„Consensul copleșitor din cadrul democrațiilor liberale a fost acela că prăbuşirea Zidului Berlinului și, odată cu acesta, a comunismului sovietic, a fost o victorie pentru lumea liberă. Dar astăzi, societățile deschise se confruntă din nou cu provocări uriașe în apărarea valorilor lor și reconstruirea unei ordini globale pe care Rusia și China să o accepte”, scrie Chris Patten, pentru Project Syndicate.
<< Nu am mai auzit de ceva timp expresia „lumea liberă” și cu siguranță nu l-am auzit pe președintele Statelor Unite numit „liderul lumii libere” atunci când Donald Trump era în funcție. Dar când am crescut eu, în anii 1950 și 1960, acești termeni erau obișnuiți în discuțiile de politică internațională. În ciuda faptului că au ieşit din uz, ei nu sunt mai puțin relevanţi azi.
La sfârșitul celui de-al doilea război mondial, democrațiile europene, nord-americane și alte democrații au recunoscut că s-au confruntat cu amenințarea militară și politică a fostului lor aliat, Uniunea Sovietică a lui Stalin. S-au descris, pe scurt, drept „Occidentul”. Diplomatul american George F. Kennan a folosit acest cuvânt în faimoasa sa „Telegramă lungă” de la Moscova, din 1946, în care a subliniat provocarea fundamentală la adresa libertății și a modului nostru de viață, pusă de un sistem a cărui viziune asupra realității era incompatibilă cu cea a societăţilor capitaliste deschisei.
„Lumea liberă” a fost un termen suprasolicitat. Uneori a încorporat țări care erau altceva decât libere – cum ar fi unele din jurul Mediteranei care erau conduse de generali nealeşi – și a îndeplinit ocazional o funcție de propagandă: cum s-ar putea opune cineva libertății? Dar conceptul a fost un mod util de a defini cooperarea țărilor care erau în general democrații liberale cu economii sociale de piață.
Aceste țări aveau guverne pe care cetățenii lor le puteau înlocui în alegeri pașnice și corecte. Majoritățile politice erau constrânse de respectul pentru opiniile minorităților. Astfel de societăți aveau echilibru constituțional, stat de drept și permiteau – într-adevăr, încurajau – libertatea presei și a chestionării, a religiei și a disidenței. Mai mult, s-au alăturat unor alianțe, nu au fost subjugate de vecini mari și agresivi.
Cu siguranță, aceste democrații erau departe de a fi perfecte. Au făcut greșeli, uneori rămânând în afara propriilor standarde și valori (deși, în general, știau când făceau acest lucru). Dar sub noțiunea lor de guvernare, legea a servit poporul și nu invers. Cetățenii nu se temeau de bătăile în ușă, în toiul nopții, iar prosperitatea a crescut și s-a răspândit – chiar dacă nu întotdeauna atât de mult pe cât s-ar dori.
Liderul recunoscut al acestei alianțe de țări cu principii comune a fost președintele american. SUA au jucat un rol crucial în victoria asupra fascismului, nazismului și naționalismului brutal și, ulterior, au început să construiască o ordine internațională bazată pe reguli, căreia să i se supună toți și în care toți să poată prospera în pace. Când Zidul Berlinului a căzut, în 1989, consensul copleșitor în cadrul democrațiilor liberale a fost acela că prăbușirea comunismului sovietic însemna victoria lor – a lumii libere.
Astăzi, însă, democrațiile liberale se confruntă din nou cu provocări uriașe în a-și apăra valorile și a reconstrui o ordine globală pe care Rusia și China (cu economia sa în plină expansiune) să o accepte cu bună-credință și conform căreia să îşi conducă relațiile cu ceilalți. Cum ar trebui să apărăm lumea liberă de azi noi, cei care trăim în societăţile deschise şi care ne dorim ca acestea și valorile lor să supraviețuiască?
Am putea începe prin a aminti câteva dintre mesajele din telegrama lui Kennan către superiorii săi politici din Washington. America „trebuie să formuleze și să prezinte pentru alte națiuni o imagine mult mai pozitivă și mai constructivă a [genului] de lume pe care am vrea să-l vedem”, a susținut Kennan. „Trebuie să avem curaj și încredere în noi înșine pentru a păstra propriile metode și concepții despre societatea umană”.
Aceasta este acum una dintre numeroasele provocări cu care se confruntă administrația președintelui SUA, Joe Biden. Trump a fost un naționalist mercantilist care nu credea în aliați și nici în drepturile universale ale omului. Deși a evidențiat corect unele dintre cele mai grave comportamente ale Chinei, el i-a disprețuit pe prietenii tradiționali ai Americii, a ignorat în mare măsură brutalitatea Rusiei și nu a oferit nicio viziune asupra libertății și democrației pentru a mobiliza opinia internațională.
Pentru Biden, agenda internațională începe de acasă: înfrângerea pandemiei de coronavirus, salvarea economiei SUA, vindecarea diviziunilor rasiale și restabilirea decenței, demnității și responsabilității dezbaterii publice americane. Lumii, el i-a spus deja că este pregătit să colaboreze cu China și chiar cu Rusia, în încercarea de a aborda problemele globale precum schimbările climatice, dar nu cu SUA care să joace rolul de solicitant. China, de exemplu, este, fără îndoială, mai afectată de încălzirea globală decât orice altă țară.
Administrația Biden poate coopera cu alte țări dezvoltate într-o alianță a celor liberi pentru a furniza vaccinuri de COVID-19 zonelor mai sărace ale lumii și pentru a le sprijini cu ajutorul dezvoltării durabile, mai degrabă decât să le înșele cu datorii uriașe pentru a finanța proiecte discutabile, aşa cum procedează China. Aceste țări ar trebui să clarifice faptul că, atât pe plan intern, cât și pe plan internațional, vor să combată inegalitățile în materie de bogăție și să aplice regulamentul global privind comerțul și drepturile omului în mod echitabil tuturor.
Mai mult, democrațiile liberale trebuie să ofere protecție economică și de securitate celor care sunt agresați și amenințați de China sau Rusia. Libertatea trebuie considerată universal aplicabilă. Trebuie să oprim ca țările să mai fie constrânse la acțiuni care sunt în mod clar dăunătoare propriilor interese.
Cea mai bună modalitate de a apăra democrația liberală este de a o practica acasă și în străinătate cu „curajul și încrederea în sine” pe care Kennan le menţiona în zorii Războiului Rece. Aceasta este, de asemenea, cel mai bun mod de a asigura supraviețuirea propriei noastre concepții despre libertatea umană. Și va supraviețui. >>
