Energia nucleară. Excepția franceză și lecțiile ce decurg din experiența fără egal a Parisului

Sursa: Pixabay

<< Fusese fost etichetat drept cel mai scump mod de a fierbe apa. Nu cu mult timp în urmă, mulți respingeau energia nucleară ca fiind scumpă și condamnată, cel puțin în Occident. Cu toate acestea, astăzi energia nucleară este din nou crucială. Pe termen scurt, capacitatea Europei de a trece peste criza energetică din timpul iernii depinde parțial de măsura în care vechiul parc de reactoare nucleare al Franței poate fi strunit pentru a funcționa cât mai aproape de capacitatea maximă. Iar pe termen lung, investițiile și inovația în energia nucleară par să facă parte din răspunsul atât la războiul energetic al lui Vladimir Putin, cât și la schimbările climatice: o modalitate aproape fără carbon de a genera un flux constant și controlabil de electricitate, care să funcționeze alături de intermitentele producții de energie solară și eoliană >>, notează The Economist.

<< Drept urmare, țările din întreaga lume adoptă din nou energia nucleară, care reprezintă astăzi 25% din producția de electricitate în Uniunea Europeană și 10% în întreaga lume. Banii inundă cercetarea și startup-urile și, cu tot entuziasmul din această săptămână față de rezultatele unui experiment de fuziune nucleară de la National Ignition Facility din America, va fi nevoie de mai multă muncă, întinsă pe ani sau pe decenii, pentru a descoperi dacă este viabil conceptul. În ciuda istoricului acestei industrii în materie de depășire a costurilor, Marea Britanie și Franța sunt dornice să construiască noi centrale convenționale mari, iar Germania a amânat închiderea reactoarelor sale în acest an. Compabia de energie electrică controlată de stat din India, NTPC, plănuiește o mulțime de noi capacități nucleare, potrivit Bloomberg. Producția nucleară va trebui dublată până în 2050 dacă lumea vrea să ajungă la zero emisii nete, potrivit Agenției Internaționale pentru Energie.

Pe măsură ce țările aleg dacă să parieze pe energia nucleară, ar trebui să se uite la Franța, liderul Occidentului. După primul șoc petrolier, din 1973, a construit suficiente reactoare pentru a-și furniza aproximativ 70% din energia sa. Cu toate acestea, experiența sa a fost dificilă. Problemele de întreținere înseamnă că flota a funcționat sub capacitatea sa teoretică în acest an, contribuind la o creștere a prețurilor la energie electrică la nivel european. Principala companie, EDF, a acumulat datorii uimitoare, de 350 de miliarde de dolari, este de așteptat să înregistreze pierderi înainte de impozitare de 19 miliarde de dolari în acest an și este pe cale să fie pe deplin naționalizată. S-a blocat și aprovizionarea cu noi reactoare. Dintre cele șase construite după 1999 și care au cel mai nou design francez – cinci în străinătate și unul acasă – doar cele două construite în China produc energie electrică.

Franța are lecții pentru planificatorii nucleari din alte părți. Unul este cazul investițiilor și inovației continue. La început, Franța a construit prea multe reactoare, prea repede, iar apoi nu suficiente. Dintr-o dată, multe au nevoie acum de lucrări de întreținere. Pauza în ceea ce privește comenzile a dus la pierderi de competențe și expertiză, pe măsură ce angajații s-au pensionat sau au plecat. Costurile au crescut și inovația a fost dat semne de slăbiciune. Pentru a-și repara centralele, astăzi, EDF aduce sudori din America și Canada. Abia acum Franța a optat pentru un program bine distanțat de trei perechi de reactoare care să fie construite la nu mai mult patru ani.

O altă lecție constă în modul în care planificatorii din Franța au trecut la programul lor nuclear ambițios fără a se asigura de un larg sprijin public. Industria nucleară a devenit stat în stat, cu un corp de elită de ingineri care nu au fost puși în situația îndoielii de sine și nici sub un suficient control. Această lipsă de sprijin a dus în cele din urmă la o politică inconsecventă, deoarece, sub presiunea verzilor, socialiștii au inversat expansiunea. Pentru o industrie însărcinată cu crearea de active gigantice care durează cel puțin 50 de ani, o astfel de volatilitate poate fi paralizantă.

O ultimă lecție este cea despre diversificare. Obsesia Franței pentru energia nucleară a determinat-o să minimizeze sursele regenerabile. Astăzi, solarul și eolianul reprezintă 9% din sursa sa de energie, comparativ cu 25% în Marea Britanie. În majoritatea țărilor, această logică a diversificării funcționează în cealaltă direcție. Prin stimularea producției de energie nucleară, alături de creșterea surselor regenerabile care este deja în curs, ar putea obține un mix energetic mai echilibrat, cu emisii scăzute de carbon. Integrarea piețelor naționale de energie cu cele ale țărilor învecinate – lucru de care Franța s-a păzit – poate ajuta și la creșterea rezilienței.

Reacție în lanț

Pierderea competenței occidentale ajută la explicarea unei pierderi a cotei de piață. Dintre cele 31 de reactoare la care s-a început construcția din 2017, 27 au folosit modele chinezești sau rusești. Acum, pe fondul unei crize energetice, opinia despre energia nucleară se schimbă. În Franța, două treimi dintre oameni cred acum că există un viitor nuclear. Elitele franceze au avut un atașament emoțional, aproape ideologic, față de energia nucleară, dar nuclearul și sursele regenerabile nu sunt dușmani, așa cum par să creadă unii, la Paris. Lumea are nevoie de ambele. >>

Războiul din Ucraina, în imagini – ZIUA 297

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here