Forțele rusești sărbătoresc de câteva zile „ocuparea completă a Bahmutului”, în ciuda declarațiilor Armatei Ucrainei că militarii ucraineni continuă să lupte pentru oraș. Putin însuși i-a felicitat pe mercenarii Companiei Militare Private Wagner, care, în mod evident, au jucat un rol decisiv în atacul rusesc asupra Bahmutului. Puțin înainte de asta, fondatorul Wagner, Evgheni Prigojin, escaladase conflictul său mai vechi cu conducerea militară și nu doar că a abătut un val de critici asupra Ministerului Apărării al Federației Ruse, ci a vorbit, în mod neașteptat, și despre un „bunic fericit” care ar putea fi un „idiot desăvârșit” (la cine se referă exact, nu se știe cu precizie). Despre ce se va întâmpla în continuare cu Prigojin, explică în cele ce urmează corespondentul politic al Meduza, Andrei Perțev.
Prezumtiva capturare a Bahmutului de către Rusia este cu adevărat meritul lui Prigojin și al Wagner?
După toate aparențele, da. Despre cum exact Compania Militară Privată Wagner a condus bătălia pentru Bahmut, se poate citi în acest articol de pe „Meduza”.
Prigojin însuși susține constant că preluarea orașului este în mod evident meritul mercenarilor săi. De asemenea, el afirmă deschis că asaltul asupra orașului a trebuit să fie efectuat fără sprijinul adecvat din partea Ministerului Apărării al Federației Ruse. „Șoigu, Gherasimov, unde dracu’ sunt munițiile?”, li s-a adresat, public, Prigojin ministrului Apărării al Federației Ruse și șefului Statului Major, în prima parte a lunii mai.
În același timp, Prigojin recunoaște faptul că aviația și artileria armatei ruse le-au oferit periodic sprijin mercenarilor Wagner. Totuși, fondatorul Wagner neagă implicarea, în bătălia pentru oraș, a Forțelor Aeropurtate (VDV) și a altor unități oficiale. Conform observațiilor Meduza, Divizia 106 a Forțelor Aeropurtate a fost prezentă în zona Bahmut – totuși, în asaltul asupra orașului, ea a jucat în orice caz un rol complementar.
De ce bătălia pentru Bahmut a fost atât de importantă pentru Prigojin?
Prigojin a menționat că Wagner planificase capturarea orașului până pe 9 mai 2023, dar mercenarii nu au reușit să atingă obiectivul din cauza lipsei de muniții.
În ajunul Zilei Victoriei, fondatorul grupării devenea tot mai vehement în cererile sale pentru proiectile și chiar amenința să părăsească pozițiile din Bahmut. În ziua paradei, Prigojin a publicat un videoclip de 27 de minute în care a criticat din nou conducerea militară a Federației Ruse și a făcut referire la un „bunic fericit” care „crede că i se întâmplă ceva bun”, în ciuda situației dificile de pe front. Prigojin nu a explicat la cine se referea exact prin „bunicul fericit” (în comentarii suplimentare, omul de afaceri a oferit câteva versiuni dar, desigur, nu a menționat nimic despre Putin).
Indiferent cât de ambiguă ar fi fost declarația lui Prigojin, două surse apropiate Kremlinului, citate de Meduza, susțin că Prigojin i-ar fi făcut „o promisiune personală” lui Putin că va captura Bahmutul. Totuși, conform afirmațiilor sursei, nu s-a menționat o dată exactă până la care trebuia să fie ocupat orașul: „Pur și simplu [Kremlinului] îi trebuia o victorie relativ semnificativă”.
Se presupune însă că Prigojin a înțeles că victoria trebuia să vină cât mai curând posibil, ceea ce a dus la mai multe critici la adresa Ministerului Apărării al Federației Ruse. Probabil tot atunci când fondatorul Wagner a început să-și difuzeze apelurile furioase adresate conducerii militare el a început să-și piardă influența personală asupra lui Putin, tocmai din cauza bătăliei îndelungate pentru Bahmut (un oraș nu foarte mare, cu aproximativ 70.000 de locuitori înainte de război, unde mercenarii au avut nevoie de aproape opt luni de luptă). Tot atunci a devenit cunoscut faptul că Wagner nu mai are voie să recruteze deținuți din închisorile rusești, pentru front.
Pentru Prigojin, prezumtiva capturare a orașului poate fi o modalitate de a reintra în grațiile președintelui. Poate că acest lucru s-a întâmplat deja. În dimineața zilei de 21 mai, pe site-ul Kremlinului a apărut un comunicat în care Putin lr-a mulțumit deschis mercenarilor Companiei Militare Private Wagner pentru prezumtiva capturare a Bahmutului (numind unitatea „escadroane de asalt” Wagner). „Toți cei care s-au distins vor fi propuși pentru decorații de stat”, se menționează în declarația dată în numele lui Putin.
Prigojin nu va fi pedepsit pentru declarația despre „bunicu”?
După cum scrisese anterior Meduza, chiar și unii angajați din administrația prezidențială au interpretat declarațiile lui Prigojin drept o critică subtilă la adresa lui Putin. Surse apropiate Kremlinului, citate de Meduza, au speculat că Prigojin a „trecut linia roșie” de mult timp și prin atacurile permanente la adresa Ministerului Apărării al Federației Ruse.
O sursă dintr-o organizație a mass-media de stat a menționat că la începutul lunii mai (înainte de presupusa capturare a Bahmutului), propagandiștii fuseseră „avertizați” de Kremlin că, dacă Prigojin va continua să critice conducerea Rusiei și să vorbească despre „eșecurile acesteia pe front”, va trebui „poziționat ca trădător”, în publicațiile lor.
După anunțurile privind capturarea Bahmutului, abordarea s-a schimbat. Un interlocutor apropiat de Kremlin asigură de faptul că, cel puțin pentru moment, Prigojin nu are de ce să se teamă: „Mareșalul victoriei de la Bahmut nu va fi atins, indiferent ce ar face”.
Spuneți sincer: cât de influent este Prigojin în general?
Influența lui Prigojin asupra lui Putin și asupra sistemului politic rus nu trebuie exagerată. El nu reușește întotdeauna să-și atingă nici măcar obiectivele relativ modeste (iar asta, în ciuda relațiilor personale vechi cu președintele). De exemplu, el îl atacă de mult timp și în mod deschis pe Alexander Beglov – dar acesta din urmă, unul dintre cei mai lipsiți de succes politicieni ruși, încă deține funcția de guvernator în Sankt Petersburg. Prigojin l-a criticat pe generalul Lapin – iar acesta a devenit șeful Statului Major al forțelor terestre ruse. Fondatorul Wagner l-a criticat pe șeful Statului Major, Valeri Gherasimov, dar Putin l-a numit comandant al forțelor de pe front. În schimb, generalul Serghei Surovikin, aflat pe placul lui Prigojin, care ocupa anterior această poziție, a fost retrogradat la funcția de adjunct al lui Gherasimov.
În ansamblu, Prigojin reprezintă tipul de politician de care „verticala puterii” ruse s-a scuturat în ultimii 30 de ani cu ajutorul demisiilor și închisorii. El este ceea ce se numește un antreprenor respectat sau un deputat respectat – o persoană cu un trecut bogat în activități infracționale ori semi-infracționale și cu active legalizate. El își pune resursele la dispoziția autorităților, cerând la schimb servicii reciproce. Și uneori le primește, dar e departe de a le primi întotdeauna și nu în măsura pe care o anticipa.
În trecut, Prigojin a încercat să-și construiască relații similare cu Beglov. Tehnologii politici ai fondatorului Wagner au participat la campania electorală a guvernatorului din Sankt Petersburg; la schimb, Prigojin aștepta contracte guvernamentale acordate preferențial, în Sankt Petersburg. Totuși, nu le-a obținut.
Pentru proiectul său „bahmutian”, Evgheni Prigojin așteaptă probabil o răsplată mult mai substanțială din partea autorităților.
Este incert dacă Prigojin va continua războiul său cu Ministerul Apărării sau dacă s-a stins conflictul
În discursul său de după presupusa capturare a orașului, Prigojin a criticat din nou Ministerul Apărării al Federației Ruse, afirmând că în Bahmut mercenarii săi s-au luptat cu „birocrați aproape militari”. Potrivit afirmațiilor sale, ministrul Apărării, Serghei Șoigu, și șeful Statului Major General, Valeri Gherasimov, „au transformat războiul în propria distracție”.
Ipotetic, Prigojin ar putea cel puțin să solicite restaurarea dreptului companiei sale de mercenari de a recruta deținuți în rândurile sale (în timpul bătăliei pentru Bahmut, mercenarii i-au folosit pe aceștia ca pe carne de tun) – totuși, nu este deloc clar dacă omul de afaceri dorește să continue să participe la războiul ruso-ucrainean. Fondatorul Wagner a declarat că, începând cu 25 mai, unitățile de mercenari vor începe să părăsească Bahmutul „pentru odihnă și perfecționare”.
Cel mai probabil, în viitorul apropiat, Prigojin va rămâne în sfera politicii publice, în care a obținut deja anumite succese. De exemplu, la începutul anului 2023, el a intrat în topul celor mai „mediatizate personalități” din Rusia, conform versiunii Interfax (Serghei Șoigu, cât de caracteristic, a ieșit din top) – iar conform unui sondaj sociologic realizat de Russian Field, la alegerile prezidențiale din 2024, 2% dintre respondenți ar putea să voteze pentru el (pentru Putin – de 15 ori mai mulți).
Prigojin dorește evident să devină figura principală a acestui război – cel puțin în ceea ce privește puținele victorii rusești. Pentru asta, este foarte potrivit să nu dețină nicio funcție oficială. Spre deosebire de funcționarii și reprezentanții partidelor de sistem, care sunt foarte restrânși în declarațiile lor publice, culorul de posibilități al lui Prigojin este extrem de larg. Numai el poate ataca în mod public conducerea militară (și poate chiar pe Putin însuși) direct în timpul paradei din Piața Roșie, transforma recrutarea deținuților în spectacol și cultivând eficient imaginea unui „luptător împotriva elitelor”, fiind el însuși parte a acestor „elite” (așa cum se întâmplă de obicei).
Are Prigojin ambiții politice reale?
Prigojin repetă constant că el nu este politician. Dar acest lucru nu înseamnă nimic – în afară de faptul că subliniază rolul său de „luptător împotriva elitelor”.
Cu doi ani în urmă, fondatorul Companiei Militare Private Wagner încerca să-și exercite controlul asupra partidului „Patria” și să înainteze candidați pentru Adunarea Legislativă din Sankt Petersburg, cu scopul de a influența autoritățile locale. Acum, Prigojin colaborează cu aceleași scopuri cu partidul „Rusia Dreaptă”.
Probabil că fondatorul companiei militare private încearcă să controleze situația în orașul său natal, Sankt Petersburg; probabil că are ambiții de a influența politica federală. Nu este nevoie să candideze personal pentru funcțiile de putere – și se pare că Prigojin înțelege bine acest lucru. Cu toate acestea, blocul politic al Kremlinului ar fi puțin probabil să-l permită să participe la alegeri reale – deoarece oficialii administrației prezidențiale ar avea dificultăți în controlarea unei astfel de persoane.
Războiul se va termina la un moment dat. Ce se va întâmpla cu Prigojin după aceea?
Este posibil ca strategia lui Evgheni Prigojin de a incita la o revoltă deschisă împotriva înalților funcționari ruși să funcționeze chiar și în cazul căderii regimului lui Vladimir Putin.
În cazul dezintegrării „verticalei puterii”, el poate fi unul dintre puținii actori care dețin resurse financiare și de putere (nu trebuie să uităm faptul că un alt personaj de temut al politicii ruse, șeful Ceceniei, Ramzan Kadîrov, pare să simpatizeze cu Prigojin), ceea ce îi va permite să-și mărească în mod semnificativ influența asupra situației din țară.
O altă opțiune ar fi să schimbe publicitatea cu imunitatea și proiecte de afaceri profitabile. Aceasta ar fi, de asemenea, un succes.
Totuși, atunci când discutăm despre posibilul „succes” al lui Prigojin, trebuie să ne amintim și de un alt tip de „politicieni ruși”, mai exact comandanții de teren și „funcționarii” civili din autoproclamatele LNR și DNR. Prigojin aduce aminte de unii dintre aceștia – prin comportamentul îndrăzneț, dorința de a se opune „statului major” și prin nesupunerea deschisă față de „verticala” oficială. Pentru mulți dintre ei, cariera politică s-a încheiat la fel de brusc cum a început: au fost uciși în atentate sau în circumstanțe misterioase. De regulă, autoritățile rusești s-au grăbit să acuze pentru aceste asasinate „grupuri de diversiune” ucrainene. Kievul a respins acele acuzații și sublinia că respectivele „eliminări” sunt mai degrabă avantajoase pentru Kremlin.
Probabil că și Prigojin meditează la acest aspect, dar este dificil să poată scăpa cu adevărat de riscurile corespunzătoare.
