Un jurnalist CEPA a vizitat clădirea secretă de unde sunt coordonate operațiunile cu drone ale Ucrainei pentru a vedea la lucru piloții și echipajele de la sol.
La primele ore ale zilei de 18 septembrie, o lovitură cu dronă ucraineană aproape a distrus un mare depozit de muniții rusești din Toropets din regiunea Tver, Rusia. Exploziile uriașe care au urmat s-au înregistrat ca un mic cutremur pe monitoare din țările vecine.
Atacul a marcat nu doar o victorie tactică, ci o demonstrație puternică a direcției războiului modern.
De asemenea, a distrus armamentul avansat, cum ar fi rachetele balistice Iskander și rachetele Grad, a provocat pagube estimate la un miliard de dolari și a perturbat grav logistica militară rusă. Șeful serviciilor de informații militare ale Estoniei a estimat că până la 750.000 de obuze ar fi putut fi distruse la Toropets, care i-ar fi aprovizionat pe ruși pentru aproximativ două-trei luni.
Acesta nu a fost un eveniment izolat. Au urmat numeroase alte atacuri asupra structurilor militare, inclusiv Tikhoretsk, precum și a unei rafinării de petrol la Reazan. Este punctul culminant al adoptării strategice de către Ucraina a tehnologiei dronelor, care acum a avansat într-o asemenea măsură încât redefinește modul în care sunt purtate conflictele.
Jurnalistul Mitzi Perdue a relatat că în septembrie, a avut privilegiul de a-l însoți pe fostul director CIA, generalul David Petraeus, la sediul sistemului aerian fără pilot, într-o locație secretă din afara Kievului.
A fost o experiență asemănătoare atmosferei din fimele cu James Bond. Exteriorul clădirii nu ieșea în evidență, însă înăuntru erau numeroși indivizi (nu le pot dezvălui numărul) care stăteau în fața monitoarelor cu ecran lat, urmărind în detaliu activitățile care aveau loc la sute de mile distanță, fie că se aflau pe linia zero unde se desfășoară luptele active, sau mergând chiar mai departe, în interiorul Rusiei.
Echipele de drone, împărțite în unități de pilotaj și de coordonare de la sol, trebuie să funcționeze sincronizat. Mii de camere și informații din prima linie alimentează software-ul lor, ghidându-și dronele către ținte strategice. Dar este un joc de strategie, de conservare, unde doar 2% până la 3% din drone sunt alocate pentru misiuni unidirecționale. Fiecare zbor este calculat, iar fiecare dronă este păstrată pentru momentul potrivit.
Pe măsură ce echipa de la sol se poziționează lângă linia frontului, piloții de la Kiev urmăresc în timp real cum dronele își iau zborul, îndreptându-se spre țintele lor. Într-o noapte, obiectivul era un tanc rusesc. Drona s-a blocat, parcurgând ultimul kilometru sub control manual. Cu un fulger ascuțit pe ecran, din rezervorul tancului au izbucnit flăcări. Era încă o victorie, încă un pas spre obiectivul de a distruge hotărârea inamicului.
Acesta a fost doar un exemplu din multele succese în strategia de război cu drone a Ucrainei. În lovitura de la Tver, s-a estimat că peste 30.000 de tone de muniție au fost distruse, inclusiv stocurile critice de rachete antiaeriene. Alte lovituri au vizat o instalație din regiunea Krasnodar în septembrie și în regiunea Voronezh, dar au existat și alte atacuri.
Distrugerea acestor obiective ar putea întârzia semnificativ operațiunile militare rusești, un regres serios în capacitatea lor de a menține intensitatea loviturilor lor pe teritoriul ucrainean. Aceste operațiuni conduse de drone au schimbat în mod constant impulsul războiului, țintind noduri logistice cheie și reducând la minimum cheltuielile de resurse ale Ucrainei.
Echipele de drone se mențin în formă concurând între ele. Printre unități, echipele concurează pentru puncte în funcție de țintele pe care le distrug – artilerie, tancuri sau alte echipamente inamice. Clasamentele săptămânale îi îndeamnă să exceleze, iar operatorii își urmăresc rezultatele pe grafice care clipesc pe telefoanele lor. Este un joc cu mize mari, unul în care strategia, abilitățile și tehnologia se îmbină pentru a crea ceea ce trebuie să fie un coșmar pentru ruși.
În ciuda provocărilor – finanțare limitată, dependența de componente civile și amenințarea constantă a contramăsurilor rusești – brigada de drone continuă. Frecvențele sunt schimbate în mod regulat pentru a depăși apărarea inamicului, iar noi prototipuri sunt dezvoltate aproape zilnic. „O junglă de soluții tehnice”, așa cum o numește un inginer. Generalul Petraeus dă din cap în semn de aprobare: „Așa ar trebui să fie”.
Echipele de drone vin cu inovații în mod constant. În fiecare dimineață, ei primesc rapoarte detaliate despre misiunile din noaptea precedentă: raza de acțiune, țintele și rezultatele. Inginerii analizează datele și îmbunătățesc dronele, ajustând și inovând în câteva ore. Această capacitate de adaptare este cea care împinge Ucraina înainte, chiar dacă inamicul încearcă să riposteze cu război electronic și bruiaj de frecvență.
Revoluția dronelor este în continuă expansiune. Cerurile și mările sunt câmpuri de luptă în care inovația ucraineană este în frunte.
În mai puțin de jumătate de an, ceea ce a început ca un efort de bază a devenit o brigadă de drone organizată și eficientă. Ei au demonstrat că Ucraina nu este doar un câmp de luptă; este un teren de încercare pentru viitorul războiului fără pilot. După cum remarcă generalul Petraeus: „Ceea ce se întâmplă aici este ceva care nu se întâmplă în altă parte în lume”.
Cu fiecare misiune, Ucraina se apropie de realizarea imposibilului – câștigând împotriva unei forțe militare mult mai mari. Războiul este departe de a se termina, dar cu echipele de drone în continuă evoluție, inovare și depășirea inamicului, viitorul războiului este modelat pe pământul, marea și cerul Ucrainei. Și când războiul se va termina în sfârșit, lecțiile Ucrainei vor modela viitorul apărării globale. Dronele nu sunt doar un instrument; ele sunt viitorul.
