Din momentul invadării Ucrainei și migrării masive care a urmat în rândul rușilor, termenul „gândire imperialistă” a devenit brusc la modă. Ce înseamnă exact acest termen?
- O analiză Novaia Gazeta Europa
<< Istoricul și scriitorul rus Ilia Budraitskis observă că o conștiință imperialistă se construiește în jurul ideii de a considera că propria persoană și cultură sunt „corecte” și au „valori morale corecte”. În context rus, conștiința imperialistă are rădăcini în Imperiul Rus, care guverna toate avanposturile naționale conform unui model imperial, crede Budraitskis, adăugând totuși că un astfel de discurs nu este un fenomen specific doar Rusiei. „Să nu ne prefacem că Rusia este singurul imperiu sau relicvă imperială și că toți ceilalți sunt complet lipsiți de o astfel de gândire”.
Budraitskis crede că dorința națiunilor mai mici, așa-numitele „națiuni vasale”, de independență și rezistență a avut un rol important în revoluția din 1917.
Lenin considera că tendința spre autodeterminare națională era de neoprit. „Pe de o parte, URSS impusese practici imperiale la o scară monstruoasă: a asuprit națiuni și a deportat oameni în masă. Totuși, pe de altă parte, exista o formă de recunoaștere a fostelor națiuni vasale cărora li s-a acordat statut de republici și s-au dezvoltat ca națiuni separate”, spune Budraitskis.
Putin și „colonialismul bun”
Una dintre prioritățile principale ale lui Putin, încă de la preluarea președinției, a fost prevenirea posibilului colaps al țării. În 2005, Putin a declarat că prăbușirea URSS este „cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului”, iar în 2015 a reflectat asupra faptului că rezultatul „epidemiei de dezintegrare” s-a răspândit și la Rusia însăși.
Vasilina Orlova, o antropologă rusă stabilită în SUA, observă că conștiința imperialistă se bazează pe anumite credințe puternic susținute, chiar dacă sunt complet neadevărate, cum ar fi că Rusia nu a pierdut niciodată vreun război, rușii sunt cei mai generoși oameni, colonialismul rus a fost mult mai blând decât cel al altor națiuni coloniale, rușii nu au comis niciodată atrocități sau genocid, și în cele din urmă, că Rusia nu a șters niciodată identitățile naționale și că grupurile naționale s-au alăturat Rusiei doar din proprie voință liberă.
Putin se referă adesea la aceste idei. Într-un articol din 2020 despre Al Doilea Război Mondial, în publicația americană online The National Interest, el a scris că încorporarea Letoniei, Lituaniei și Estoniei în Uniunea Sovietică a fost realizată în conformitate cu dreptul internațional și de stat al vremii respective.
Putin susține și că Ucraina a fost o creație a stăpânirii sovietice și că crearea sa a dus la pierderea unor teritorii din sudul Rusiei. Într-un articol din 2021, intitulat „Despre unitatea istorică a rușilor și ucrainenilor”, el a scris că „rușii și ucrainenii sunt un singur popor, un tot unitar”.
„Putin crede că problema principală a ucrainenilor este că au uitat că sunt ruși”, spune Budraitskis, adăugând că pentru Putin „invazia rusă înseamnă restabilirea realității obiective, cu imperiul ca mijloc pentru acea obiectivitate. ‘Lumea rusă’ nu se referă doar la Rusia. Este și despre cum ar trebui să fie lumea”.
„Scopul atacării Ucrainei a fost de a crea un trio stat, [al rușilor, ucrainenilor și bielorușilor]. Este foarte mult un război colonial, disimulat în haine genocidale”, adaugă Orlova.
Războaie coloniale și limba rusă
Rusia a dus războaie coloniale de-a lungul întregii sale istorii, iar ultimele două decenii nu fac excepție: războaiele din Cecenia, invadarea Georgiei, în 2008, intervenția din estul Ucrainei, în 2014, și acum războiul total cu Ucraina.
„Este impunerea ideologiei prin violență. Așa s-a format Rusia. Țara s-a dezvoltat și a crescut pentru a include Siberia, absorbind aceste teritorii prin războaie de cucerire, care au devenit normă în conștiința rusă”, spune Orlova.
„Un alt punct al politicii de stat de când Putin a venit la putere a fost rusificarea suplimentară a populației”.
Republicile rusești constitutive au fost sistematic private de elemente ale autonomiei lor, culturii și chiar dreptului la limba proprie.
Unul dintre cele mai evidente exemple s-a petrecut în Tatarstan. Începând din 2017, studiul limbii tătare nu mai este obligatoriu în școală. În prezent, elevii pot studia limba tătară doar cu consimțământul scris al părinților lor, timp de două ore pe săptămână.
Așteptarea ca alte națiuni să vorbească doar rusă se extinde și la statele suverane vecine. După discuțiile cu Putin în capitala Kazahstanului, Astana, pe 9 noiembrie, președintele Kazahstanului, Kassîm-Jomart Tokayev, și-a încheiat discursul în limba sa natală, kazahă, spre uimirea vizibilă a lui Putin și a restului delegației ruse, care au fost surprinși căutând să-și pună căștile. Un politician kazah vorbind kazahă în Kazahstan – i-a luat complet prin surprindere.
Imperialismul implicit
Factorii istorici, educația și propaganda de stat au contribuit cu toții la formarea acestei „perspective imperiale” în rândul unor ruși. Este dificil să modifici o astfel de viziune asupra lumii odată ce s-a format treptat pe parcursul deceniilor. În Rusia modernă, nu a existat niciodată o reevaluare critică a moștenirii imperiale a țării, iar încercările de a discuta chiar și diverse abuzuri istorice sunt percepute de mulți ca o amenințare la adresa fundamentelor moderne ale statului rus.
După ce a început războiul, „conștiința imperialistă” a primit o actualitate nouă, pe fondul migrării masive a rușilor către țări independente care au fost odată parte a Uniunii Sovietice și, anterior, chiar a Imperiului Rus.
„Principalul motiv de îngrijorare este imperialismul și șovinismul, pe care mulți ruși albi îl consideră normă”, a declarat un localnic din Bișkek, pentru Idel.Realii, parte a serviciului tătar-bașkir al Radio Free Europe/Radio Liberty.
„Având în vedere faptul că propriii noștri migranți s-au confruntat cu decenii de xenofobie sistemică în Rusia, unde persoanele non-albe sunt considerate cetățeni de rangul doi și sunt supuse violenței și discriminării din cauza rasei și naționalității lor, împărtășesc îngrijorările și temerile concetățenilor mei că va trebui să ne confruntăm acum și acasă cu această situație”.
Dacă nu recunoaștem trecutul în întregime, există întotdeauna riscul să se repete aceleași greșeli. Orlova continuă: „Remodelarea conștiinței schimbă comportamentul. Voința de a recunoaște imperialismul este în prezent un punct de vedere marginal [în Rusia]. Există multă negativitate și resentimente în jurul acestui aspect. Dar ar trebui să facă cu adevărat parte din conștiința colectivă. Pentru ruși, faptul de a începe să se gândească la asta acum este singura modalitate de a schimba traiectoria autodistructivă actuală”. >>
