Bineînțeles că în clipa de față e prematur de tras concluzii sentențioase, în condițiile în care este abia la început dosarul penal deschis de Parchetul General, în care liderul AUR, George Simion, dar și colegi de partid ai acestuia sunt cercetați pentru infracțiuni care variază de la instigare la falsificare de semnături pentru liste electorale.
În același timp, nici n-ar fi primul prinț apărut pe cal alb despre care în final lumea să afle că, dincolo de coperta basmului, prințul nu era prinț, iar calul era o mârțoagă.
Din fericire pentru toată lumea, prezumția de nevinovăție chiar funcționează în România zilelor noastre, iar libertatea de exprimare se simte totuși ca la ea acasă, cât o fi de imperfectă țara în care trăim.
Pe de altă parte, ironia ironiilor rezidă tocmai în faptul că formațiuni ca AUR și politicieni precum George Simion și-au croit un drum în politica mare printr-un discurs și prin unele acțiuni care, din contră, în loc să contribuie la îndreptarea lucrurilor care încă mai merg prost, promit să le distrugă până la ultimul pe cele care chiar merg bine.
Faptele de arme ale sus numiților sunt numeroase, dar dacă e să nu obosim inșirându-le, putem obține o imagine elocventă comprimând totul în trei puncte:
• AUR și Simion (dar și fosta colegă, Diana Șoșoacă) au cultivat cu migală agresivitatea de limbaj în spațiul public și agresivitatea comportamentală (de pildă, rămâne neuitat episodul în care George Simion a sărit la gâtul unui ministru chiar la pupitrul Parlamentului).
• În perioada Covid, au instigat lumea la încălcarea până și a celor mai de bun simț norme ori gesturi-barieră menite să prevină răspândirea virusului și au demonizat vaccinarea, de pildă, în cel mai pur stil medieval. Din acest punct de vedere, AUR, Simion, desigur și Șoșoacă alături de ei, nu se vor putea spăla niciodată de păcatul cotei parte care le revine la crearea, în societate, a unei atmosfere toxice care a făcut ca România să iasă mai afectată din pandemie decât ar fi fost cazul dacă rațiunea ar fi prevalat mai mult decât obscurantismul și oportunismul.
• De când Rusia a declanșat războiul în Ucraina, AUR, Simion, Șoșoacă au ținut ferm linia narațiunii ruse, cu riscul aferent de a-și vulnerabiliza propria tară tocmai atunci când nu e loc de cea mai mică greșeală și cu atât mai puțin de ventilarea unui fals patriotism.
Pentru ca toate aceste fapte de arme enumerate mai sus să fie posibile, AUR, Simion și Șoșoacă aveau nevoie în mod fundamental ca în România de azi să existe – în realitate, nu teoretic – un lucru sacru: libertate; libertatea de a se manifesta așa cum doresc, de a se organiza în ce fel vor, de a candida, de a se deplasa încotro le poftește inima și mai ales interesul. Și au avut la dispoziție tocmai asta – libertate, sub manifestările ei depline. Dovada supremă nu doar că există, dar e lipită de ei ca imperialismul de Rusia: s-au manifestat nestingherit, s-au organizat fără limite arbitrare, au candidat unde au vrut, s-au deplasat încotro, cu cine și când și-au propus.
Fapt ușor de anticipat, reacțiile AUR la comunicatul de miercuri al parchetului au corespuns încă din primele momente tiparului: conspirație a sistemului, obstrucționare a opoziției, dictatură, servicii, tot ce vrei și ce nu vrei.
În ciuda cuvintelor grele și eventual a unor acțiuni de grup la limita ligii sau cu încălcarea ei, este de așteptat ca AUR și Simion să se confrunte totuși cu o problemă de credibilitate proprie, în doze mari.
1. Pe de o parte, întrucât acuzațiile care li se aduc sunt ușor de probat sau de invalidat. Speța nu are nimic în comun cu, să zicem, complexitatea spargerii atomului și nu prezintă nimic care să o apropie de echivocul și alambicarea, să zicem, a declarațiilor care aduc atingere securității naționale ori fac apologia unor fenomene maligne. Nici vorbă! Este aici o chestiune de instigare și de falsificare, deci de lucruri cât se poate de prozaice și de materiale, pentru care în mod normal există corp delict. Probatoriul e, așadar, destul de simplu. Prin urmare, dacă procurorii pun pe masă documentele și discuțiile, AUR și Simion pot vorbi și pe 10 voci, că-și vor răci gura de pomană și-și vor vedea credibilitatea făcută terci.
2. Pe de alta, AUR și Simion atât au tot zugrăvit România în culorile sinistrei dictaturi, încât simpla respectare de către procurori a procedurilor, a prezumției de nevinovăție și a dreptului la apărare pot expune de la sine faptul că în împărăția extremismului împăratul e gol: că AUR și Simion, în ciuda retoricii lor de autovictimizare, sunt prinși într-o luptă banal de procedurală și nicidecum mistic de mitologică.
Când au demolat retoric România euroatlantică, dar în schimb au ridicat în slăvi Rusia lui Putin, mai mult sau mai puțin explicit, extremiștii români au scăpat convenabil din vedere ce înseamnă totuși actul de justiție și activitatea politică în Rusia lui Putin. Azi, când Simion și colegii lui din AUR sunt prinși într-o anchetă penală, ar fi inspirați ca, atunci când le vine să deschidă gura, să-i adreseze sorții un mare MULȚUMESC pentru faptul că li se întâmplă asta într-o țară ca România în într-un infern ca Rusia.
• P.S.: Doar ca o excentricitate de context: rămâne de văzut cum se va poziționa, pe termen scurt și mediu, neinteresantul, ușor irelevantul și “răzgândacul” mieros Mihail Neamțu, unul dintre candidații fără șansă la europarlamentare, de pe lista AUR.
Nucleara lui Putin – între propria slăbiciune agravată și interesul antagonic al lui Xi
