Atunci când Partidul Lege și Justiție (PiS) naționalist-conservator a câștigat alegerile din Polonia, în 2015, mulți liberali occidentali au considerat situația o aberație pe termen scurt.
În definitiv, faptul că țara adoptase în anii ’90 reforma „terapiei de șoc” a făcut din ea una dintre cele mai vivace economii ale blocului estic și o reclamă pozitivă pentru „proiectul european”.
Platforma Civică de centru-dreapta, la putere timp de opt ani, fusese slăbită de scandaluri etice și apatia electoratului, dar cu siguranță va reveni la putere. Societatea civilă rămânea robustă.
PiS, pe de altă parte, și-a disimulat adevărata natură ținându-și liderul abraziv, Jaroslaw Kaczynski, în culise și scoțând la înaintare în campania electorală personaje mai agreabile alegătorilor.
Patru ani mai târziu, PiS a câștigat o a doua majoritate succesivă în camera inferioară a parlamentului polonez și și-a mărit ponderea voturilor la 43,6% de la 37,6% în 2015 – chiar dacă a pierdut la limită controlul camerei superioare, ceea ce-i schilodește abilitatea de a trece legi nestingherit.
Succesul PiS în a strivi orice opoziție liberală sau de centru este un indiciu că naționalismul conservator care a prins rădăcini în Polonia – ca și în Ungaria după 2010 – are o atracție mai persistentă decât se credea.
Firește, PiS s-a ghidat parțial după manualul partidului Fidesz al lui Viktor Orban din Ungaria pentru a se întări pe poziții la putere. Una din primele sale acțiuni a fost neutralizarea curții constituționale.
Prin reforme despre care susținea că sunt o necesitate pentru restructurarea unui sistem judiciar prea puțin schimbat față de vremurile comuniste, el și-a mărit controlul politic asupra judecătorilor – stârnind îngrijorarea UE în privința statului de drept. Presa de stat a redus-o la doar puțin mai mult de o portavoce guvernamentală.
Însă partidul a câștigat totuși duminică niște alegeri libere și corecte, cu o prezență-record la vot. Combinând un conservatorism social infuzat de catolicism cu subvenții generoase pentru familii, PiS a găsit o formulă care rezonează mai ales cu alegătorii care s-au simțit abandonați în cursul dificilei tranziții post-comuniste.
Alocația sa pentru copii de 500 de zloți (128 de dolari) pe lună a sporit atât veniturile cât și respectul de sine în rândul celor săraci. Ajutat de o creștere economică mereu puternică, a infirmat predicțiile multor economiști cum că subvenția nu va fi sustenabilă.
La fel ca în Ungaria, partidul de guvernare nu se limitează doar la susținerea valorilor conservatoare familiale și își câștigă simpatizanți prin acțiuni urâte de ațâțare a fricii de „ceilalți”: imigranții musulmani în campania din 2015, drepturile LGBT anul acesta.
Ambele țări au accentuat falia dintre populația rurală și din orășele și cea urbană. Dar, spre deosebire de Fidesz, PiS este mai puțin strident în euroscepticismul său, iar reputația sa e mai puțin pătată de acuzații de corupție.
Alegerile generale din Polonia au coincis cu alegeri regionale în Ungaria, la care opoziția a câștigat controlul câtorva orașe, inclusiv capitala Budapesta. Totuși, după nouă ani la putere, Fidesz rămâne la peste 50% din voturi; opoziția a câștigat în mare măsură pentru că a învățat cum să coopereze.
Mai degrabă decât să prevestească începutul unui contraatac al opoziției ungare, pericolul este ca ziua de duminică să marcheze un derapaj și mai mare al PiS în acel gen de cvasi-autoritarism iliberal instituit de dl. Orban.
Capitalele occidentale se tem că Varșovia va forța mai departe controversatele ei reforme judiciare, va încerca să captureze și instituțiile private de presă și va modifica legea electorală.
PiS ar face mai bine să se bazeze pe propria popularitate și să încerce să atenueze diviziunile din țară.
Dl. Kaczynski și-a declarat obiectivul de a corecta și finaliza o revoluție care a fost deviată de la cursul ei.
Ar fi o tragedie dacă a șasea economie a Europei, leagăn al revoltelor anticomuniste din 1989, ar derapa înapoi de la democrație într-o formă de cârmuire monopartid.
Analiză Finacial Times. Sursa: RADOR
