Pe fondul violenței sporadice și al protestelor tot mai numeroase, cresc temerile legate de stabilitatea socială, notează The Economist.
<< O serie de atacuri violente a zguduit China în ultimele săptămâni. Pe 11 noiembrie, 35 de persoane au fost ucise și 43 rănite, când un bărbat a intrat cu mașina în mulțime la Zhuhai, un oraș din sud. Poliția a declarat că bărbatul era furios din cauza partajului de la divorț. Cinci zile mai târziu, în orașul Wuxi din estul țării, opt persoane au fost înjunghiate mortal la o școală profesională de către un fost elev despre care ar fi fost nemulțumit de salariul primit după absolvire. Trei zile mai târziu, mai multe persoane au fost rănite când o mașină a lovit familii ce așteptau în fața unei școli primare din Changde, un oraș din provincia centrală Hunan.
Astfel de incidente sunt cunoscute în China drept atacuri de „răzbunare asupra societății”. Ele au devenit o realitate sumbră într-o țară obișnuită cu niveluri scăzute de alte tipuri de criminalitate. Înainte de acest val recent, cel puțin alte șase atacuri mai avuseseră loc doar anul acesta, inclusiv unul la o școală din Beijing și unul într-un supermarket din Shanghai. Toate au fost comise de bărbați care au folosit cuțite sau mașini pe post de arme. De obicei, atacatorul părea să-și verse furia sau disperarea asupra unor oameni nevinovați. Mulți chinezi caută explicații. Unii se întreabă dacă această violență este cumva alimentată de probleme economice.
Partidul Comunist nu privește cu ochi buni astfel de discuții, care ar putea ridica întrebări despre modul său de guvernare. Cu toate acestea, acționează ca și cum atacurile ar fi simptomatice pentru probleme mai profunde. La două zile după tragedia din Zhuhai, Xi Jinping, președintele Chinei, a cerut oficialilor din întreaga țară să „protejeze stabilitatea socială” și să „controleze riscurile de la sursă”. Pe 27 noiembrie, un comentariu despre atacuri publicat în Cotidianul Poporului, un ziar de propagandă al partidului, i-a îndemnat pe cetățeni să „mențină un nivel ridicat de vigilență, ca și cum ar merge pe gheață subțire”. Oficialii din întreaga Chină au lansat o campanie pentru a intensifica măsurile de securitate, a identifica potențialii agitatori și a dezamorsa conflictele înainte ca acestea să izbucnească.
Controlul strict al Chinei asupra mass-mediei și sondajelor de opinie face dificilă estimarea nivelului de nemulțumire din societate. Totuși, oficialii au motive să fie îngrijorați. Scăderea prețurilor locuințelor, cauzată de criza de pe piața imobiliară, a șters economiile de-o viață ale multor oameni. Neplata datoriilor de către dezvoltatori i-a lăsat pe alții cu locuințe neterminate. Falimentele din rândul producătorilor cresc vertiginos, din cauza supra-capacității și a cererii slabe. Freedom House, un think-tank din Washington, a înregistrat 937 de proteste în China în al treilea trimestru al anului 2024, cu 27% mai multe decât în aceeași perioadă a anului 2023, declanșate în principal de nemulțumiri economice.
Tinerii, care de-a lungul istoriei au fost adesea sursa tulburărilor sociale în China, sunt afectați în mod disproporționat. În acest an, China a produs un număr record de 11,8 milioane de absolvenți de universități și colegii vocaționale, dar nu există suficiente locuri de muncă pentru ei. Rata șomajului în rândul tinerilor a scăzut la începutul anului, dar a crescut din nou în ultimele luni. Unii tineri se plâng că trăiesc în „epoca de gunoi” a istoriei Chinei.
În contextul acestor presiuni, oficialii au intensificat deja, în ultimul an, eforturile pentru a asigura stabilitatea socială. După atacul din Zhuhai, aceste eforturi au fost accelerate semnificativ. Pe 21 noiembrie, Wang Xiaohong, ministrul Securității Publice, a ordonat poliției să se pregătească pentru ceea ce a numit o „operațiune de iarnă” constând în inspecții și patrule, pentru a „preveni incidentele extreme”. Două zile mai târziu, cel mai înalt judecător al Chinei a promis pedepse atât de aspre pentru actele de violență, încât publicul să „simtă cu adevărat corectitudinea și dreptatea”. Mașini de poliție au apărut în fața școlilor și grădinițelor din Beijing.
Partidul încearcă, de asemenea, să identifice persoanele care ar putea cauza probleme. Oficialii se concentrează asupra celor afectați de „cele patru lipsuri și cele cinci frustrări”. E vorba de persoane care nu au un loc de muncă stabil sau care nu sunt căsătorite, cei ale căror afaceri au eșuat sau cei care sunt împovărați de datorii uriașe. Toți sunt considerați potențiale surse de instabilitate. Pe 16 noiembrie, autoritățile din provincia Guangdong (care supraveghează orașul Zhuhai) au anunțat că vor folosi o „rețea de supraveghere” pentru a identifica astfel de persoane.
Ideal, oficialii doresc să dezamorseze tensiunile înainte ca acestea să devină o problemă serioasă. Pe 19 noiembrie, cel mai înalt organ de urmărire penală din China a cerut guvernelor locale să caute semne de conflicte și „să le stârpească din fașă”. Unele întreprinderi au fost sfătuite să gândească de două ori înainte de a concedia lucrători care ar putea deveni instabili. Autoritățile locale dintr-o zonă din Mongolia Interioară, în nordul Chinei, le-au cerut firmelor să ofere consiliere psihologică angajaților.
Cetățenii obișnuiți sunt, de asemenea, recrutați pentru a ajuta autoritățile să identifice potențialele conflicte. Această abordare, cunoscută sub numele de modelul fengqiao, un mod de a mobiliza publicul pentru a se supraveghea reciproc, datează din timpul lui Mao Zedong, dar a fost revigorată de Xi Jinping. Conform acestui model, cetățenii sunt încurajați să își supravegheze vecinii pentru a observa semne de conflicte. Pe 15 noiembrie, oficialii din provincia estică Fujian au declarat că vor folosi acest model pentru a monitoriza totul, de la certuri între vecini până la „certuri din dragoste și legate de căsnicie”.
Vor reuși toate acestea să prevină alte atacuri? Minxin Pei, de la Claremont McKenna College din California, spune că o problemă este că autoritățile din China pur și simplu nu pot supraveghea atâtea persoane câte ar dori. Pe baza documentelor guvernamentale și a rapoartelor de poliție, el estimează că pot monitoriza între 10 milioane și 15 milioane de oameni simultan. Asta este mult, dar China are o populație de 1,4 miliarde de oameni, dintre care o mare parte se încadrează în categoriile identificate de oficiali ca fiind riscuri potențiale.
Pentru a le îngreuna această sarcină, multe guverne locale se confruntă cu o lipsă acută de fonduri. Unele se zbat să plătească funcționarii publici la timp. Aceste constrângeri vor forța probabil oficialii să reducă măsurile dure destul de repede la începutul anului viitor, spune Liu Dongshu, de la City University of Hong Kong. El se așteaptă ca eforturile pentru stabilitatea socială să crească până la sfârșitul festivităților de Anul Nou Chinezesc, care au loc la sfârșitul lunii ianuarie și sunt întotdeauna o perioadă deosebit de sensibilă pentru autorități.
Criticii abordării guvernului spun că societatea strict controlată a Chinei nu dispune de supape de presiune prin care oamenii să își poată exprima frustrările, astfel că nemulțumirile se acumulează. După atacuri, Qu Weiguo, un profesor la Universitatea Fudan din Shanghai, a postat un eseu profund pe Weibo, o platformă de social media. El a susținut că autorii atacurilor de „răzbunare asupra societății” simt că nu au altă cale prin care să fie auziți. Așadar, o parte a soluției, a argumentat el, ar trebui să fie deschiderea unor mai multe canale publice pentru plângeri.
Eseul lui Qu a fost rapid șters. Oficialii de partid încă par convinși că doar înăsprirea controalelor va rezolva problema, nu relaxarea lor. Le place să pună în contrast abordarea lor de guvernare cu metodele mai puțin invazive, folosite de guvernele occidentale, ale căror țări, spun oficialii, sunt adesea haotice. Prin contrast, de obicei, China arată ca un model de stabilitate. Dar în momentul ăsta nu prea pare că guvernul său vede lucrurile astfel. >>
