Valul exproprierilor capătă amploare în Rusia, pe măsură ce statul continuă să-și consolideze controlul asupra industriei de apărare și să confiște activele oamenilor de afaceri „nepatrioți” care trăiesc în străinătate. Novaia Gazeta Europa și Transparency International Russia au investigat naționalizarea a aproximativ 180 de companii private în cei doi ani de război, într-o încercare de a înțelege ce ar putea însemna această redistribuire majoră a bogăției în cadrul elitelor Rusiei, notează Novaia Gazeta Europa (în rusă – AICI, în engleză – AICI.
<< Autoritățile ruse au deschis un număr record de 27 de procese pentru exproprierea companiilor private în 2023, iar această tendință pare să continue și în acest an. Numărul unor astfel de cazuri în primele două luni ale anului 2024 a depășit deja cu mult numărul mediu înregistrat în vreunul dintre anii anteriori războiului.
De la declanșarea conflicutlui din Ucraina, statul rus a expropriat sau a inițiat proceduri de expropriere a unor companii încât a atins active de peste 1 trilion de ruble (10,1 miliarde de euro), echivalentul a 0,6% din PIB-ul Rusiei.
În timp ce, în anii 2010, Procuratura Generală nu a depus mai mult de o petiție de expropriere pe an, în 2020 și 2021 au fost depuse câte trei, numărul crescând de aproape cinci ori în 2023. Novaia Gazeta Europa și Transparency International Russia au aflat că, în primii doi ani ai războiului, instanțele rusești au primit un număr record de 40 de petiții pentru exproprierea a peste 180 de companii private.
Cea mai recentă naționalizare importantă a fost confiscarea rapidă a trei companii aparținând grupului de producție siderurgică Celiabinsk a omului de afaceri Iuri Antipov, cu active evaluate la aproximativ 103 miliarde de ruble (1,05 miliarde de euro). Grupul este un producător important de feroaliaje, care sunt necesare pentru a produce oțel pentru echipamente militare, inclusiv motoare de avioane, țevi de arme și obuze perforatoare.
Procesul de naționalizare – de la depunerea petiției până la aprobarea acesteia – a durat mai puțin de o lună. Audierea a avut loc în spatele ușilor închise și nu au fost făcute publice detalii. Potrivit agenției de știri de stat, Interfax, după ce instanța a decis în favoarea transferării proprietății grupului către stat, Antipov a fost convocat pentru interogatoriu și i s-a cerut să nu părăsească țara.
Activele cui sunt confiscate și de ce
Statisticile analizate de Transparency și Novaia Europa arată că procurorii s-au îndreptat cel mai adesea împotriva companiilor din sectoarele militar-industrial, inginerie mecanică, alimentație și pescuit, urmate de companiile care dețin unități portuare și portofolii imobiliare mari. Încercările sunt aproape întotdeauna încununate cu succes; doar de două ori, Procuratura Generală a respins o cerere a procurorului sau a impus o soluție amiabilă.
Directorul executiv al Transparency International Rusia, Ilia Șumanov, explică faptul că statul s-a concentrat asupra sectorului de apărare întrucât dorește să exercite un control mai mare asupra efortului de război, în timp ce valoarea mare de pe piață a proprietăților și terenurilor din Moscova, regiunea Moscova, Sankt Petersburg și regiunile sudice ale țării a făcut o țintă și din companiile cu portofolii mari în acele zone. Similar, industria pescuitului este dorită de către stat datorită valorii capturilor sale, cotelor sale și flotei sale de nave.
Autoritățile dau în mod normal unul dintre cele trei motive oficiale pentru a justifica demersurile de confiscare a activelor.
Motivul cel mai des invocat este deținerea ilegală a activelor, folosit în 20 de cazuri, între 2022 și 2024. Justificarea a doua ca frecventă, invocată în 14 cazuri, este încălcarea legilor anti-corupție, care pare să nu se aplice activelor privatizate în anii 1990, ci mai degrabă celor dobândite cu bani pe care Procuratura Generală îi consideră câștigați ilegal. În alte trei cazuri, procurorii au justificat confiscarea punând sub semnul întrebării baza legală a companiei și argumentând că aceasta și tranzacțiile sale ar trebui considerate retroactiv invalide.
Procurorii se concentrează pe oamenii de afaceri care au părăsit țara, aproximativ jumătate dintre proprietarii companiilor confiscate locuind acum în afara Rusiei.
Originea naționalizării pe timp de război
O creștere a numărului în procesele de naționalizare a fost observată pentru prima dată în 2023, întrucât a fosta abandonat moratoriul nescris asupra exproprierii de active private de către stat, care dominase în abnii 2010. De fapt, privatizarea a continuat pe tot parcursul anilor 2010, printre tranzacțiile majore care au avut loc numărându-se și vânzarea unei părți deținute de stat la gigantul rusesc de transport maritim, Sovcomflot.
Semnele schimbării au apărut cu puțin înainte de invadarea pe scară largă a Ucrainei de către Rusia: în ambii ani 2020 și 2021, au fost depuse trei cereri de naționalizare, conform SPARK, un sistem de verificare a persoanelor fizice și juridice. Toate cele trei au fost de succes. Într-o cerere din 2021, statul a preluat Fabrica de magneziu Solikamsk, cel mai mare producător din țară de magneziu, niobiu și tantal. Într-un alt caz din acel an, statul a confiscat Portul Bronka, singurul terminal maritim adânc din portul principal al Sankt Petersburgului.
În total, în 2022 au fost întreprinse șase acțiuni jurudice de revizuire a privatizărilor anterioare. Dar în al doilea an al războiului, au fost consifscate și mai multe active private, în două valuri distincte de naționalizare.
Efectul valului
Primul val a avut loc între februarie și august 2023, în timpul căruia Procuratura Generală a depus 20 de petiții, iar Comitetul de Investigare (CI) – principalul organ federal de cercetare penală, un departament al cărui scop este investigarea corupției – a depus o petiție proprie pentru a confisca activele Metinvest-Eurasia, o companie înregistrată în Moscova, care aparține grupului minier ucrainean Metinvest, pe motiv că ar fi finanțat Forțele Armate ale Ucrainei (AFU). Grupul deținea atât fabricile de oțel Azovstal, cât și Illici, în orașul ucrainean Mariupol, care fuseseră recent capturate de trupele rusești.
Pentru a-și susține pretenția, CI a indicat un transfer de bani făcut de Metinvest Eurasia la Prima Bancă Internațională Ucraineană, care, se presupune, ar fi trimis banii către AFU. Din aceleași motive, Procuratura Generală i-a privat pe proprietarii Metinvest – miliardarul ucrainean Rinat Ahmetov și partenerii săi, Serhii Kii și Boris Kolesnikov – de fabrica de dulciuri Konti din orașul Kursk din sud-vestul Rusiei, într-un al doilea val de renaționalizare, la sfârșitul anului 2023.
Al treilea bun confiscat în 2023 pentru „finanțarea AFU” a fost o companie de inginerie mecanică, furnizor echipamente utilizate în producția de aeronave, elicoptere și vehicule de luptă pentru infanterie. Cea mai mare companie naționalizată cu succes între februarie și august 2023 a fost Metafrax Chemicals, cel mai mare producător de metanol din Rusia. Compania, evaluată la peste 120 miliarde de ruble (1,2 miliarde de euro), a fost confiscată de la proprietarul său, miliardarul Seifeddin Rustamov, rezident al SUA și, prin urmare, o persoană cu un risc mai mare de confiscare a activelor.
Pauză dramatică
Chiar și marele lobbist din lumea afacerilor, Alexandr Șohin, un cunoscut loial al Kremlinului, care conduce Uniunea Rusă a Industrialiștilor și Antreprenorilor (RSPP), a declarat că a fost șocat de amploarea redistribuirii activelor din Rusia în acea perioadă de șase luni.
Într-un interviu din septembrie 2023, acordat canalului de știri de afaceri afiliat statului RBC, el s-a plâns că lumea afacerilor reacționează „prost” la știri. Ministrul Dezvoltării Economice, Maxim Reșetnikov, a fost de acord, numind revizuirea privatizării un drum fără ieșire.
În ziua următoare, în timp ce participa la Forumul Economic Oriental din Vladivostok, președintele rus, Vladimir Putin, a declarat că nu va fi nicio renaționalizare. A afirmat că guvernul nu are dorința de a crea un „coșmar” pentru proprietarii de afaceri, deși a subliniat că toți sunt obligați să respecte legile Federației Ruse.
Cu toate că a descris declarația lui Putin ca fiind „un gest teatral menit să reasigure nu investitorii occidentali, ci mai degrabă investitorii din Est care vin pe piața rusă”, Șumanov a declarat că Procuratura Generală a încetinit ritmul mișcărilor sale de naționalizare în urma acestei declarații.
Cu toate acestea, Șumanov bănuiește că, din cauza temerii legate de securitatea activelor, Rusia ar putea rămâne o destinație de investiții neatractivă chiar și pentru țările „prietenoase” pe care Kremlinul speră să le atragă pentru a-i înlocui pe foștii săi parteneri de afaceri occidentali.
„Companiile din Turcia, India, China și Emiratele Arabe Unite nu vor cumpăra nimic fără garanții din partea autorităților ruse”, a spus Șumanov.
Noi înregistrări
O scurtă pauză în furtuna exproprierilor a venit vara trecută. Două cereri de naționalizare lansate la începutul lunii august au eșuat și nu au mai fost depuse alte petiții până la sfârșitul lunii octombrie.
Procuratura Generală a refuzat să preia activele rusești ale companiei germane HeidelbergCement, acum Heidelberg Materials, afirmând că a găsit „alte modalități legale de protejare a intereselor statului”. Procurorii au reușit de asemenea să ajungă la o înțelegere cu Andrei Melnicenko, cel mai bogat om din Rusia și proprietarul companiei Siberian Energy, în ciuda remarcilor critice ale lui Melnicenko despre acțiunile Rusiei în Ucraina.
Dar pauza s-a încheiat cu un val de noi procese în ultima parte a anului trecut, marcând începutul celui de-al doilea val de naționalizare, care continuă și în prezent. Printre țintele acestei runde recente se numără Oleg Kan, cunoscut sub numele de „regele crabului” de pe Sahalin, criticul Kremlinului Serghei Petrov, ale cărui afaceri auto deținute de Rolf sunt evaluate la 650 de milioane de euro, și miliardarul și fondatorul Uralchem, Dmitri Mazepin. Toți trei au părăsit Rusia.
FSB și frații Rotenberg
FSB pare să fie implicat în unele dintre cazurile de naționalizare. Angajați ai săi și materiale au apărut în multiple procese, cum ar fi atunci când Direcția FSB a fost a treia parte în încercarea de naționalizare a fabricii de explozivi Schlumberger din republica Bașkortostan din regiunea Volga.
Scopul final al acestor eforturi de expropiere în timpul războiului pare să fie consolidarea anumitor active cheie în mâinile unei singure persoane sau entități. Șumanov bănuiește că este încă la început transferul activelor confiscate către „persoanele potrivite”. Procuratura Generală a primit puteri noi extraordinare și poate efectiv să preia orice afacere din țară.
Șumanov a declarat că a observat „semne clare de consolidare” în industrii precum industria chimică, fabricarea de unelte și alți contractori în domeniul apărării, precum și în transporturi maritime și industria pescuitului – sectoare în care Procuratura Generală este deja obișnuită să preia companii.
Oligarhi cu legături cu Putin se numără printre beneficiarii acestei scheme: în 2020, statul a transferat proprietatea Companiei de Sodă Bașkir și a mai multor altor firme către Grupul Ruschem. Unele relatări media au sugerat că Ruschem are legături cu prietenii lui Putin, frații Rotenberg, deși nu există nicio confirmare independentă în acest sens.
Afară cu cei vechi
Cantitatea de cazuri de naționalizare, caracteristicile foștilor proprietari și identitățile noilor manageri subliniază adevărata motivație din spatele redistribuirii activelor Rusiei.
Puțini pun la îndoială faptul că autoritățile își propun să preia fabrici de armament în timp ce confiscă simultan activele oamenilor de afaceri „nepatrioți” care trăiesc în străinătate.
„Naționalizarea acestor companii le trimite un semnal celorlalți că ar trebui să se întoarcă în Rusia. Unii proprietari de afaceri fac deja declarații publice că au planuri în acest sens”, a declarat Andrei Iakovlev, economist la Centrul Davis al Universității Harvard.
Procedura de expropiere în sine a fost schimbată fundamental de război. În trecut, astfel de cazuri durau luni sau chiar ani pentru a fo soluționate și erau supuse apelului, iar acum totul se întâmplă rapid, uneori în spatele ușilor închise și cu implicarea serviciilor secrete. Caracteristica esențială a naționalizării pe timp de război a fost eliminarea oricărei protecții pe care indivizii și companiile ar fi putut să o aștepte din partea statului de drept – în cuvintele lui Iakovlev, „deja a existat o încălcare a tuturor normelor legale posibile”.
Întrucât în aceste situații beneficiarii sunt oameni de afaceri din cercul intern al lui Putin, a adăugat el, „ne putem aștepta în curând la redistribuirea activelor la cel mai înalt nivel”.
Următorii pe lista de foc sunt oamenii de afaceri din epoca Elțîn, care s-au îmbogățit imediat după prăbușirea Uniunii Sovietice. În discursul său anual către Adunarea Federală din 29 februarie, Putin a spus fără echivoc că autoritățile vor acționa asupra oligarhilor originali din Rusia, referindu-se la ei ca fiind persoane care „fără a aduce niciun beneficiu societății, se consideră un grup special cu drepturi și privilegii speciale”.
Dacă valul actual de naționalizare se îndreaptă într-adevăr către cei care au câștigat sume vaste de bani în anii 1990, atunci, conform cercetărilor noastre, 88 din cei 110 miliardari de pe lista Forbes rusă din 2023 ar trebui să aibă motive serioase de îngrijorare. >>
Striviți între șaradă și represiune, rușii sunt chemați să-și reconfirme „democratic” dictatorul
