Au trecut patru zile de când Rusia, cu sprijinul Belarusului, a declanșat un război împotriva Ucrainei, atacând civili din întreaga țară. Mulți ucraineni au fost forțați să-și părăsească casele și să se refugieze în adăposturi. Și, paradoxal, treptat oamenii au început să se obișnuiască cu o astfel de viață, locuind împreună, scrie unian.net.
Războiul i-a luat prin surprindere pe mulți ucraineni. (…) Cei care nu au avut posibilitatea sau dorința de a sta în subsolurile caselor sau în parcări subterane s-au mutat la metrou. Mai mult, s-au mutat temeinic – unii locuiesc aici pentru a patra zi.
Chiar înainte de începerea războiului, KSCA (Kyiv State City Administration – Primăria orașului Kiev) a remarcat că metroul este cel mai de încredere adăpost. Experiența noastră a arătat că aici este și destul de confortabil, în comparație cu subsolurile și parcările. Există băi, cișmele cu apă potabilă arteziană, puteți face ceai/cafea, încălzi mâncare, vă încărcați telefonul, prindeți internetul. Da, pentru o viață confortabilă, ucrainenii au nevoie acum destul de mult… Da, este puțin frig aici și, conform observațiilor, se face din ce în ce mai frig în fiecare noapte. Dar de dragul salvării unei vieți, poate fi îndurat.
Este de remarcat faptul că prima noapte de viață în metrou a fost mult mai dificilă, atât fizic, cât și psihic. Inițial, nu toată lumea știa cât de frig și incomod va fi pe podeaua tare. Așa că dimineața de după prima noapte de ședere, înainte să fi fost încă introduse restricțiile de noapte, cei care au avut ocazia au reușit să se întoarcă acasă și să aducă pături, haine călduroase, saltele, perne și alte accesorii ale unei vieți confortabile. Cei mai norocoși au fost proprietarii de saltele pneumatice.
Cu mâncarea, lucrurile sunt puțin mai complicate – chiar și în prima zi de război, toate cafenelele, precum și majoritatea magazinelor și benzinăriilor, au fost închise. În a doua zi, mai puteai să cumperi ceva de la tarabe și de la benzinărie, până se închideau, când s-a epuizat toată marfa. În cea de-a treia zi, tarabele individuale funcționau deja, iar cei care aveau mașini mai puteau merge dimineața pe propria răspundere și riscă până la ultimele supermarketuri „supraviețuitoare”. Sau încercau cu metroul până la stațiile învecinate, unde magazinele încă erau deschise lângă intrare. Din după-amiaza celei de-a treia zile, când metroul s-a oprit în cele din urmă și a devenit adăpost, iar ulterior s-a introdus o oprire totală, nu s-a mai putut merge la magazin.
Judecând după situația din adăpostul nostru, majoritatea oamenilor s-a ocupat de proviziile de hrană timp de câteva zile. Dar având în vedere că nu se știe cât de mult timp vor sta la adăpost, desigur, oamenii încep să-și facă griji. Între timp, KSCA promite să organizeze cumva livrarea de alimente, la care toată lumea speră cu adevărat.
Este curios că psihologic, cea de-a treia zi a devenit mai ușoare. Așadar, dacă în prima noapte în metrou oamenii au fost treziți de fiecare foșnet, cedând în fața instinctului de turmă, au plecat în cele din urmă, de pe scaune, în tuneluri.
Mai târziu toată lumea învățase deja să asculte mesajul pe difuzoarele metroului (…). A treia noapte – de la 26 la 27 februarie, care s-a dovedit a fi cea mai grea din punct de vedere al luptelor, a devenit cea mai liniștită pentru majoritatea locuitorilor adăposturilor – mulți au reușit, în sfârșit, să adoarmă, pentru prima dată în trei zile.
Desigur, oamenii sunt încă speriați, dar felul în care armata ucraineană, voluntarii, apărarea antitero și cetățenii de rând luptă cu ocupatorul îi inspiră pe „locuitorii” adăposturilor. Aceștia, la rândul lor, ajută armata cât pot de bine – transferă bani, duc un „război informațional” pe net. Populația civilă din adăposturi este formată, în primul rând, din familii cu copii, femei și bătrâni (…).
În plus, în metrou oamenii au sprijin – angajații metroului, poliția și apărarea, iar asta dă și putere. Acești oameni care oferă viață adăpostului sunt adevărații eroi!
Separat, merită remarcată atmosfera din metrou printre rezidenții săi temporari. Ucrainenii în ansamblu au arătat în aceste patru zile cât de uniți sunt, iar oamenii din adăposturi nu fac excepție. Nu, nu a fost ceea ce vezi în filmele americane de apocalipsă cu zombi. Dimpotrivă, oamenii se ajută unii pe alții cât pot – împărtășesc ceea ce au nevoie, dau sfaturi, aduc ceva din magazin, nimeni nu ia mai mult decât are nevoie când vine vorba de ceai, care era organizat de oameni amabili, le verifică. Nici pe prize nu sunt lupte, nu le privatizează nimeni. Oamenii o ajută chiar și pe femeia de curățenie a metroului să-l mențină curat!
În mod surprinzător, în vremuri de pace, ne-am obișnuit ca toți cei din metrou să fie atât de furioși, mai ales cu declanșarea pandemiei de coronavirus (de care toată lumea de aici a uitat complet acum, desigur). Acum nimeni nu se va gândi să spună „cum m-a prins toată mulțimea asta din metrou”.
Un anumit mod de viață a fost deja stabilit aici. Fiecare și-a găsit locul, dar gata să se miște puțin, dacă este nevoie. În același timp, nu există lupte pentru locurile „cele mai bune”: cine s-a așezat primul a prins un loc bun, iar dacă a plecat, atunci, scuze, locul a dispărut.
Cu toate acestea, nimeni nu este acum departe de locul său și nu pleacă. Mai mult, nimeni nu se teme de furt! Oamenii își lasă cu îndrăzneală telefoanele mobile la încărcare și merg la locul lor! Da, iar oamenii se unesc treptat – poți oricând să ceri unui vecin să aibă grijă de lucruri.
Desigur, oamenii nu pot ieși destul să se plimbe pe stradă. În ultima zi nu au putut ieși deloc – m-au lăsat să ies doar cu câinele, apoi pe rând. Dar toate acestea sunt pentru siguranța lor, iar oamenii înțeleg acest lucru.
Apropo, despre animale. Poate că cel puțin jumătate dintre oamenii din metrou au venit cu animale lor – pisici, câini, iepuri, chinchilla, hamsteri. Și totul pentru că ucrainenii nu-și lasă prietenii lor! Acum toată lumea a văzut-o!
