„Puține lucruri contează mai mult pentru securitatea europeană decât gradul de disponibilitate al Germaniei de a-și asuma responsabilitățile. Încet și mult prea târziu, guvernul de la Berlin încearcă acum să iasă din îmbrățișarea energetică a Rusiei și se oferă să trimită Ucrainei cel puțin câteva dintre armele de care are nevoie”, scrie Edward Lucas într-un editorial CEPA.
<< Multe dintre celebritățile de stânga ale Germaniei nu sunt convinse. Într-o scrisoare deschisă recent publicată, acestea îl pun la zid pe cancelarul Olaf Scholz, spunând că politica lui riscă să ducă spre un război nuclear. În loc să înarmeze Ucraina, susțin ei, Germania ar trebui să încerce să negocieze o pace de compromis.
Argumentul brutal de realpolitik poate fi pus, desigur, pe seama unui cocktail neapetisant de izolaționism și cinism. Acest război nu este treaba noastră. Lasă-i pe ucraineni să moară. Vrem să rămânem bogați.
De fapt, aceste argumente, departe de a fi captivante, sunt viciate. Ele se bazează pe ignoranță și reflectă dorințe. Îmbrăcați într-un limbaj prețios, ei sunt de-a dreptul revoltători.
Aroganța afișată este și mai enervantă decât naivitatea. Scrisoarea exclude implicit exercitarea presiunii asupra Rusiei pentru a contribui la acest presupus posibil compromis. Concesiile vor veni din Ucraina: nu doar partea mai slabă din conflict, ci și victima agresiunii neprovocate.
Semnatarii subliniază fără să vrea eșecul de lungă durată al stângii germane de a lua în serios oricare dintre țările care se află la est de Oder. Rusia este tratată cu respect exagerat, infantilizat. Toți ceilalți sunt mustrați și neglijați.
Scrisoarea a provocat unele contra-explozii încurajatoare, deși nu este clar cât de substanțială se va dovedi în practică „Zeitenwende” [schimbarea timpurilor] lui Scholz în politica externă germană. Dar criza existențială a securității europene provocată de războiul din Ucraina aruncă deja o lumină sumbră asupra altor controverse legate de Germania.
Unul este costul real al importului de gaze din conducte Estului în ultimii 50 de ani. Energia ieftină a alimentat afacerile puternice ale Germaniei, dar interesul economic propriu a fost (atât de des) îmbrăcat cu retorică înaltă. O interdependență mai mare ar spori încrederea și securitatea: „Wandel durch Handel” [Schimbarea prin comerț] a fost sloganul, iar fiabilitatea furnizorului de energie din Est a fost considerată absolută.
Am văzut cum a funcționat. Rusia este, de fapt, gata să taie fără milă aprovizionarea din motive politice. Și acele conducte au pompat corupția în politica germană.
Din acest motiv, Marea Britanie și Statele Unite, împreună cu alți aliați, au încercat de multă vreme să cerceteze profunzimea și amploarea nesiguranței Germaniei în ceea ce privește securitatea. Ce factori de decizie sunt de fapt în buzunarul Rusiei? Care dintre ei sunt doar niște idioți utili? Cât de mult contează ei? Cum poate fi contracarată influența lor?
Răspunsul la aceste întrebări a necesitat colectarea de informații în secret atât din surse umane, cât și din surse electronice: cu alte cuvinte, spionaj.
Când detaliile acestor operațiuni s-au scurs în 2013, datorită contractantului de informații renegat Edward Snowden, reacția a fost una de șoc și furie. „Spionajul între prieteni pur și simplu nu-i în regulă”, a spus cancelarul de atunci, Angela Merkel. Telefonul ei personal, se părea, fusese interceptat de acei americani băgăcioși. Controversa continuă până în ziua de azi, cu arestările și posibila urmărire penală a unor înalți oficiali danezi și a unui fost ministru al apărării pentru presupusul lor rol în spionarea Germaniei.
Cu toate acestea, controlul era justificat. Într-adevăr, ar fi trebuit să privim mai mult și să acționăm mai ferm. În acest moment, ucrainenii plătesc prețul cu sânge și distrugere. Dar toți europenii (inclusiv germanii deschiși la minte și iubitori de pace) sunt și ei în mare pericol.
Din ascunzătoarea sa din Moscova, Edward Snowden a rămas neobișnuit de tăcut de la atacul Rusiei asupra Ucrainei. Comentatorii care i-au închinat ode au și ei fără îndoială acum un moment de reflecție. Poate că ar putea redacta o scrisoare deschisă.>>
