Edward Lucas: Occidentul ar trebui să-i respingă pe toți turiștii ruși

Foto: Unsplash

„Pe malul lacului Como, cel mai grav război din Europa din ultimii 75 de ani pare departe. Fără griji, cosmopoliți și plătitori de bani, vizitatorii ruși se înghesuie în baruri și plaje. Există și ucraineni, în mare parte la muncă. O refugiată care trudea în hotelul nostru a petrecut o lună într-o pivniță înainte de a evada în Italia. Ea spune că îi place aerul curat și singurătatea plimbării târzii în noapte până acasă”, scrie Edward Lucas într-un editorial The Times.

<< Cât de mult ar trebui să mai poată rușii să se bucure de vacanțe europene? Prim-ministrul Estoniei, Kaja Kallas, spune că „vizitarea Europei este un privilegiu, nu un drept al omului”. Țara ei a anulat vizele pe care le-a eliberat rușilor, dar sute de mii încă trec granița terestră folosind documente eliberate de alți membri ai zonei Schengen. Este bine pentru afaceri, dar afluxul se simte ca o invazie. Unii vizitatori ruși i-au batjocorit pe refugiații ucraineni și au postat rezultatele pe rețelele de socializare, adăugând la sentimentul de indignare. Finlanda, Letonia, Lituania și Polonia, tot cu granițe terestre, vor și ele o interdicție; la fel si Danemarca. Germania este puternic împotrivă. Legile sunt complicate. Dar Republica Cehă, care a fost prima care a împiedicat călătoriile rușilor și care deține președinția rotativă de șase luni a UE, a pus sancțiunile Schengen pe ordinea de zi a unei reuniuni a miniștrilor de externe din 31 august.

E timpul, spune Ucraina. Ministrul de externe, Dmitro Kuleba, spune că rușii „trebuie să fie privați de dreptul de a trece frontierele internaționale până când învață să le respecte”. Președintele Zelenski spune că rușii ar trebui „să trăiască în propria lor lume până când își schimbă filozofia”.

Contraargumentele pragmatice și principiale abundă. Blocarea libertății de călătorie a rușilor obișnuiți ar putea consolida narațiunea regimului Putin conform căreia Rusia este asediată de ură. I-ar putea pune în pericol criticii care fug de persecuție. O zecime din populația rusă care călătorește în străinătate este cea mai bună speranță a noastră de schimbare acolo. Un blocaj înseamnă autovătămare economică: vor merge doar în Dubai, Egipt sau Serbia. În principiu, pedeapsa colectivă este nedreaptă. Interzicerea vizelor de către Donald Trump pentru musulmani a stârnit indignare. De ce ar fi așa ceva diferit?

Argumentul adevărat este despre strategia noastră în Rusia. Ar trebui să subminăm Kremlinul atragând rușii iritați de domnia sa sau să creăm o oală sub presiune care să arunce în aer regimul? Am încercat ambele abordări în trecut. Am insistat asupra capitulării necondiționate a Germaniei în timpul războiului, evitând abordările din interiorul regimului care sperau într-o pace separată cu aliații occidentali. În Războiul Rece, dimpotrivă, am jucat divide et impera, primindu-i pe dezertorii blocului sovietic și curtându-i pe cârcotași. Aceasta a implicat contorsiuni morale chinuitoare. I-am găzduit pe cei de la Ceaușescu la Palatul Buckingham, deși regimul românesc era bestial chiar și după standardele comuniste. Am trecut cu vederea trecutul uneori viciat al funcționarilor care doreau să schimbe tabăra. Premiul cel mare, ne-am gândit, merita niște compromisuri.

Ambele abordări au meritele lor. Dar în relațiile cu Rusia, preferința mea este să stimulez presiunea internă și să-mi protejez securitatea. Dimensiunea uriașă a Rusiei nu le oferă cetățenilor săi dreptul de a călători unde doresc, în uniformă sau în afara ei. Adevărat, nu fiecare rus este vinovat, dar prin coluziune activă sau pasivă, aproape toți împărtășesc o anumită responsabilitate pentru ascensiunea lui Putin. Mulți au evitat politica ca fiind plictisitoare sau irelevantă, bucurându-se de confortul lor privat în timp ce ignorau fascismul care lua formă sub nasul lor. Asta ne-a adus acum să ne confruntăm cu foamete, haos și catastrofă nucleară. Mâinile întinse din trecut nu au funcționat genial, ca să mă exprim cu blândețe.

Într-adevăr, în ciuda costurilor sale crescânde, războiul este popular în interiorul Rusiei. Lasă putinismul: sprijinul explicit pentru stalinism este într-o creștere șocantă. Chiar și printre atitudinile superficiale liberale au rămas înrădăcinate atitudini imperialiste vechi de secole. În rândul rușilor din străinătate, autocompătimirea și un sentiment izbitor de drepturi sunt mai răspândite decât autocritica.

În plus, libertățile de călătorie ușurează spionajul, sabotajul, ilegalitățile, eschivarea sancțiunilor, cascadorii propagandistice și spălarea banilor Kremlinului. Noi, în Marea Britanie, știm acest lucru din otrăvirea lui Litvinenko și cazul Salisbury, efectuate de asasini care dețineau vize de afaceri și de turiști. Mai recent, criminalii ruși par să fi bombardat un depozit (al cincilea atac din ultimele săptămâni) aparținând lui Emilian Gebrev, un traficant de arme bulgar care a supraviețuit unei otrăviri noviciok în 2015. Campania de teroare a Rusiei este centrată pe Ucraina, dar este purtată în toată Europa.

Împiedicarea planurilor de călătorie ale făptașilor și mijlocitorilor pare o reacție ușoară, dar a provocat spume la gura Kremlinului. Propagandistul Vladimir Soloviov a spus săptămâna aceasta că o interdicție de călătorie și numirea Rusiei drept stat terorist ar echivala cu intrarea Occidentului în război și, prin urmare, ar merita o „lovitură nucleară preventivă”. Asta arată că barierele vizelor sunt „călcâiul lui Ahile” al Kremlinului, îmi spune Kallas. „De asta le este frică.”

Aceste alegeri grele rezultă din lăcomia și timiditatea noastră din trecut. Ar trebui să renunțăm la corectitudinea confortabilă, dar leneșă, care îi lasă pe alții să suporte consecințele acțiunilor noastre. În schimb, principiul nostru călăuzitor ar trebui să fie acela de a pune Ucraina și celelalte state din prima linie în centrul preocupărilor noastre. Ne-am trezit cu întârziere din pericolul de a trata națiunile care se învecinează cu Rusia ca un tampon geopolitic. Nici nu ar trebui să fie de așteptat să acestea să ofere un refugiu rușilor care doresc să se bucure de libertatea pe care conducătorii lor au eradicat-o acasă.

Estonienii și alții știu toate acestea mai bine decât noi. Au avut dreptate în trecut și i-am ignorat. Ar trebui să-i ascultăm acum.>>

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here