A treia vizită la început de august la „Haferland” – festivalul anual al sașilor, micuța comunitate germană care renaște în inima României.
Haferland, adică „țara ovăzului”, este asemenea unei mici Elveții, un tărâm al belșugului, câteva sate care prind din nou viață, cu bisericile lor fortificate și cetățile restaurate, așezate între colinele verzi ale Transilvaniei la nord de Brașov, o regiune ferită de marile conflicte ale veacurilor trecute, care au făcut atâta rău țării.
Revin așadar în satul Criț la invitația lui Michael Schmidt, un fiu al satului, care a reușit să emigreze în Austria și Germania în anii ’80, revenind aici după căderea comunismului. Importator important de automobile, în special BMW, Rolls Royce și camioane MAN, el este unul dintre marii mecena ai regiunii, alături de prințul de Wales, actualul Rege Charles al III-lea al Angliei, implicat în restaurarea satului vecin, Viscri.
Michael Schmidt a sărbătorit cu fast, acum trei ani, centenarul Sofiei, decana comunității germane, aniversare marcată din nou cu prilejul vizitei la Criț a președintelui român Klaus Iohannis, acum doi ani.
Multă vreme primar al cetății medievale Sibiu, întemeiată în secolul al XIII-lea de coloniști luxemburghezi și devenită astăzi un prosper oraș din centrul României, Klaus Iohannis, ales și reales, a condus țara timp de zece ani, păstrând totuși acea ușoară tentă de accent german atunci când vorbea limba compatrioților săi.
Dar să revenim la venerabila Sofia, care are astăzi 103 ani și care este din nou sărbătorită în acest august 2025 de Michael Schmidt.
S-a născut în 1922 și a părăsit rareori satul Criț, aflat la umbra impunătoarei biserici fortificate, astăzi restaurată cu respect.
Cu doi ani mai devreme, în 1920, se născuse România Mare, odată cu cedarea Transilvaniei și a Bucovinei de Nord.
Și totuși începutul nu a fost promițător!
Intrată în război în 1916, alături de francezi și englezi, România a avut mari dificultăți să reziste „Imperiilor Centrale” – Germania și Austro-Ungaria – aliate cu Bulgaria și Imperiul Otoman.
Bucureștiul a fost ocupat, iar aliatul rus s-a prăbușit în 1917 în urma revoluției bolșevice. Retrasă în Moldova, la Iași, armata română s-a reorganizat, în special datorită misiunii militare franceze conduse de generalul Henri Berthelot și sprijinului neclintit al regelui Ferdinand I și al reginei Maria.
Vecină cu ținutul săsesc, Transilvania a fost vreme de secole o „țară a disputelor” între maghiari, secui, germani, sași, români și, de asemenea, țigani, romii vânduți ca iobagi odată cu pământurile de boierii vremii, până la eliberarea lor în 1864 prin reforma agrară a marelui prim-ministru Mihail Kogălniceanu.
În 1867, împăratul Austriei, Franz Ferdinand, a încredințat Ungariei administrarea Transilvaniei. Deja în 1865, dieta autonomă de la Sibiu (Hermannstadt) fusese desființată.
O politică de „maghiarizare” a fost instituită împotriva românilor și germanilor, mai ales în 1907, printr-o lege școlară, în Transilvania, unde trăiau atunci 55% români, 10% sași și 35% maghiari.
Istoria României nu poate fi spusă pe scurt, întrucât țara a suferit din plin, în 1940, consecințele pactului Ribbentrop-Molotov (pactul Hitler–Stalin), pierzând din nou o mare parte din Transilvania în favoarea regentului Horthy al Ungariei, aliat al regimului nazist, precum și Bucovina de Nord și Moldova (Basarabia) în favoarea URSS.
În 1945, România va recupera Transilvania, dar nu și Bucovina de Nord sau Moldova, păstrate de Uniunea Sovietică. Stalin s-a asigurat chiar ca noua RSS Moldovenească să nu aibă acces la Marea Neagră, partea de nord a Deltei Dunării fiind smulsă României și alipită direct Ucrainei.
Astăzi, în 2025, la 80 de ani distanță, Fundația Michael Schmidt continuă o muncă de reconciliere între diferitele comunități – săsească, română, țigănească – pentru satul Criț și regiunea sa.
La deschiderea festivalului săsesc, zeci de invitați și vizitatori au fost aduși la poalele bisericii fortificate în tradiționalele căruțe cu cai ale căruțașilor țigani din sat.
Ei au fost întâmpinați de coruri din satele și târgurile vecine, precum Saschiz, formate adesea din copii și adolescenți gătiți în costume tradiționale săsești.
Surpriză! Apropiindu-te, descoperi că majoritatea acestor tineri, născuți în România, vorbesc între ei în germană!
Invitat încă de la prima ediție a Festivalului, ambasadorul Israelului a fost prezent pe durata celor trei zile. Un semn de reziliență pentru România, care a avut mari dificultăți în a vindeca rănile groaznicului pogrom din 1941 de la Iași, în Moldova vecină, unde au murit circa 15.000 de evrei.
Ați spus reconciliere?
Ea este la fel de necesară și astăzi – mulțumim, domnule Schmidt!
