Marile publicații de știri din întreaga lume sunt pline în ultima vreme de articole care notează faptul că declinul ratei natalității a atins o masă critică. În ultimii ani, speranța de viață a crescut – în special în țările industrializate avansate – dar nu suficient pentru a acoperi deficitul de noi oameni. Deși numărul persoanelor în vârstă este mai mare practic peste tot, cifrele nu-i iau în considerare în mod specific pe cei care nu mai sunt apți de muncă și, astfel, deveniți neproductivi, din cauza bătrâneții. Îngrijirea bătrânilor va consuma o parte semnificativă din timpul și energia populației mai tinere, cu excepția cazului în care are loc o schimbare radicală în medicină, scrie George Friedman, pentru Geopolitical Futures.
<< Eu locuiesc în Statele Unite, care are propriile sale probleme specifice în această privință, și am scris despre această problemă în mai multe dintre cărțile mele. Dar acesta este un fenomen cu adevărat global. În multe țări, vor fi mai puțini oameni care să cultive și să producă hrană, să îngrijească bolnavii, să predea la școală și să desfășoare alte activități umane unice. Pe măsură ce aceste cerințe rămân constante, iar alte nevoi cresc, va fi mai dificilă menținerea echilibrul social – rezultatul fiind în mod invariabil tulburări sociale și economice.
Dacă ratele natalității nu cresc suficient și dacă speranța de viață continuă în același ritm, atunci singura opțiune pentru a evita cel mai rău scenariu este să înlocuim oamenii cu mașinării. Acest lucru este, desigur, problematic în sine. Chiar presupunând că inteligența artificială va putea face tot ceea ce susțin avocații săi (lucru puțin probabil), gestionarea AI-ului va absorbi forța de muncă educată, iar tipurile de locuri de muncă enumerate mai sus, care necesită intervenția umană, vor fi lăsate pe seama mașinăriilor. Bănuiesc că acest lucru va crea ceva fricțiuni, ca să nu spun mai mult.
Poate că singura altă soluție ar fi migrația în masă. Dar aceasta ar funcționa doar pentru Statele Unite și alte țări avansate (și chiar și atunci doar poate). Reamintiți-vă că SUA au fost construite pe baza imigranților, iar în fiecare etapă de dezvoltare, când țara nu a avut suficienți muncitori, au încurajat imigrația pentru a umple golurile. Evident, aceasta este o opțiune încărcată politic. Și deoarece alte țări ar adopta politici similare, ar crea un aspect nou și interesant al competiției geopolitice. În Europa, există tensiuni uriașe privind imigrația, pe care Bruxelles-ul le-a gestionat cu mult mai puțin cu succes decât chiar Statele Unite.
Când eram tânăr, preocuparea mai mare era suprapopularea, care va duce, se spunea, la penurii critice de alimente și alte resurse. Problema a fost rezolvată, deși indirect, prin creșterea capacității de producție și a comerțul internațional. De asemenea, există o șansă ca acest nou dezastru demografic să nu se materializeze. Cu toate astea, la rădăcina sa se află reticența generației tinere de a se reproduce. Este clar că, dacă nu va exista o schimbare semnificativă la nivelul cifrelor, va exista o penurie globală de forță de muncă și o competiție pentru imigranți sau soluții tehnice, în următorul deceniu sau două. Matematica este ceea ce este. Dacă nu vor exista descoperiri medicale radicale în domenii la care nici nu m-am gândit și dacă guvernele nu vor putea să-i atragă pe oameni să-i înlocuiască pe cei încă în viață, dar incapabili să lucreze, lumea va împărtăși această problemă demografică. >>
George Friedman | Rusia și China, armele nucleare și alianțele
