- << George Simion a pierdut la urne în fața a trei candidați, s-a agățat apoi de un cal mort, iar în final a creat condițiile ca AUR să intre în alegeri mai slăbit – fie cu un candidat compromis, fie cu un candidat care nu este al său și care, dacă prin absurd ar câștiga alegerile, ar avea tot interesul să privilegieze în anii ce vin ascensiunea POT în detrimentul AUR. George Simion și-a construit un dosar gros pentru o eventuală debarcare. >>
Scriam cele de mai sus în 12 martie, sub titlul: George Simion a creat condițiile pentru a fi dat jos din funcția de președinte al AUR.
Între timp, în bilanțul lui George Simion s-a mai adăugat un eșec – cel mai dezastruos deopotrivă pentru el personal, pentru partidul său și, în ansamblu, pentru așa-zisa mișcare suveranistă cultivată de la bun început de Putin, sprijinită pe final și de Trump.
Azi, când George Simion încearcă cu ultimele puteri să mai acapareze o dată dezbaterea publică, prin circul anulării alegerilor din 18 mai, discuția reală pe care ar trebui să o poarte fanii lui George Simion și ai lui Călin Georgescu ar trebui să fie cu totul alta: curățirea pădurii de uscături.
Eșecul lui Simion la prezidențiale a fost atât de evident încât a fost recunoscut ca atare, la o televiziune franceză, chiar și de către omul pe care Simion susținea că îl va pune guvernator la BNR, în speță europarlamentarul AUR Gheorghe Piperea.
Eșecul lui George Simion la prezidențiale este unul istoric nu numai prin prisma numărului uriaș de voturi care l-a despărțit de Nicușor Dan, ci și prin faptul că a fost învins la urne de două ori în doar șase luni. E greu spre imposibil să identifici la alții o asemenea rată de rateu.
Eșecul lui George Simion la prezidențiale este totodată eșecul stilului său de conducere a partidului, de promovare a propriei sale persoane, de abordare strategică a scrutinului:
- Stil dictatorial, conform multor mărturii din interiorul AUR.
- Promovare profund marcată de circ, isterie, fățărnicie și accese de agresivitate.
- Strategie concentrată pe înhămarea la căruța campaniei a unui cal mort, Călin Georgescu (într-o anterioară viață politică, acesta din urmă fiind nimic mai mult decât o gloabă politică).
Eșecul lui George Simion la prezidențiale a fost, așadar, și eșecul lui Călin Georgescu ale cărui aberații misticoide e foarte probabil să fi îndepărtat din start numeroși alegători nostalgici după vadimismele “realiste” ale anilor ’90.
În fine, eșecul lui George Simion la prezidențiale a fost și eșecul steluței lipsite de strălucire, Anamaria Gavrilă, această Elena Lasconi mult, foarte mult mai ciudată decât originalul.
Azi, cei trei, cu George Simion în frunte, s-ar cuveni să plătească în fața propriului electorat prețul cinstit pentru înfrângerea suferită pe 18 mai.
În șmecheria lor, însă, tentația vizibilă de la o poștă rezidă zilele astea în a inventa o nouă poveste de adormit copiii, poveste care fie să le amâne decontul, fie să îi ferească definitiv de el.
În universul paralel al lui Simion, Georgescu și Gavrilă, tragerea la răspundere pentru greșelile deja comise pare să fie mereu un domeniu rezervat altora. O astfel de abordare, pe lângă deficitul notabil de moralitate și onoare, are însă și cusurul că tocmai salvându-i într-un mod necinstit pe lideri, va pune din nou întreaga mișcare pe o direcție greșită în viitoarele bătălii.
Este un adevăr banal, iar cazurile particulare ale lui George Simion și Călin Georgescu este un adevăr mai mult decât grăitor – de șase luni, cei doi și-au condus armatele de fani din eșec în eșec. Iar asta s-a întâmplat tocmai pentru că cei din jur n-au fost în stare să-i facă să plătească corespunzător imediat după primul.
Pentru “suveraniști”, actuala poveste promovată de Simion – anularea alegerilor – prefigurează un nou fiasco, unul nu mai puțin usturător decât ratarea prezidențialelor.
Căci este o poveste care în mod clar nu este împărtășită de toată lumea din sânul acestui curent și este o poveste care pur și simplu descalifică și decredibilizează până la caricatură pe oricine care o va spune pe nerăsuflate.
George Simion face din nou jocul rușilor și face din nou jocul interesului său personal. Călin Georgescu nu mai are nici el în joc decât aceleași două mize pe care le are Simion. Gavrilă este atât de bizară, de rătăcită, iar acum confruntată cu o masivă hemoragie internă a propriului partid, încât pare confuză și cu privire la mizele personale.
Mișcarea așa-zis suveranistă a fost animată de niște circari pe cărei i-a luat orbește drept lideri. Nu este de mirare deznodământul, dar ar fi de mirare dacă grosul fanilor celor trei se vor lăsa pe mai departe duși de nas de către cei trei.
