- O analiză semnată de George Frieman, pentru Geopolitical Futures
Președintele SUA, Donald Trump, a cerut Danemarcei să cedeze Groenlanda Statelor Unite. Acest lucru ridică întrebarea de ce este Groenlanda atât de importantă. Este adevărat că Groenlanda dispune de anumite resurse naturale, inclusiv pământuri rare, care ar aduce beneficii celui care le-ar controla, dar este la fel de adevărat că insula are o importanță strategică și militară majoră – iar acest din urmă aspect este mult prea des trecut cu vederea.
În timpul Războiului Rece, NATO avea un plan de contingență potrivit căruia, în cazul unei invazii sovietice, Alianța ar fi blocat înaintarea Moscovei spre vest, menținând în același timp deschise porturile germane și franceze de la Atlantic. Logica strategică era că Statele Unite ar fi folosit aceste porturi pentru a întări și reaproviziona trupele deja staționate în Europa. Întăririle – și mai ales sprijinul logistic – reprezentau cheia câștigării unui conflict prelungit cu Uniunea Sovietică, deoarece la Washington se credea că, cu cât un astfel de conflict ar fi durat mai mult, cu atât șansele ca Moscova să piardă ar fi fost mai mari. Pe scurt, strategia NATO de a bloca un atac sovietic inițial depindea de un flux constant de întăriri și aprovizionare.
Pentru a avea vreo șansă de a câștiga acest război teoretic, Uniunea Sovietică ar fi trebuit să întrerupă liniile de aprovizionare dintre SUA și Europa, ceea ce ar fi presupus obținerea unui anumit control asupra Atlanticului. Acest lucru ar fi implicat folosirea avioanelor și a submarinelor. Cel puțin teoretic, apărarea împotriva atacurilor aeriene sovietice era asigurată prin sisteme antiaeriene. Apărarea împotriva submarinelor sovietice era însă mult mai dificilă. Strategiile defensive se concentrau asupra așa-numitului „GIUK Gap” – apele dintre Groenlanda și Islanda, respectiv dintre Islanda și Regatul Unit, care fac legătura dintre Atlantic și Marea Barenț. Aceasta era singura rută prin care submarinele sovietice puteau pătrunde în Atlantic. Blocarea acestui coridor era esențială pentru respingerea unei invazii sovietice în Europa.
În acest scop, NATO a dezvoltat sistemul SURTASS (Surveillance Towed Array Sensor System), conceput pentru a detecta submarinele și a coordona armele antisubmarin în zona GIUK. Dacă SUA nu ar fi reușit să le detecteze, submarinele ar fi putut pune în pericol liniile sale de aprovizionare. Astfel, un scenariu probabil al pregătirii sovietice pentru un război ar fi fost ocuparea Islandei și a Groenlandei, concomitent cu atacarea bazelor britanice antisubmarin. Este puțin probabil ca acest factor, singur, să fi descurajat cu adevărat Moscova; au existat multe alte motive pentru care Europa nu a fost invadată. Însă rămâne faptul că, pe tot parcursul Războiului Rece, Groenlanda a făcut parte dintr-un sistem esențial de purtare a războiului și, deși Rusia nu mai reprezintă amenințarea pe care o reprezenta Uniunea Sovietică, Groenlanda continuă să conteze. (De altfel, sistemul SURTASS este încă în uz și continuă să evolueze.)
De fapt, a apărut o nouă problemă de securitate care implică Atlanticul în ansamblu și Groenlanda în special: utilizarea Arcticii ca rută pentru ca Rusia și China să atace America de Nord. Groenlanda a devenit astfel o bază esențială pentru interceptarea atacurilor aeriene și a amenințărilor navale. Oricât de improbabil ar părea un astfel de atac, Rusia și China dezvoltă sisteme transpolare, iar SUA sunt obligate să creeze senzori și arme pentru a le contracara. Prin urmare, Groenlanda reprezintă un imperativ strategic. Deținând controlul asupra ei, SUA ar dispune de un instrument defensiv suplimentar, care ar putea fi ținut departe de mâinile unor potențiali adversari ce l-ar putea folosi pentru a-și proiecta puterea în emisfera vestică. Din nou, este un scenariu puțin probabil, dar la fel de improbabil a părut și Pearl Harbor.
Presupun că Trump s-a abținut să spună acest lucru în mod explicit pentru a nu părea alarmist. Dar acesta nu este, de regulă, stilul său. La fel de probabil este ca pretențiile sale legate de Groenlanda să aibă legătură cu NATO. Angajamentul SUA față de securitatea europeană este piatra de temelie a NATO. Trump ar putea încerca să remodeleze alianța astfel încât aceasta să fie responsabilă de a veni în ajutorul SUA în cazul unui război. Aceasta ar fi o idee șocantă și neplăcută pentru Europa, care a considerat întotdeauna că SUA sunt responsabile pentru propria lor securitate. A cere Danemarcei – stat membru NATO – să cedeze o parte din teritoriul său este semnificativ nu doar din cauza apariției războiului arctic, ci și pentru că pare să submineze ideea că NATO (așa cum indică și numele, Organizația Tratatului Atlanticului de Nord) există pentru a proteja Europa și America de Nord, din care Groenlanda face parte.
Este ciudat să ceri Danemarcei să permită ca Groenlanda să devină un teritoriu aflat sub control american; dacă SUA ar fi dorit doar resursele din subsol, ar fi putut la fel de bine să negocieze exploatarea acestora. Importanța strategică a Groenlandei este un subiect ale cărui intenții ar putea fi, teoretic, păstrate secret, deși este greu de imaginat că sistemele defensive americane amplasate acolo ar putea rămâne secrete.
Deși pot înțelege importanța Groenlandei, este dificil de văzut de ce aceasta nu ar putea rămâne în mâinile danezilor, având în vedere că Danemarca este membră NATO, în timp ce ar continua să servească drept bază americană – mai ales că există deja o bază americană acolo. Nu pot ști dacă dimensiunea strategică face parte din planurile lui Trump de a anexa Groenlanda, dar trebuie luat notă de potențiala importanță strategică a Groenlandei.
George Friedman | Mutarea venezueleană a SUA, prefață pentru Cuba
