Știrile despre Google și Apple cedând în cele din urmă la presiunea Kremlinului și eliminând aplicația lui Navalnîi au provocat confuzie și o furie de înțeles în rândul liberalilor ruși. Dar nu a fost deloc surprinzător, scrie în The Moscow Times Andrei Soldatov, expert în istoria spionajului.
🔹 Ideea că există o diferență substanțială, aproape ideologică, între modul în care giganții din tehnologie și internet fac afaceri și, să zicem, companiile energetice precum BP sau Shell se bazează pe supoziția că modelele de afaceri ale giganților din tehnologie se fundamentează pe câștigarea și menținerea încrederii clienților lor. Presupunerea este că, deși utilizatorii BP au de ales – există o concurență între benzinării la urma urmei -, nu le pasă prea mult de benzinăria unde-și alimentează rezervorul.
Benzinăriile fac parte din infrastructura pe care suntem obișnuiți să o vedem în jurul nostru și numai activiștii duri ar putea crede că boicotarea corporațiilor globale precum BP, care fac parte din acea infrastructură, ar putea determina schimbări. Activiștii nu obțin niciodată suficientă adeziune populară pentru astfel de inițiative și asta face diferența.
Timp de decenii, giganții internetului au existat crezând că încrederea publicului este o parte integrantă a modelului lor de afaceri. Totul s-a încheiat în 2016. Reacția care a urmat intervenției rusești în alegerile prezidențiale din Statele Unite, care viza în principal Facebook, a fost masivă, fără precedent și niciodată nu s-a oprit de fapt.
Audierile non-stop ale Congresului, scandalurile, denunțătorii care vin cu cele mai dăunătoare acuzații despre manipularea datelor utilizatorilor, promovarea urii și divizării, chiar ajutarea statelor ostile și-a populiștilor rău intenționați, cu agendă oribilă, toate acestea ar fi ucis compania dacă modelul Facebook de afaceri implica încă încrederea publicului.
Creația lui Zuckerberg ar fi fost deja moartă după hemoragia provocată utilizatorilor. Dar asta nu s-a întâmplat.
Utilizatorii lunari ai Facebook au crescut din 2016 – ajungând la 1,86 miliarde în al patrulea trimestru al anului 2016 și la 2,89 miliarde în al doilea trimestru al anului 2021. Noile platforme precum Parlio și Quora au cunoscut un anumit succes și popularitate, dar n-au devenit alternative populare la Facebook.
Giganții tehnologici și guvernele au învățat de-aici o lecție importantă.
Companiile au aflat că ar trebui să le pese mult mai mult de guverne decât de public, la fel ca BP și altele asemenea. Și într-adevăr, încă din 2016 am văzut guvernele crescând presiunea pentru o mai mare reglementare a giganților mondiali ai internetului. Acest lucru s-a întâmplat peste tot – în SUA, dar și în Europa și, bineînțeles, în țări cu regimuri autoritare precum Rusia.
Guvernele și-au dat seama că publicul este incapabil să protejeze giganții tehnologici. Poate că ai miliarde de utilizatori, dar dacă guvernul decide să-ți atace compania, foarte puțini dintre ei vor face ceva în acest sens. Zilele protestatarilor din Moscova care fluturau steaguri Facebook în fața clădirii Administrației Prezidențiale de pe Staraya Ploshchad au apus de mult.
Ceea ce a dispărut, din cauza reacției de după 2016 din Occident, este ideea că în țările cu regimuri represive giganții tehnologici pot fi o forță definitivă atunci când vine vorba de libertatea internetului. În societatea occidentală, gândul că platformele globale ar putea prezenta în continuare o oportunitate, nu doar o amenințare, pare foarte bizar în aceste zile. Nimeni nu se așteaptă la strigăte uriașe de furie populară în străinătate privind o decizie care îi afectează pe utilizatorii ruși.
Platforme înlocuibile
În țări precum Rusia, companiile tehnologice globale ar fi putut crede că au devenit parte a infrastructurii naționale, obținând astfel protecție împotriva blocării directe, dar modul în care s-a schimbat utilizarea internetului în ultimii cinci-șapte ani a ruinat aceste speranțe.
În prezent, ne folosim de rețelele sociale pe smartphone-urile noastre, nu pe laptopuri. Problema cu internetul mobil este că utilizatorul obișnuit care nu accesează pagina de pornire a YouTube pentru a verifica cele mai recente videoclipuri, este bombardat de link-uri trimise de prieteni prin WhatsApp sau Telegram și nimănui nu-i mai pasă dacă sursa a fost YouTube, TikTok sau RuTube, mult promovatul analog rusesc al YouTube. Internetul a devenit parte a infrastructurii naționale, dar platformele globale sunt înlocuibile.
Tragedia Google și Apple și Twitter este că această schimbare dramatică a percepției publice și guvernamentale a avut loc atât de repede încât companiile sunt încă conduse de oamenii care le-au lansat. Ne așteptăm ca aceștia să lupte în continuare pentru confidențialitate, integritate și libertățile pe internet, ceea ce a făcut ca afacerea lor să fie posibilă în primul rând.
În cartea „Rețeaua roșie”, Valery Bardin, unul dintre pionierii internetului Uniunii Sovietice, care se ocupa de întreținerea primei rețele de internet sovietice, Relcom, a explicat de ce a decis să mențină linia deschisă în timpul loviturii de stat din august 1991, în ciuda riscurilor personale.
„Eram deja de partea pierzătoare, pentru Relcom însemna schimb de informații. Am fi devenit oricum dușmanii regimului, indiferent ce-am fi făcut.”
Dar astăzi, exact 30 de ani mai târziu, internetul este mai mult și mai puțin decât era în 1991 – face parte din infrastructura țării.
Doar nu ne așteptăm ca benzinăriile să intre în grevă, nu-i așa? 🟦
