Aproape jumătate dintre rafinăriile Rusiei au fost lovite de drone și rachete, notează The Economist.
Ucraina continuă să provoace daune grave infrastructurii energetice a Rusiei, iar ritmul atacurilor este în creștere. Atacurile concertate ale dronelor ucrainene asupra rafinăriilor de petrol și altor părți ale sistemului rus de distribuție a combustibilului au început în august, iar numărul loviturilor a crescut de la două-trei pe săptămână la patru-cinci. În curând, acestea vor deveni zilnice. În ultima săptămână, Ucraina a avariat grav un mare terminal de export de petrol la Novorossiisk, pe Marea Neagră, un complex de rafinare în Bașchiria (la peste 1.300 km de Ucraina) și o stație de pompare în Ciuvașia, la 1.000 km depărtare. O rafinărie importantă din Iaroslavl a fost lovită pe 1 octombrie, dar rușii susțin că incidentul a fost unul „tehnic”, iar nu cauzat de un atac cu drone.
Pe 25 septembrie, comandantul-șef al Ucrainei, Oleksandr Sîrski, referindu-se la campania mai amplă „DeepStrike”, care a vizat 85 de „ținte de mare valoare” în mai puțin de două luni, a declarat: „Capacitățile complexului militar-industrial al inamicului au fost semnificativ reduse; vedem acest lucru pe câmpul de luptă.”
Dar, deși generalul Sîrski a subliniat atacurile asupra infrastructurii militare și a fabricilor de armament, concentrarea neîntreruptă asupra rafinăriilor este cea care schimbă cel mai mult narațiunea despre război — ba chiar pare să-l fi făcut pe Donald Trump să-și schimbe părerea despre șansele Ucrainei.
La sfârșitul lunii august, Reuters a raportat că aproximativ 17% din capacitatea de rafinare a petrolului din Rusia fusese cel puțin temporar scoasă din funcțiune. În prezent, cifra este cu siguranță mai mare. Unele rapoarte neconfirmate sugerează că până la 40% din această capacitate a fost afectată, iar aproximativ 20% este oprită la un moment dat. Aceasta reprezintă o pierdere de peste 1 milion de barili pe zi, potrivit grupului de cercetare Energy Aspects. Serghei Vakulenko, de la Carnegie Russia Eurasia Centre, avertizează că aceste cifre sunt dinamice, deoarece majoritatea instalațiilor pot fi reparate. Cu toate acestea, el recunoaște că ceea ce se întâmplă acum are o amploare diferită față de campaniile anterioare.
Benedict George, șeful departamentului de stabilire a prețurilor produselor petroliere europene la Argus Media, o firmă de analiză a pieței energetice, afirmă că Ucraina a lovit 16 dintre cele 38 de rafinării ale Rusiei și că, deși sunt posibile reparații, daunele devin permanente atunci când rafinăriile sunt supuse unor atacuri repetate. Unele, spune el, au fost lovite de până la trei ori. Printre acestea se numără una dintre cele mai mari instalații de procesare a combustibilului din Rusia, la Riazan, aflată la 200 km de Moscova și care, în mod normal, poate produce 340.000 de barili pe zi. Distrugerea unităților de cracare, care descompune țițeiul în benzină, motorină și combustibil pentru avioane, reprezintă o problemă majoră, deoarece acestea sunt extrem de costisitoare, iar regimul de sancțiuni face piesele aproape imposibil de înlocuit.
Domnul George spune că exporturile de motorină sunt cu până la 30% mai mici decât în urmă cu un an și se află la cel mai scăzut nivel din 2020. Deoarece Rusia este al doilea cel mai mare exportator de motorină din lume, prețurile angro au crescut brusc. Impactul este resimțit într-un număr tot mai mare de regiuni din Rusia, unde, la stațiile de alimentare, s-au format cozi de un kilometru sau mai mult, de la Vladivostok, în Extremul Orient, și până la regiunea Volga, lângă Moscova. Unele autorități au început să introducă raționalizarea combustibilului. Crimeea ocupată de ruși a fost afectată în mod deosebit, șoferii fiind limitați la achiziționarea a cel mult 30 de litri de combustibil.
Ca răspuns la criza în creștere, pe 25 septembrie, vicepremierul Rusiei, Alexander Novak, a anunțat atât o interdicție parțială a exporturilor de motorină, cât și prelungirea până la sfârșitul anului a interdicției anterioare asupra exporturilor de benzină. Presiunea, spune Serghei Vakulenko, fost director de strategie la gigantul petrolier Gazprom Neft până în 2022, este resimțită în special de companiile energetice rusești independente și de speculanții pieței petroliere. Piețele de produse petroliere, afirmă el, au devenit „extrem de agitate”. În 2023, conform analizelor din surse deschise, exporturile Rusiei de produse petroliere rafinate au valorat 52,1 miliarde de dolari.
Stațiile de pompare a petrolului și depozitele de combustibil au fost, de asemenea, lovite de atacurile ucrainene. De menționat, lovitură masivă, dată la mijlocul lunii septembrie, asupra portului Primorsk, cel mai mare port de încărcare a petrolului din Rusia, de la Marea Baltică. Totuși, potrivit lui Serghei Vakulenko, astfel de instalații sunt mai greu de avariat permanent, iar până acum există puține indicii privind o reducere a exporturilor de țiței rusesc. Însă exporturile de petrol brut aduc Rusiei o marjă de profit mult mai mică decât vânzarea de produse petroliere rafinate.
„Ucrainenii sunt într-o perioadă de succes”, spune Sir Lawrence Freedman, strateg britanic. „Rușii au o problemă. Nu pot opri asta, iar ucrainenii nu au niciun motiv să se oprească”. O parte din problema cu care se confruntă rușii constă în numărul uriaș de ținte disponibile, în dimensiunea teritoriului pe care acestea sunt răspândite și în erodarea capacităților de apărare antiaeriană ale Rusiei după mai bine de trei ani de război. Deși dronele de atac unidirecționale folosite de ucraineni zboară relativ încet și transportă focoase de doar 60–120 kg, ele au rază de acțiune și precizie suficiente pentru a provoca daune serioase.
Aproximativ 60% dintre atacurile în profunzime pe teritoriul Rusiei sunt efectuate cu dronele ucrainene Fire Point FP-1, care, cu o încărcătură mai mică, pot atinge ținte aflate la 1.500 km în interiorul Rusiei și dispun de un software sofisticat, dovedit a fi rezilient la bruiajul electronic intens. Însă, după cum observă experta în sisteme de armament ucrainene, Olena Krîjanivska, aspectul esențial este acela că fiecare FP-1 costă doar aproximativ 55.000 de dolari, iar acum sunt produse într-un ritm de peste 100 pe zi. Ucraina utilizează și drona Liutii, mai grea și mai scumpă, cu o rază de acțiune de 2.000 km și un sistem de vedere artificială testat în luptă, care o ghidează spre țintă.
Există, de asemenea, rapoarte potrivit cărora au început să fie folosite și rachetele de croazieră FP-5 „Flamingo”. Acestea sunt mult mai rapide decât dronele, zboară la doar 50 de metri deasupra solului, au o rază de acțiune de peste 3.000 km și o putere de lovire enormă datorită unui focos de 1.150 kg. Dacă FP-5 se dovedește capabilă să pătrundă prin sistemele rusești de apărare antiaeriană, aceasta va aduce un nou nivel de distrugere în campania „DeepStrike” a Ucrainei. Raza sa de acțiune îi permite să păcălească sistemele defensive zburând spre țintă pe traiectorii mereu schimbătoare. Pentru producerea FP-5, compania Fire Point folosește motoare turboventilatoare sovietice recondiționate, iar fuselajul din fibră de carbon este fabricat în doar șase ore. În prezent, Fire Point produce două-trei rachete FP-5 pe zi, dar se așteaptă ca numărul să crească la șapte până la sfârșitul lunii. Fiecare rachetă de croazieră costă aproximativ 500.000 de dolari. Prin comparație, o rachetă americană Tomahawk costă de patru ori mai mult, are o rază de acțiune mai mică și un focos considerabil mai ușor, deși probabil este mai precisă și mai dificil de doborât.
În timp ce campania aeriană strategică a Rusiei se concentrează în principal pe terorizarea orașelor, cea a Ucrainei vizează direct capacitatea Rusiei de a susține războiul. După cum observă Vakulenko, aceasta nu va face ca economia Rusiei „să se oprească brusc”. Însă daunele aduse veniturilor de care Rusia depinde pentru a-și alimenta războiul vor continua să se agraveze. Iar tot mai mulți ruși obișnuiți simt că războiul ajunge la ei.
