<< Războiul din Ucraina pare permanent. Niciuna dintre părți nu pare capabilă să distrugă forța adversă sau să articuleze ceea ce ar fi necesar pentru a ajunge la un acord de pace. Rușii vorbesc cu Belarus, India și cu oricine altcineva pe care ar putea găsi, dar niciunul nu poate ajuta suficient pe câmpul de luptă sau în fabricarea de muniții pentru a schimba cursul. Ucrainenii vorbesc cu Statele Unite, NATO și oricine altcineva care îi va asculta, astfel încât să primească în continuare arme – poate chiar unele noi. Dar Ucraina nu a spart încă Rusia, fiind preocupată de prevenirea prăbușirii țării, iar acest lucru se poate dovedi dificil. Pe câmpul de luptă, există mișcare de ambele părți, dar mișcarea nu poartă cu ea gustul victoriei. Prin urmare, când se termină războaiele dacă liderii nu cedează? >>, notează George Friedman, pentru Geopolitical futures.
<< Istoria arată că există mai multe răspunsuri la această întrebare.
1. Un război se termină atunci când uneia dintre părți îi lipsește materialul pentru a-l continua. Campania Germaniei din cel de-al Doilea Război Mondial s-a încheiat când aceasta nu a mai fost în stare să producă și să folosească armele necesare pentru a respinge puterile aliate.
2. Un război se termină atunci când se epuizează moralul uneia dintre tabere – când soldații și civilii pur și simplu nu mai sunt dispuși să suporte povara războiului, chiar dacă victoria este posibilă. Acesta a fost cazul Statelor Unite în războiul din Vietnam.
3. Un război se termină atunci când nu există nicio speranță de creștere radicală a puterii militare și când intervenția străină este imposibilă. În al Doilea Război Mondial, Marea Britanie a perseverat știind că nu poate învinge Germania, dar așteptând în mod rezonabil o intervenție americană.
4. Un război se termină atunci când consecințele înfrângerii par tolerabile pentru civili. În al Doilea Război Mondial, publicul italian a văzut ocupația aliaților ca o alternativă preferabilă (dimpotrivă, națiunile vor continua să lupte atunci când costul înfrângerii este catastrofal).
Există cu siguranță și alte circumstanțe în care o națiune ar rezista dincolo de speranță și altele în care națiunea ar capitula cu ușurință în loc să îndure războiul. Dar, în judecarea războiului, cheia este mai puțin legată de apetitul armatei pentru rezistență, din moment ce militarii cu lupta se ocupă, dar mai mult legată de apetitul civililor, ei produc materialul de război și ei poartă povara pierderilor și durerile care pot face războiul de necâștigat.
Pentru a încerca să înțelegem cum se termină războiul din Ucraina, trebuie să luăm în considerare toate aceste chestiuni și multe altele, dar cu un accent deosebit pe dorința civililor de a continua să lupte. În ambele tabere, publicul este, fără îndoială, obosit – rușii de nivelul pierderilor umane și chemarea cât mai multor recruți, iar ucrainenii de atacurile constante asupra civililor și infrastructurii civile. Rușii și-ar dori un sfârșit, dar nu cu prețul rebeliunii din partea familiilor ai căror fii au fost chemați. Ucrainenii sunt constrânși de teama că a ceda în fața rușilor ar putea aduce o domnie a terorii. În acest caz, națiunea cea mai obosită de război este și cea mai speriată de consecințele înfrângerii.
Nicio țară nu este preocupată de pierderile materiale. Ambele și-ar dori mai mult, dar a dori mai mult nu va duce la capitulare. Lipsa materialelor ar putea face ca una sau ambele să caute cel puțin o soluție. Ambele părți luptă în prezent cu un anumit nivel de arme. Nu pune la pământ cealaltă parte și nu are niciun motiv să creadă că proviziile lor actuale vor face acest lucru. Rușii au propriul complex industrial, plus arme importate din locuri precum Iran. Ucraina are un flux masiv de arme din Vest, în special din Statele Unite. Acest lucru a creat un război stabil, dar nesfârșit. Dacă acest lucru continuă, există o posibilitate serioasă de pierdere a moralului civil. Prin urmare, Moscova va încerca să se asigure că instalația și relațiile sale industriale rămân intacte, încercând să submineze transporturile către Ucraina. Ucraina va încerca să se asigure că SUA vor cel puțin vor păstra livrările de arme, încercând în același timp să reducă la minimum fluxul de arme care vin din străinătate către Rusia.
Pentru că ambele se confruntă cu problema moralului civil, ambele vor încerca să minimizeze teama civilă de înfrângere. Dar atâta timp cât Ucraina se teme de o înfrângere a Rusiei, capitularea este practic imposibilă. Nu același lucru se poate spune despre Rusia. Astfel, cel mai probabil rezultat va fi cel al negocierilor de pace, forțate de tulburările interne din ambele țări. Există deja unele tulburări în Rusia, dar puține în Ucraina. Rușii nu au reușit să stârnească tulburările acolo și, prin urmare, vor trebui să se angajeze într-o campanie și mai intensă de teroare, dacă pot. Dar discuțiile de pace nu vor avea loc până când nu va exista un sentiment de dezechilibru, de ambele părți. Trebuie să existe un element de constrângere. Așadar, cheia este manipularea populației civile străine, apărarea populației autohtone și introducerea de arme noi și practice care să impună durere fără a declanșa intervenția străină.
Cu timpul prin urmare, sentimentul imposibilității victoriei va declanșa discuții de pace, dar nu până atunci când realitatea va forța spre acest lucru. >>
