Două dezvăluiri recente completează galeria dovezilor că războiul din Ucraina este și va rămâne o pălărie prea mare pentru Rusia zilelor noastre.
Una dintre dezvăluiri privește modul în care președintele Volodimir Zelenski a fost în cele din urmă convins de americani că țara sa va fi atacată brutal, pe toate direcțiile și în spiritul „totul sau nimic”.
Calitatea, cantitatea și adâncimea la care au fost forate informațiile livrate Kievului de Washington, privitor la intențiile, planificarea și mișcările în timp real ale Moscovei, au fost cu siguranță uluitoare. Chiar dacă detaliile sunt încă ferecate și ținute la distanță de ochiul opiniei publice, evoluțiile frontului, din cele 11 luni, confirmă tacit anvergura copleșitoare a penetrării suferite de regimul putinist.
Cealaltă dezvăluire aduce în atenție cazul extraordinar al Bulgariei.
Vorbește de la sine faptul că o țară atât de fracturată politic și geopolitic a putut face atât de multe pentru Ucraina, într-un moment în care ezitările și inacțiunea ar fi amplificat nespus de mult tragedia ucrainenilor. După cum, la capătul opus, grăitor e și cât de toxică a putut fi amprenta rusă în afacerile interne ale Sofiei, din moment ce o țară UE și NATO a fost nevoită să își urmeze în mod clandestin liniile esențiale ale politicii externe oficiale.
Dar pe cât de interesante sunt cele două momente sub aspectul a ceea ce propriu-zis s-a întâmplat, pe atât de relevante se dovedesc ele din perspectiva semnalării a ceea ce ar putea urma.
Motivul e simplu și ține strict de logica neforțată a lucrurilor.
Ambele situații – convingerea lui Zelenski, respectiv ajutorul dat de bulgari – s-au consumat într-un moment în care Rusia era într-o formă infinit mai bună decât este ea azi: sub aspect militar, al influenței sale în lume, al serviciilor ei de informații.
Și totuși, în ciuda acestor aspecte, Moscova a fost prinsă grav pe picior greșit de cel puțin două ori și cu efecte dezastruoase pentru efortul său de război pe frontul ucrainean.
Pornind de aici și având în vedere uzura pe care rușii au cunoscut-o în aproape un an de război, e intuitivă concluzia că pentru Putin daune de o anvergură similară sunt și mai probabile azi și, pe măsură ce uzura avansează, vor fi chiar mai probabile mâine.
Nu e deloc exclus ca noi daune să se fi înregistrat deja, iar altele să fie încă în lucru – doar logica secretului de război face ca ele să nu fi ajuns încă pe radarul public.
Expulzările în masă, la o rată și într-un ritm fără precedent, de spioni și „diplomați” ruși din Europa și SUA, ca și eșecurile colosale ale rușilor pe front, eșecuri care pe lângă pierderile de poziții vitale, de oameni și de echipamente le-au permis totodată serviciilor militare de informații ucrainene și occidentale să pună mâna pe noi secrete sensibile, completează un tablou deja sumbru pentru capacitățile reale ale Moscovei de a se apropia de obiectivele trasate de dictatorul de la Kremlin.
Ca orice război de asemenea intensitate și cu mize atât dense și extinse, nici cel ruso-ucrainean nu face excepție de la regulă: nucleul său e ancorat mult în spatele aparențelor. Dincolo de comunicatele oficiale seci și dincolo de excesele propagandistice ale tuturor taberelor implicate, rulează o lume paralelă și nevăzută a aceluiași război. O lume al cărei metabolism poate fi în cel mai bun caz ghicit și a cărei existență înlesnește în cel mai bun caz speculația. O lume care, la adăpostul ceții care o învăluie, contribuie decisiv fie la dinamica de etapă, fie la deznodământ, fie la amândouă odată.
Acestea fiind zise, cele două cazuri menționate mai sus ne reamintesc negreșit unul și același lucru: în timpul desfășurării lui, războiul nu îi oferă privitorului din afară decât un fragment din ceea ce chiar se întâmplă.
Iar asta e valabil pe toate dimensiunile sale, inclusiv pe cea a judecării cu valoare reală de adevăr a ceea ce protagoniștii direcți și indirecți fac în realitate și a ceea ce nu fac în realitate; cu privire la cât de mult se implică sau la cât de puțin; dar și raportat la cum se implică și ce implicații au avut toate astea în economia largă a conflictului.
Până la sentințe categorice despre cine și ce face pentru a-i expedia pe ruși de unde au venit și a le sufla din turbincă teritorii furate de la alții, probabil sunt necesare noi dezvăluiri.
