După ce orașul ucrainean Mariupol a căzut sub ocupația rusă în urma unui asediu brutal care a ucis mii de civili și a lăsat sute de mii de oameni blocați fără necesități de bază, autoritățile ruse s-au grăbit să șteargă urmele distrugerii și să rusifice orașul. Pe lângă eforturile lor de a remodela viața în Mariupol, au organizat și excursii pentru copii din teritoriile ocupate către tabere din interiorul Rusiei, menite să încurajeze „dezvoltarea identității ruse”. Publicația din Sankt Petersburg, Bumaga, preluată de Meduza , a discutat cu consilieri dintr-o asemrnea tabără pentru a afla mai multe despre ce se întâmplă acolo.
<< Marina, în vârstă de cincisprezece ani, a trăit întreaga perioadă a asediului din Mariupol, din martie până în mai 2022. Pe 1 iunie, la scurt timp după ce orașul a căzut sub controlul rus, guvernatorul din Sankt Petersburg, Alexandr Beglov, a vizitat orașul ocupat și le-a promis elevilor locali că va „face tot posibilul pentru a le reda copilăria lipsită de griji și fericită.”
La scurt timp după aceea, Marina — al cărei pașaport ucrainean fusese deja înlocuit cu unul rusesc — a primit oferta de a merge într-o excursie la Sankt Petersburg în timpul vacanței școlare. „Nici măcar nu am apucat să le spun părinților; am spus imediat: ‘Merg’”, își amintește Marina.
Ea și alți elevi au fost duși cu autobuzul până la Taganrog, în Rusia, unde s-au urcat într-un tren spre Zelenogorsk, aproape de Sankt Petersburg. Când au ajuns, au fost întâmpinați de femei îmbrăcate în costume tradiționale rusești.
În cei doi ani și jumătate care au trecut de atunci, aceste excursii de vacanță la Sankt Petersburg pentru copiii din Mariupol au devenit o rutină. Vara și iarna, copiii stau în tabăra Drujnih („Prietenie”) din Zelenogorsk; în celelalte anotimpuri, sunt trimiși într-o tabără cu același nume în localitatea apropiată Molodiojnoie. Pe parcursul celor aproape trei ani de război pe scară largă, 6.500 de elevi din Mariupol și alte sute din teritoriile ucrainene ocupate au participat la aceste două tabere. În 2025, conform declarațiilor lui Beglov, alți 2.500 de copii ucraineni vor fi aduși în excursii la Sankt Petersburg.
Potrivit programului taberei Drujnih din 2023, aceste excursii au scopul de a încuraja „dezvoltarea identității ruse” prin „familiarizarea cu cultura și sistemul educațional din Sankt Petersburg.” Mai concret, programul include „sprijin pentru autodeterminarea profesională” (încurajarea copiilor să urmeze facultăți în Sankt Petersburg și să-și înceapă carierele acolo), „familiarizarea cu istoria și cultura orașului Sankt Petersburg” și „formarea valorilor naționale de bază.” Acesta din urmă presupune cursuri speciale și întâlniri cu oficiali guvernamentali, menite să încurajeze „tinerii cetățeni” să adopte valorile naționale ruse ca principii personale de ghidare în viață.
Tabăra Drujnih nu este nici pe departe singura inițiativă de „rusificare” care vizează copiii ucraineni din teritoriile ocupate. Cu toate acestea, consilierii de la Drujnih cred că presiunea ideologică este mai redusă aici decât în multe programe similare. „Mă așteptam la mai multă propagandă”, spune Irina, o psihologă care a lucrat în tabără, „dar se pare că au menajat sănătatea mentală a copiilor. Sigur, erau cântece patriotice, dar subtile — cum ar fi ‘Rusia, Suntem Împreună.’”
„Am încercat să evităm subiectul [războiului],” spune Anton, un consilier la Drujnih între 2022 și 2023. „Pentru noi, copiii erau mai importanți, așa că am încercat să nu exagerăm sau să forțăm patriotismul prea tare”. Totuși, chiar dacă copiii nu sunt obligați în mod deschis să își exprime ura față de Ucraina, sunt constant înconjurați de mesaje pro-ruse și încurajați să își lege viitorul de Sankt Petersburg.
Copiii își petreceau cea mai mare parte a timpului în excursii prin oraș și regiunea înconjurătoare, vizitând universități. Chiar și așa, consilierii admit că umbra războiului era mereu prezentă. „Când i-am dus pe copii la o paradă militară [în 2022], s-au aruncat la pământ pentru că au crezut că sunt bombardați. Chiar dacă știau că aici nu este război și că nu se întâmplă nimic, reflexele lor s-au activat,” își amintește Anton.
După acel incident, evenimentele militare au fost eliminate din program. În 2024, activitățile au inclus meciuri sportive, concursuri organizate de administrația din Sankt Petersburg și o vizită la complexul expozițional Rusia–Povestea Mea, cunoscut pentru conținutul său puternic propagandistic.
Unii copii din tabără au criticat deschis războiul împotriva Ucrainei, dar consilierii spun că nu au luat în serios astfel de opinii. „Unii copii susțineau Ucraina”, spune Anton. „Dar era rar și, de obicei, venea dintr-o lipsă de înțelegere [a războiului]. Nu ne certam cu ei; nimeni nu se implica în politică. Uneori făceau glume despre soldați ruși morți, dar asta era doar pentru a atrage atenția.”
Tabăra Drujnih susține că se concentrează pe ajutarea copiilor din Mariupol să se vindece de trauma războiului. Potrivit documentelor programului din 2022, tabăra lucra cu copii care prezentau semne ale tulburării de stres post-traumatic — mulți dintre aceștia fiind martori la decese în masă, inclusiv ale celor dragi, și suferind de foame și frig extrem în timpul asediului rus asupra orașului.
Organizatorii și-au descris misiunea ca fiind „stabilizarea stării psihologice a copiilor” prin „experiențe pozitive” menite să „înlocuiască” amintirile legate de război. Consilierii și psihologii afirmă că au observat semne clare de traumă la copii: coșmaruri, flashbackuri și reconstituiri ale violenței în timpul jocurilor.
Irina, care a lucrat în tabără în 2023, spune că a folosit exerciții creative pentru a-i ajuta pe copii să-și proceseze experiențele. Le cerea să deseneze o persoană și să inventeze o poveste. „Fiecare desen reflectă cum se vede copilul pe sine”, explică Irina. „Abia acum îmi dau seama câte dintre acele figuri de hârtie erau mutilate sau rupte.” Unii copii desenau oameni fără chip.
Marina, în vârstă de cincisprezece ani, care a supraviețuit asediului, își amintește că era bântuită de gânduri despre tatăl ei, care a rămas în satul lor în timp ce ea și mama ei au fugit în oraș, crezând că acolo va fi mai sigur. „În fiecare zi mă gândeam cât de mult nu voiam să mor, pentru că nu voiam ca [tatăl meu] să rămână singur”, spune ea.
Ea adaugă că consilierii de la tabără au încercat să evite discuțiile despre război „pentru a preveni conflictele sau pentru a opri copiii să retrăiască acele amintiri”. Dar subiectul a fost imposibil de evitat.
„Într-o seară, am stat cu copiii pentru o discuție la lumina lumânării”, își amintește Alina, un consilier la tabără în 2023. „Le-am cerut să împărtășească ceva personal, ceva care nu era legat [de război]. Dar nu s-au putut abține — au vorbit despre oamenii de care le era dor, de cei care nu mai erau. Unii au decis să-și împărtășească poveștile cu toată lumea. La sfârșitul serii, întregul grup plângea.”
Marina spune că războiul a transformat Mariupolul în „ceva insuportabil de privit.” În timpul excursiei sale la Sankt Petersburg, a decis că vrea să părăsească Mariupolul după ce termină școala și să se înscrie la facultate acolo. Spune că visează să devină scriitoare. >>
