Era o chestiune de timp. De la asaltul brutal al Hamas asupra Israelului din 7 octombrie, grupările susținute de Iran au tras cu drone și rachete asupra avanposturilor americane din Orientul Mijlociu în 160 de ocazii. Aproape toate au ratat sau au fost doborâte. La 28 ianuarie, una a reușit să treacă, omorând trei soldați americani și rănind alți 34 în Iordania, scrie The Economist.
<< Incidentul – despre care se crede că este primul atac aerian mortal asupra forțelor terestre americane de la războiul din Coreea – pune presiune asupra președintelui american Joe Biden pentru a riposta în forță. Am putea asista la intensificarea unui vârtej de violență politică care se întinde acum din Liban până în Yemen.
Conform declarațiilor lui Biden și ale Comandamentului Central al Pentagonului (Centcom), comandamentul militar care supraveghează Orientul Mijlociu, o dronă de atac unidirecțional a lovit Turnul 22, un mic avanpost situat în colțul extrem nord-estic al Iordaniei, la granița cu Siria. Drona a lovit cartierele de locuit ale bazei, potrivit Washington Post, care a citat un oficial american.
America folosește Turnul 22 din 2015, inițial ca loc de antrenament al rebelilor care se opun dictatorului sirian Bashar al-Assad, iar mai târziu pentru a ajuta forțele kurde care luptă împotriva grupării Stat Islamic. Se zice că are o apărare aeriană minimă. Locul este un important centru logistic pentru baza Tanf din Siria, situată la 20 km peste graniță, care găzduiește câteva mii de forțe speciale americane și aliate și care a fost atacată de numeroase ori începând cu 7 octombrie. În mod confuz, guvernul iordanian a negat public că ar fi avut loc vreun atac pe teritoriul său, lăsând să se înțeleagă că acesta ar fi avut loc la Tanf în schimb.
Biden a declarat că „grupările militante radicale susținute de Iran care operează în Siria și Irak” sunt responsabile. Corpul Gardienilor Revoluției Islamice din Iran (IRGC) a echipat, antrenat și sprijinit grupări armate din ambele țări, multe dintre acestea acționând sub umbrela așa-numitei Rezistențe Islamice din Irak, iar unele dintre ele au fost absorbite în mod oficial în forțele armate irakiene, ceea ce complică răspunsul american. Grupările au lansat drone și rachete asupra unei serii de baze americane, cel mai recent atac, înainte de ultimul incident, asupra bazei aeriene Asad din vestul Irakului, atac care a provocat leziuni cerebrale traumatice în rândul a doi soldați americani.
America a ripostat de opt ori, inclusiv cu atacuri aeriene în Irak la 23 ianuarie, care au determinat o puternică mustrare publică din partea guvernului ales al Irakului. Câteva dintre aceste lovituri de retorsiune au fost îndreptate împotriva unor ținte iraniene: la 8 noiembrie, avioanele americane au bombardat un depozit de arme al IRGC în estul Siriei, iar la 12 noiembrie a lovit o unitate de antrenament legată de IRGC în aceeași regiune.
Separat, și ca răspuns la o campanie de atacuri cu rachete împotriva navelor din Marea Roșie, Biden a lansat nouă runde de atacuri împotriva grupării Houthi susținută de Iran, care conduce o mare parte din Yemen. Haosul pe care această grupare l-a provocat în industria maritimă globală a continuat totuși. La 26 ianuarie, un petrolier care transporta combustibil, deținut de Trafigura, unul dintre cei mai mari comercianți de energie din lume, a fost lovit de o rachetă: explozia a făcut ca nava să ia foc în largul coastei Aden.
Președintele a fost supus unor presiuni politice tot mai mari, în special din partea republicanilor, pentru a lua măsuri mai ferme împotriva Iranului. „Retorica administrației Biden este întâmpinată cu indiferență în Iran”, s-a plâns Lindsey Graham, un senator șovin. „Loviți Iranul acum”, a îndemnat el. „Loviți-l puternic”. În declarația sa publică, Biden a căutat să fie ponderat. „Îi vom trage la răspundere pe toți cei responsabili la momentul ales de noi și în modul ales de noi”, a spus el. „Este un coșmar pentru Biden”, spune John Raine, un fost diplomat britanic în Orientul Mijlociu care a scris despre rețeaua de pioni a Iranului în regiune. „Barajul iranian de lovituri asimetrice și a ajuns în cele din urmă la el”.
Un răspuns militar pare inevitabil; singura întrebare este cât de departe va merge acesta. O altă rundă de lovituri limitate împotriva grupurilor susținute de Iran în Irak și Siria nu va liniști criticii interni și nici nu va face prea multe pentru a descuraja Iranul de la alte atacuri. Biden ar putea alege să lovească ținte IRGC mai importante sau mai valoroase în aceste țări. El ar putea, de asemenea, să lovească Iranul direct, dar America nu a mai desfășurat o operațiune militară deschisă pe teritoriul iranian de la operațiunea ratată de salvare a ostaticilor în 1980 și nu a mai lovit forțele iraniene din afara Irakului și Siriei de la o lovitură pe scară largă asupra forțelor navale IRGC în 1988. Răspunsul Americii „va fi la un nivel cu mult peste [acțiunile] pe care le-am văzut până acum”, a remarcat Gregory Brew, expert în Iran la Eurasia Group. „Acest lucru ar putea semnala o perioadă de schimburi mult mai intense, cu mai multe pagube și cu un număr mai mare de victime”.
Dilema lui Biden este aceea că, în timp ce represaliile modeste pot părea inadecvate, represaliile puternice ar putea cauza alte probleme. Atacurile pe scară largă în Irak ar otrăvi și mai mult relația cu guvernul de la Bagdad, oferind Iranului o victorie politică.
Iranul ar putea, de asemenea, să ridice miza în altă parte. Hezbollah, un grup militant susținut de Iran în Liban, face schimb de rachete cu Israelul de luni de zile. America se teme că Israelul ar putea ataca sau invada și și-a îndemnat aliatul să evite o escaladare majoră în această zonă; Iranul ar putea încuraja Hezbollah să agite această situație cu mai multă forță. De asemenea, ar putea lansa atacuri împotriva unei game mai largi de ținte americane, direct sau prin intermediari, inclusiv avanposturi diplomatice și civile, mai degrabă decât doar baze militare.
De asemenea, un conflict deschis cu Iranul aproape că garantează o creștere bruscă a prețului petrolului, mai ales dacă tranzitul prin Golful Persic ar fi perturbat sau dacă ar avea loc atacuri iraniene asupra infrastructurii petroliere din Arabia Saudită. Prețul barilului de țiței Brent a crescut de la 73 de dolari la începutul lunii decembrie la 84 de dolari pe 26 ianuarie. O nouă creștere bruscă s-ar reflecta în prețurile la pompele de benzină din America, în timpul unui an electoral.
În cele din urmă, atacul are loc în momentul în care America și aliații săi încearcă să negocieze o pauză în războiul dintre Israel și Hamas și un acord privind ostaticii, în speranța că acesta va pune capăt în cele din urmă războiului sau cel puțin va diminua luptele suficient de mult pentru a reduce tensiunile în alte părți. O erupție de violență între America și Iran ar putea anula speranțele de restabilire a calmului înainte de Ramadan, perioada sfântă musulmană care începe în martie.
„Statele Unite vor dori să găsească un răspuns proporțional și fără escaladare, dar și eficient și descurajator”, spune Raine. „Aceasta este, în condițiile actuale din regiune și cu actuala gamă de actori ostili activi, o sarcină foarte dificilă. Unul dintre aceste criterii va ceda”. >>
