spus că America nu va furniza F-16. Totuși, va ajunge Ucraina să le primească?
Solicitarea a devenit urgentă. Ucraina se pregătește să lanseze o ofensivă de primăvară pentru a recâștiga teritoriu, poate înainte de următorul val de mobilizare rusă. Forțele aeriene ruse nu au reușit până acum să stabilească o superioritate aeriană asupra Ucrainei, în ciuda faptului că dețin un mare avantaj atât numeric, cât și de capacitate, comparativ cu forțele aeriene ucrainene care se bazează în principal pe Mig-29 și Su-27 din epoca sovietică. Acest lucru se datorează unei apărări antiaeriene la sol bine integrate, derivată în principal din rachetele sol-aer S-300 din anii 1970 și din numărul mare de MANPADS (rachete lansate de pe umăr) furnizate de membrii NATO. Acestea au permis forțelor aeriene ucrainene să conteste spațiul aerian și să ofere sprijinul atât de necesar forțelor terestre. Dar situația poate fi pe cale să se schimbe.
Ucraina nu confirmă câte avioane și câți piloți a pierdut, dar, fără îndoială, simte efectul unui an de uzură. Mai rău, barajul de rachete și drone care vizează infrastructura critică și zonele rezidențiale pe care rușii le-au atacat în timpul iernii a lăsat stocurile de rachete antiaeriene ale Ucrainei la niveluri periculos de scăzute. O problemă specială rezidă în utilizarea de către Rusia a dronei iraniene Shahed-136 care poate asigura lovituri de precizie asupra unor ținte slab apărate, cum ar fi centralele electrice. Majoritatea munițiilor necesare pentru a le doborî sunt de multe ori mai scumpe decât Shahed-ul în sine (care costă aproximativ 20.000 de dolari). Deși au nevoie urgentă de mult mai multe MANPADS, ucrainenii se tem că fără F-16 sau alte avioane rapide occidentale, capacitatea lor de a împiedica Rusia să câștige superioritatea aeriană se erodează.
Prin urmare, de ce Occidentul nu le-a furnizat încă? Unul dintre motive ține de faptul că unii lideri, printre care și Biden, se tem că dotarea Ucrainei cu F-16 i-ar permite să lovească ținte în adâncul teritoriului rus și, astfel, ar fi văzută de Kremlin ca o escaladare, stârnind din nou amenințări cu represalii nucleare. Un alt motiv adesea invocat este că F-16 reprezintă un sistem complex. Piloții au nevoie de cel puțin trei luni de pregătire, iar mecanicii de și mai mult. De asemenea, necesită un sprijin logistic considerabil și piste lungi și netede pentru a se ridica în aer; Ucraina nu are suficiente, deși forțele sale aeriene spun că modernizează aerodromurile din întreaga țară, în așteptarea avioanelor occidentale. Dar aceste piste vor deveni imediat ținte pentru ruși.
La prima scuză s-a recurs aproape de fiecare dată când Ucraina a cerut Occidentului capacități noi sau îmbunătățite, în special pentru orice poate fi etichetat ca fiind mai degrabă ofensiv decât defensiv. Adevărul este că F-16, precum tancurile, pot fi ambele, în funcție de modul în care este folosit. De asemenea, sugerează Justin Bronk, expert în puterea aeriană la RUSI, angajarea F-16 pentru interceptarea în profunzime în Rusia l-ar pune la mila rachetelor sol-aer rusești, inclusiv a letalei S-400. Probabil că există modalități mai bune de a lovi ținte îndepărtate în Rusia.
Al doilea motiv pentru care nu sunt furnizate avioanele este mai serios, dar nu imposibil de depășit. Instruirea piloților și a echipajelor de la sol ar putea începe imediat, înainte ca aeronavele să fie trimise. Douglas Barrie, de la International Institute for Strategic Studies, spune că pistele sunt o problemă, dar piloții ar putea folosi aerodromuri dispersate. Acestea ar putea fi numeroase și ar fi mai greu de găsit de către ruși, dar pistele de aterizare ar fi mai scurte și mai dure și, astfel, ar supune avionul și pilotul unui risc mai mare. Totuși, dacă ucrainenii spun că vor F-16, recenta solicitare sugerează că au o idee destul de bună despre cum le-ar folosi.
Mulți dintre susținătorii din Occident ai Ucrainei au devenit convinși că nu este suficient ca Ucraina să evite înfrângerea, ci că Rusia trebuie să piardă. Țările de Jos și-au exprimat deja dorința de a trimite F-16. Ucraina spune că Polonia ia în considerare același lucru. Se spune că Pentagonul se pregătește să își dea acordul pentru astfel de exporturi. Ca de obicei, germanul Olaf Scholz este liderul rămașilor în urmă. Dacă Occidentul crede că, în lipsa unor avioane de luptă mai bune, Rusia va stabili în cele din urmă o dominație asupra spațiului aerian ucrainean, atunci ar trebui să le ofere: iar de data asta, mai devreme, nu mai târziu. >>
