Europa își analizează opțiunile, în contextul în care divergențele legate de Groenlanda se adâncesc. Amenințările tarifare ale lui Donald Trump îi obligă pe europeni să-și facă inventarul săgeților, notează The Economist.
Nu a fost nici pe departe prima dată de la inaugurarea lui Donald Trump, anul trecut, când europenii erau indignați de America. Dar furia manifestată în weekend, după ce președintele american amenințase că va impune un tarif de 10% pentru opt țări europene care îndrăzniseră să trimită câțiva soldați în Groenlanda, a părut mai hotărâtă ca înainte.
„Nicio intimidare sau amenințare nu ne va influența”, a tunat președintele Franței, Emmanuel Macron, „nici în Ucraina, nici în Groenlanda, nici oriunde altundeva”. De la Ulf Kristersson, premierul Suediei, până la Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, politicienii s-au arătat indignați de ultima manifestare de bullying din partea Americii. Perspectiva ca un aliat nominal să folosească presiunea economică pentru a pune mâna pe teritoriul suveran al unui alt membru NATO i-a făcut pe liderii europeni să caute frenetic un răspuns coerent. Ei s-ar putea chiar reuni pe 19 ianuarie pentru un summit de urgență.
Europa are opțiuni, dar acestea sunt limitate și vor fi greu de coordonat. Cele 27 de state membre ale Uniunii Europene, plus Marea Britanie, Norvegia, Islanda și Ucraina devastată de război, au nevoie de un plan acceptabil pentru toți. Întrebarea inițială a fost dacă chiar ar trebui să răspundă cumva.
Pemierul populist de dreapta al Italiei, Giorgia Meloni, l-a sunat pe Trump după amenințarea cu tarifele și a relatat că acesta ar fi interpretat greșit acțiunile Europei. Ea a sugerat că Trump ar fi fost indus în eroare de mica și simbolica desfășurare de trupe în Groenlanda. Aceasta fusese făcută la cererea Danemarcei și prezentată drept un efort de a răspunde solicitărilor lui Trump pentru o prezență militară europeană mai puternică în Arctica, în timp ce el părea să o vadă ca pe o tentativă de a proteja insula de America. Lidera italiană a numit tarifele „o greșeală”. Europenii speraseră multă vreme că diplomația ar putea rezolva neînțelegerile dintre ei și America. Până la urmă, Trump mai vorbise și în trecut despre Groenlanda doar pentru ca în cele din urmă s-o lase baltă. Totuși, este puțin probabil ca Meloni să creadă că această nouă criză va trece pur și simplu.
Pentru liderii europeni care vor să transmită un avertisment Americii, cea mai simplă reacție este retalierea comercială. Parlamentarii europeni au declarat deja că vor suspenda așa-numitul Acord Turnberry, un acord comercial semnat vara trecută între UE și SUA, prin care Europa acceptase un tarif de 15% fără să riposteze. Dacă Trump își pune în practică amenințarea, tariful pentru exporturile UE către America ar crește la cel puțin 25%. UE ar putea atunci să aplice o listă de tarife de retorsiune pentru mărfuri americane în valoare de aproximativ 93 de miliarde de euro, pregătită deja ca răspuns la majorările tarifare americane din primăvară.
Europenii care consideraseră Turnberry drept o umilință ar saluta dispariția sa. Totuși, UE va ezita să răspundă prin tarife, deoarece vrea să păstreze America de partea sa în problema Ucrainei. Trump a oprit orice ajutor militar și financiar pentru Ucraina, iar Europa a preluat povara sprijinului. Dar America încă vinde multe dintre armele pentru care Europa plătește și rămâne crucială, în special pentru rachetele Patriot și pentru informațiile de intelligence.
Dacă UE va decide că amenințările Americii legate de Groenlanda sunt mai grave decât riscurile pentru Ucraina, ar putea folosi cea mai puternică armă economică a sa: Instrumentul Anti-Coerciție (ACI). De regulă, UE răspunde doar la abateri economice similare, dar ACI îi permite să reacționeze la comportamente coercitive cu aproape orice măsură, indiferent de tipul provocării. Franța și unii europarlamentari cer deja activarea acestui instrument.
Totuși, statele membre ezitante se tem că, odată declanșat, ACI va fi greu de oprit. Ar dura săptămâni pentru a evalua amenințarea reprezentată de America, pentru a stabili contramăsuri adecvate și pentru a le supune la vot. Între timp, Trump ar putea din nou răsturna masa de joc. UE ar putea folosi ACI pentru a restricționa firmele americane de tehnologie, pentru a anula licențe bancare sau pentru a viza proprietatea intelectuală americană, riscând să declanșeze represalii similare din partea SUA. Deocamdată, utilizarea sa pare puțin probabilă.
În ceea ce privește formarea unei coaliții, două țări se află în poziții deosebit de incomode. Polonia este în mod tradițional puternic pro-americană, bazându-se pe SUA pentru protecție împotriva Rusiei. Guvernul său este divizat între Donald Tusk, prim-ministrul centrist, și Karol Nawrocki, președintele populist de dreapta. Înainte de ultimele amenințări, Tusk avertizase că o eventuală confiscare de teritoriu de la un aliat NATO ar fi „sfârșitul lumii așa cum o știm”. Totuși, Polonia nu a trimis trupe în Groenlanda. Pe 13 ianuarie, Nawrocki — aliat al curentului MAGA — a spus că disputa privind Groenlanda este „o chestiune între prim-ministrul Danemarcei și președintele Donald Trump”. Premierul Ungariei, Viktor Orbán, a fost de aceeași părere.
Apoi este Marea Britanie. Neavând statut de membru UE, ea și-a stabilit propria politică privind tarifele. Premierul britanic, Keir Starmer, amintește adesea că Marea Britanie a fost prima țară care a încheiat un acord comercial cu Trump, în primăvara trecută. După ce le-a spus alegătorilor — și revistei The Economist — că „relația specială” rămâne puternică, Starmer constată acum că, atunci când lucrurile devin serioase, America tratează Marea Britanie la fel ca UE. Până acum mai rezervat în criticile la adresa lui Trump, Starmer a numit amenințarea tarifară a acestuia „complet greșită”. Lidera opoziției conservatoare, Kemi Badenoch, a spus că este „o idee teribilă”. Liderul partidului Reform UK, Nigel Farage, și-a anulat apariția la televiziune pe 17 ianuarie, invocând motive de sănătate.
Starmer a declarat că a vorbit cu Trump pe 18 ianuarie și i-a spus că „aplicarea de tarife asupra aliaților pentru apărarea securității colective a NATO este greșită”. O întrebare esențială este dacă Marea Britanie poate continua să negocieze independent de UE în privința tarifelor — singurul „dividend Brexit” invocat de acest guvern — menținând în același timp o apropiere de Europa în chestiuni de securitate. Dacă Starmer li se va alătura europenilor în negocierile comerciale, așa cum pare posibil, ar reprezentra o schimbare importantă.
Conflictul lui Trump cu Europa, legat de Groenlanda, reprezintă o amenințare pentru rolul de lider al SUA în lumea occidentală. Europa rămâne atașată de NATO și de cooperarea transatlantică, dar mulți lideri europeni nu mai au încredere în America. Canada a anunțat recent un nou capitol în „parteneriatul strategic” cu China — o mișcare interpretată ca o încercare de a se proteja de presiunea americană. Pe 17 ianuarie, cele opt țări care au trimis trupe în Groenlanda au emis o declarație comună prin care își reafirmă suveranitatea. Decuplarea tăcută a Europei de America devine tot mai evidentă.
A sosit “momentul Canada” pentru Europa. Piromanul Trump tocmai dă foc la Casa Albă
