Guvernul Americii are o problemă mare, dar abordarea pe care o are DOGE este puțin probabil să o rezolve, notează The Economist.
<< În 1971, Richard Nixon a enumerat calificările necesare pentru un șef al Serviciului de Venituri Interne (IRS). „Vreau să fiu sigur că este un nenorocit fără milă”, a spus el, într-o înregistrare. „Că va face ce i se spune, că orice declarație de impozit pe care vreau să o văd, o văd, că se va duce după dușmanii noștri și nu se va atinge de prietenii noștri”.
În cele din urmă, omul pe care l-a numit, Johnnie Walters, nu s-a conformat. Lista de „dușmani” a lui Nixon a fost păstrată într-un seif până când, în cele din urmă, a fost predată Congresului ca probă. Walters a susținut ulterior că folosirea sistemului fiscal pentru reglări de conturilor în politică ar fi amenințat însăși fundamentul democrației americane.
În jumătatea de secol care a urmat, IRS a rămas imun la ingerințele politice. Asta, până pe 16 februarie, când Washington Post a dezvăluit că Gavin Kliger, un inginer software de 25 de ani asociat cu Departamentul pentru Eficiență Guvernamentală (DOGE) al lui Elon Musk, va avea acces la sistemele informatice ale IRS. Niciun om numit politic nu avusese acest privilegiu de la Nixon încoace.
Decizia a venit în urma unei hotărâri judecătorești care, deocamdată, a exclus DOGE din sistemul sensibil de plăți al Trezoreriei. Iar pe 17 februarie s-a aflat că Michelle King, comisarul interimar al Administrației pentru Securitate Socială, a demisionat din cauza accesului DOGE la datele agenției sale.
DOGE își justifică accesul la aceste informații prin necesitatea de a elimina „risipa, frauda și abuzul”. În ultimele săptămâni, această temă a devenit o obsesie a mișcării MAGA. Politicieni din întreg Partidul Republican susțin că accesul fără precedent al DOGE la sistemele IT guvernamentale este esențial pentru a opri un val uriaș de furturi. Chiar Donald Trump, într-o apariție alături de Elon Musk, în Biroul Oval, pe 11 februarie, a declarat că miliardarul descoperă „miliarde și miliarde de dolari irosiți prin fraudă și abuz”. Mesaje de strângeri de fonduri, trimise de grupuri de campanie republicane, îi îndeamnă pe susținători să participe ei înșiși la „audituri”, prin donații.
Totuși, precedentul Nixon explică de ce mulți oameni – inclusiv funcționari publici de rang înalt – privesc cu suspiciune această campanie a administrației Trump. Experții recunosc că frauda reprezintă o problemă serioasă în guvernul federal și că Musk are dreptate să o semnaleze, dar consideră că este puțin probabil ca măsurile sale să rezolve situația. Ba mai mult, unii se tem că retorica despre „risipă, fraudă și abuz” constituie doar un pretext pentru a justifica tăieri unilaterale ale cheltuielilor aprobate de Congres – cheltuieli pe care Musk și Trump nu le susțin – și pentru a obține acces la sisteme de date sensibile.
La prima vedere, Elon Musk are dreptate: frauda a explodat în ultimii ani. Guvernul este o țintă deosebit de vulnerabilă. Pe dark web, este acum posibil să cumperi detalii privind securitatea socială și să aplici în masă pentru beneficii. Medici corupți pot identifica pacienți fictivi pentru a solicita rambursări pentru tratamente inutile sau inexistente.
Programele din perioada pandemiei au fost deosebit de profitabile pentru escroci, dar sunt exploatateși și plățile curente, cum ar fi ajutoarele pentru dezastre. Inteligența artificială (AI) accelerează și mai mult atacurile frauduloase, oferind escrocilor instrumente mai sofisticate pentru a păcăli sistemul.
Potrivit unui studiu realizat de Biroul de Contabilitate Guvernamentală (GAO) și publicat anul trecut, frauda ar putea costa Trezoreria între 233 și 521 de miliarde de dolari pe an. Aceasta este o sumă mult mai mică decât cele două trilioane de dolari pe care Elon Musk susține că le poate tăia din buget, dar chiar și valoarea maximă estimată reprezintă aproape 8% din cheltuielile federale anuale. Un alt studiu privind plățile necorespunzătoare – care includ, dar nu se limitează la fraudă – a constatat că, în 2023, acestea au însumat 236 de miliarde de dolari.
Până acum, eforturile pentru a remedia această problemă au fost limitate. „Agențiile guvernamentale federale evitau să folosească cuvântul «fraudă»”, spune Linda Miller, fost oficial GAO. Politicienii, de asemenea, refuzau în general să recunoască amploarea problemei. Totuși, ea consideră că Musk atrage atenția asupra asupra unor probleme pe care ea însăși le-a semnalat de ani de zile în audieri oficiale, „dar nimeni nu a ascultat cu adevărat”.
Cu toate acestea, afirmațiile lui Elon Musk despre fraudă au avut până acum o legătură limitată cu realitatea problemei. El a descris în mod regulat drept „fraudă” programe autorizate pe care nu le agreează, cum ar fi toate finanțările acordate prin USAID. „Poate că nu vrei ca guvernul să investească în cursuri de diversitate și incluziune (DEI) în Irlanda, dar asta nu înseamnă fraudă”, spune Linda Miller. „Cineva a luat decizia de a aloca acei bani”.
Musk a exprimat și îngrijorări nefondate, cum ar fi ideea că milioane de persoane decedate primesc beneficii de securitate socială (în realitate, numărul este probabil de ordinul zecilor de mii) sau că democrații conspiră pentru a le oferi beneficii imigranților ilegali. Miller spune că se teme că astfel de acuzații eronate ar putea, în cele din urmă, să submineze lupta reală împotriva fraudei.
Există motive reale pentru care combaterea fraudei a fost dificilă, spune Danny Werfel, fost comisar al IRS până luna trecută. Principalul obstacol este că prevenirea fraudei creează dificultăți pentru beneficiarii serviciilor guvernamentale, iar politicienii evită acest lucru. El dă exemplul scaunelor cu rotile electrice finanțate prin Medicare. Escrocii și-au dat seama că pot obține profituri mari găsind pacienți pentru a cumpăra aceste dispozitive și apoi supraevaluând costurile facturate guvernului. Totuși, o verificare mai atentă a acestor cereri a fost respinsă de Congres. „Au considerat că prea mulți oameni nevinovați care au nevoie de scaune cu rotile electrice ar trebui să aștepte”, își amintește Werfel.
Un al doilea obstacol este acela că multe dintre programele vizate de fraudatori – cum ar fi asigurările de șomaj și Medicaid – sunt administrate în mare parte de state. Guvernul federal plătește facturile, dar guvernele statelor sunt cele care decid cine este eligibil și dacă spune adevărul. Statele au foarte puține stimulente pentru a preveni frauda, mai ales dacă acest lucru înseamnă să cheltuie bani proprii pentru a angaja birocrați care să facă audituri. „Departamentul Muncii nu poate pur și simplu să meargă la un stat și să-i spună: «Faceți o treabă mai bună», nu-i așa?”, spune David Mader, fost director financiar la Biroul de Management al Bugetului. Statele trebuie convinse să acționeze.
S-ar putea ca Elon Musk să creadă că tehnologia va rezolva aceste probleme. Și, teoretic, e posibil. De exemplu, inteligența artificială (AI) ar putea identifica și „pre-audita” plățile riscante. Dar pentru a ajunge acolo, este nevoie de funcționari publici care să înțeleagă sistemele și legile care le guvernează. În realitate, însă, decenii de subfinanțare au lăsat guvernul nepregătit pentru o astfel de schimbare.
Ceea ce nimeni nu poate explica este de ce lupta împotriva fraudei necesită ca persoane numite politic, fără experiență, să aibă acces direct la datele IRS sau ale sistemului de securitate socială. „IRS deține Sfântul Graal al datelor guvernamentale federale”, spune Don Moynihan, de la Ford School, Universitatea din Michigan. Nici măcar comisarul IRS nu are acces direct la aceste date. Cu toate acestea, Gavin Kliger, omul de la DOGE care se uită acum prin ele, este un absolvent de informatică fără experiență guvernamentală, care îl citează pe un scriitor de extremă dreapta ca sursă de inspirație pentru alăturarea sa la noul departament al lui Musk. El pare un dubios detectiv de fraudă. >>
