Decizia prin care statul român e obligat să plătească fostului preşedinte Bancorex Răzvan Temeşan 6000 de euro despăgubiri morale din cauza lipsei de imparţialitate a judecătorilor care au soluţionat definitiv litigiul său de muncă cu BCR, care l-a concediat după preluarea Bancorex, a fost publicată în Monitorul Oficial. De asemenea, statul român trebuie să achite şi 3000 de euro cheltuieli de judecată. ”Curtea este de părere că situaţia în care toţi membrii completului Curţii de Apel Bucureşti erau clienţi particulari ai băncii care era parte în procesul pe care îl judecau, după ce aceştia au obţinut împrumuturi de la banca respectivă, ar fi putut crea reclamatului temeri legitime că respectivul complet nu va aborda cauza sa cu imparţialitatea necesară”, se arată în decizia CEDO.
În 1994, Răzvan Temeşan a fost numit în funcţia de director al Bancorex, iar în 1999, banca a fost achiziţionată şi preluată de BCR, ceea ce a dus la concedierea rapidă a lui Temeşan, notează Curtea. A urmat o lungă succesiune de acţiuni în justiţie între Temeşan şi BCR; cu toate acestea, În 2003, acesta a iniţiat o acţiune în justiţie împotriva BCR, solicitând reîncadrarea în funcţie. În temeiul unei hotărâri definitive din 8 aprilie 2005, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea pe motiv că în urma fuziunii dintre Bancorex şi BCR, contractul de muncă a devenit nul. Ca urmare a unei serii de căi de atac extraordinare şi ordinare, precum şi a altor acţiuni în justiţie, el a reuşit să obţină o hotărâre judecătorească prin care se dispunea reîncadrarea în muncă la BCR şi plata de daune-interese. Cu toate acestea, hotărârea nu a fost executată în totalitate, iar Răzvan Temeşan nu a fost niciodată reîncadrat la bancă.
În 2014, BCR a introdus o acţiune în justiţie împotriva sa, solicitând pronunţarea unei hotărâri prin care să se constate nulitatea contractului său de muncă începând cu anul 2007. Printr-o hotărâre din 16 decembrie 2015, Tribunalul Bucureşti a respins cererea BCR. Ambele părţi au declarat recurs. În faţa Curţii de Apel Bucureşti, cazul a fost înaintat unui complet compus din două judecătoare, împotriva cărora Răzvan Temeşan a ridicat excepţii şi a depus o cerere de recuzare, afirmând că una dintre judecătoare a participat la pronunţarea hotărârii care a invocat nulitatea contractului său de muncă şi că aceasta avea o relaţie bancară în curs de desfăşurare cu BCR şi credite restante, iar în cazul celei de a doua judecătoare a afirmat că avocatul care reprezenta BCR în proces a fost superiorul ierarhic al acesteia între 1998—2000, având funcţia de ministru, pe când aceasta era director al unui departament din cadrul Ministerului Justiţiei. Temeşan a susţinut, de asemenea, că, în cursul procesului, cea de a doua judecătoare a obţinut de la BCR un credit în valoare de 189.000 de lei pentru a finanţa achiziţionarea unui apartament.
La 7 noiembrie 2016, un alt complet al Curţii de Apel Bucureşti a respins cererea de recuzare, iar la 17 noiembrie 2016, completul Curţii de Apel Bucureşti compus din cele două judecătoare a admis recursul declarat de BCR împotriva hotărârii Tribunalului Bucureşti din 16 decembrie 2015, hotărând în cele din urmă că contractul de muncă dintre BCR şi Temeşan a devenit nul începând cu anul 2007.
DECIZIA CEDO