Blocada unilaterală a Rusiei în Marea Neagră încalcă libertatea de navigație, pune în pericol aprovizionarea globală cu alimente, și costă Ucraina și Vestul miliarde de dolari. Este timpul să îi punem punct, scrie diolpmatul american, Kurt Volker, într-o analiză CEPA.
<< Prin orice definiție rezonabilă a cuvântului, blocada Rusiei în Marea Neagră, impusă comerțului maritim cu Ucraina, echivalează cu pirateria sau cel puțin amenințarea cu așa ceva. Răspunsul comunității internaționale a fost dezamăgitor. Acceptând amenințările implicite ale Rusiei de a scufunda nave comerciale cu pavilion străin, în ape internaționale, am permis Kremlinului să șantajeze cu succes lumea.
Acest șantaj continuă. Amenințările cu bocancul rus pe gâtul exporturilor de alimente, în caz că nu sunt făcute noi concesii, reprezintă un subiect constant pentru purtătorii de cuvânt ruși. Pe 29 mai, ministrul de externe rus, Serghei Lavrov, a declarat: „Dacă totul rămâne așa cum este și, se pare, așa va fi, atunci va trebui să plecăm de la premisa că acest acord nu mai funcționează”.
Această declarație a venit la doar 12 zile după prelungirea cu două luni a unui acord privind cerealele, negociat anterior, în cadrul căruia tone de cereale ucrainene pot fi exportate naval către piețele globale, cu condiția ca navele să urmeze un anumit canal „verde” special desemnat și să fie supuse inspecției ONU, rusești, ucrainene și turcești înainte de a intra în Strâmtoarea Bosfor. Sunt permise doar navele vracherele și tancurile, nu și navele de containere.
Chiar și atunci când acordul privind cerealele funcționează normal, permițând un flux restricționat de exporturi de cereale, creează o fațadă legală care legitimizează acțiunile militare ale Rusiei de blocare a tuturor celorlalte exporturi maritime ucrainene. Amenințările Rusiei nu sunt doar cuvinte de formă: navele de război rusești au plasat mine marine și au lansat rachete asupra vaselor comerciale, indiferent de pavilionul pe care îl purtau, dacă se îndreptau spre porturile ucrainene sau încercau să le părăsească.
Acordul privind cerealele conferă Rusiei un rol fără precedent în supravegherea transportului maritim în Marea Neagră, în ciuda faptului că are doar o pretenție legală asupra a 10% din coasta Mării Negre și este parte a Convenției de la Montreux, care a fost concepută pentru a asigura libertatea comerțului prin Strâmtoarea Bosfor și Dardanele. Convenția atribuie Turciei – iar nu Rusiei – rolul de a se asigura că libertatea de navigație nu este afectată.
Este timpul să spargem blocada Rusiei. Iată cum:
- Ca o chestiune de politică, Statele Unite, Regatul Unit, Țările de Jos, G7, Uniunea Europeană și toți aliații NATO ar trebui să ceară acum Rusiei să renunțe imediat la amenințările implicite la adresa navigației comerciale normale în apele internaționale din Marea Neagră și să declare că se așteaptă ca porturile ucrainene să fie imediat redeschise pentru afaceri.
- Această politică ar trebui susținută de o serie de măsuri practice diplomatice, economice și umanitare.
- Aliații vestici și Ucraina ar trebui să inițieze un dialog direct cu Turcia în legătură cu măsurile practice pentru restabilirea rolului Turciei, bazat pe tratate, de a asigura libertatea de navigație prin strâmtori.
- Pentru a atenua problema umanitară a minelor maritime – dintre care unele s-au dezancorat și plutesc acum liber în Marea Neagră – ar trebui să fie disponibile capacități sporite de dezamorsare a minelor. Vasele fără pilot de dezamorsare a minelor sunt deosebit de importante. Ucraina se așteaptă să primească vase de demagnetizare de la Regatul Unit. Cu toate acestea, Țările de Jos, Germania, Canada și Statele Unite au capacități relevante pentru a ajuta la dezamorsarea minelor. Vasele fără pilot de dezamorsare a minelor sunt deosebit de importante. Deoarece niciunul dintre aceste state nu este beligerant în război, cu sprijinul Turciei astfel de nave ar putea fi desfășurate direct în Marea Neagră în scopuri umanitare de dezamorsare a minelor sau – dacă ar facilita tranzitul prin strâmtori – ar putea fi transferate României ca excedente de materiale de apărare. România este atât un aliat NATO, cât și un stat riveran al Mării Negre, care ar putea desfășura operațiuni de dezamorsare a minelor din portul Constanța. Ca alternativă la intrarea în Marea Neagră prin strâmtori, unele nave de dezamorsare a minelor ar putea ajunge, probabil, în Marea Neagră în România prin tranzit pe Dunăre.
- Sub egida Conferinței de Redresare a Ucrainei, guvernele ar trebui să stabilească programe pentru a oferi asigurare împotriva riscurilor de război companiilor de transport maritim care se angajează în comerț direct cu Ucraina. Asigurarea trebuie să acopere atât navele, cât și încărcătura. În timp ce cele mai mari companii din lume pot să refuze în continuare să se implice, multe companii de transport maritim mai mici – care sunt deja implicate în operarea coridorului de cereale – ar fi dornice să-și extindă comerțul, cu condiția să fie pe deplin asigurate.
- Națiunile NATO ar trebui să desfășoare operațiuni de libertate a navigației în apele internaționale din Marea Neagră, care să nu prezinte amenințări, pentru a menține principiul tranzitului neîngrădit. Acesta ar putea fi limitat la Turcia, Bulgaria și România, ca state membre NATO cu coastă la Marea Neagră. Sau alte state membre NATO ar putea aduce temporar nave în Marea Neagră în acest scop în conformitate cu termenii Convenției de la Montreux, deoarece statele membre NATO nu sunt beligerante în conflict.
- În cele din urmă, națiunile NATO ar trebui să emită un avertisment că orice atac, din partea oricărei entități, asupra navelor comerciale în ape internaționale din Marea Neagră va fi considerat un act de piraterie și nu va fi tolerat. Astfel de atacuri ar putea fi întâmpinate cu un răspuns militar direct în conformitate cu dreptul internațional. Statele NATO au mijloacele necesare pentru a face acest lucru chiar și fără ca navele lor să intre în Marea Neagră.
Unii ar putea argumenta că încheierea blocadei Rusiei va fi considerată de Rusia o provocare sau va duce la un conflict direct între Vest și Rusia. Statele Unite ar trebui să-și amintească istoria aici. Marina militară modernă a Statelor Unite își are rădăcinile în Legea Navală din 1794, când, în fața pirateriei de pe coasta Barbary din Africa de Nord, Congresul a aprobat pentru prima dată construcția navelor de război pentru a apăra vasele comerciale americane în Mediterană. De atunci, protejarea libertății de navigație a fost o funcție centrală a Marinei militare americane. Faptul de a permite impunerea de restricții în apele internaționale din Marea Neagră reprezintă o abatere remarcabilă de la politica de lungă durată a Statelor Unite, privind libertatea de navigație.
În fiecare an, Departamentul Apărării al Statelor Unite furnizează un raport Congresului privind Libertatea de Navigație, cu o anexă care enumeră statele ale căror revendicări maritime restricționează libertatea de navigație. Ultimul raport, publicat pe 21 aprilie și acoperind anul 2022, nu menționează negarea libertății de navigație de către Rusia în Marea Neagră. Presupunem că acest lucru se datorează faptului că Convenția de la Montreux stabilește limite bazate pe tratate privind navigația militară prin strâmtori, ceea ce înseamnă că libertatea de navigație este deja restrânsă de tratat. Cu toate acestea, termenii Convenției nu împiedică în niciun fel fluxul liber al transportului maritim comercial – dimpotrivă. Acțiunile Rusiei începând din februarie 2022 impun acum restricții.
Marele port Odesa – care de fapt este o rețea formată din mai multe porturi – este sângele vital al economiei de export a Ucrainei. Rețeaua sa rutieră și feroviară către Europa funcționează deja la capacitate maximă și totuși nu este suficient de robustă pentru a se putea acomoda la toate importurile și exporturile Ucrainei. Pe măsură ce națiunile se pregătesc să se adune la Londra, în zilele de 21-22 iunie, pentru Conferința de Redresare a Ucrainei, nicio măsură nu ar avea un impact imediat mai mare asupra economiei Ucrainei decât deschiderea portului Odesa pentru transportul maritim comercial normal, inclusiv transportul de containere. Timpul este crucial, deoarece recolta Ucrainei va produce cel puțin 60 de milioane de tone suplimentare de cereale care ar trebui să circule fără obstacole către piețele globale.
De înțeles, Vestul s-a concentrat pe furnizarea de echipamente militare pentru a ajuta Ucraina să se apere împotriva atacurilor rusești. S-a acordat prea puțină atenție domeniului maritim.
Sprijinul pentru libertatea de navigație în Marea Neagră se aliniază politicii de lungă durată a Statelor Unite și a altor națiuni și servește în principal obiectivelor economice, nu militare.
Ar fi extrem de îndrăzneț și iresponsabil din partea Rusiei să atace navele comerciale internaționale în apele deschise ale Mării Negre. A sosit momentul să demascăm Rusia și să deschidem portul Odesa definitiv. >>
