Elena Lasconi s-a agățat cu orice preț de candidatura la prezidențialele și a mers suficient de departe cu acest gest pentru a nu mai lăsa posibilă o răzgândire strategică și realistă o ieșire onorabilă.
De ce a procedat astfel? Pentru moment, rămâne un mister, dar în viitor, cumva, cineva probabil că îl va lămuri.
Indiferent dacă motivul ei rezidă într-o criză de nervi ce nu-și are locul în politica mare sau dacă rezidă într-o instigare a sa din exterior pentru a încurca planurile altora, realitatea este următoarea: Elena Lasconi face un rău colosal acelor candidați și acelor forțe politice care nu sunt pe placul Rusiei lui Putin, asta pe de o parte, și întreține narativul putinist și trumpist al anulării nedemocratice și ilegale a alegerilor din 24 noiembrie, pe de altă parte – toate astea, într-un profund dispreț față de interesul României.
Oricum ar da-o la întors Elena Lasconi, adevărul de care nu are unde să fugă este acela că activitatea sa electoral-politică deservește într-un mare fel Moscova și deservește într-un mare fel acea parte a Washingtonului care urmărește un parteneriat cu Moscova.
Cu alte cuvinte, a dispărut Georgescu, dar i-a luat locul Lasconi.
De altfel, dacă privești cu minimă atenție sensul prezenței sale în cursa prezidențială, ca și dinamica acestei prezenței, poți observa ușor că Elena Lasconi din ziua de azi, deși formal candidează la prezidențiale, practic nu pentru prezidențiale luptă.
Războiul Elenei Lasconi este, în schimb, unul eminamente civil – țintele sale fiind candidatul asumat de propriul partid, respectiv propriul partid ca atare.
Țintele care îi acaparează în acest moment atenția sunt Nicusor Dan și conducerea extinsă a USR, după principiul deviant: să moară și capra vecinului.
Din acest punct de vedere, treaba pare să îi reușească Elenei Lasconi – pe măsură ce noi cifre din noi sondaje sugerează că ea însăși se îndepărtează din zi în zi mai mult de Cotroceni, noi cifre din noile sondaje indică (momentan cel puțin) aceeași tendință și pentru Nicușor Dan.
Din perspectiva logicii Elenei Lasconi, eșecul lui Dan și, implicit, eșecul USR devin priorități esențiale, deziderate perfect raționale și obiective chiar existențiale.
Personal, nimic altceva decât eșecul tandemului Dan-USR nu ar satisface-o mai mult. Politic, nimic altceva decât un asemenea eșec n-ar ajuta-o mai eficient să își mențină în viață visul de a reînvia după alegeri – de a prelua frâiele partidului sau de a rămâne cu oarece capital politic pentru a înființa unul nou.
În mintea Elenei Lasconi, un eventual eșec al lui Nicușor Dan la prezidențiale nu ar avea nimic de-a face cu atitudinea și cu prestația ei de sabotor feroce și nici cu calitatea ei evidentă de (cel puțin) idiot util al putinismului și al trumpismului.
Dacă am îndrăzni să mai pășim un pic pe acest raționament, am putea conchide chiar că nimic nu ar aranja-o încă și mai bine decât și un eșec al lui Crin Antonescu.
Cu George Simion președinte, Elena Lasconi poate fi liniștit suspectată că s-ar simți cel mai confortabil, căci din perspectiva sa, cu cât dezastrul României la prezidențiale va fi mai profund, cu atât dezastrul lui Lasconi ar fi mai puțin adânc.
Elena Lasconi a debutat în cursa prezidențială de pe poziția celui mai slab pregătit dintre candidații din liga mare. Să ne reamintim, în toamnă spre iarnă au făcut furori gafele și lacunele domniei sale. Acolo trebuie identificați mugurii deciziei USR de a renunța la ea în primul moment care a justificat și legitimat un astfel de pas.
Dar Elena Lasconi, prea orbită de ciolan și neverosimil de puțin critică cu sine, nu a putut nici înțelege și cu atât mai puțin accepta acest lucru.
De terminat, Elena Lasconi va termina această cursă prezidențială într-o manieră chiar mai strident de proastă decât o începuse: tărată nu doar sub aspectul competențelor, ci și moral, etic, politic.
Să începi ca o alternativă second-hand la Georgescu, Simion și Ciolacu, dar să sfârșești după doar șase luni ca un instrument în mâna rușilor aproape de genul celui care fusese Georgescu – ei bine, asta nu te va putea niciodată sălta mai sus de nivelul unui alt rebut politic și moral; indiferent de ceea ce ajungi să crezi despre tine însuți.
Elena Lasconi candidează la prezidențiale, dar nu se bate pentru Cotroceni. Se bate strict pentru ea însăși, căci doar ea însăși mai contează azi pentru ea însăși.
Puciul și inundația – doi candidați la prezidențialele modelați de calamitate
