<< Pentru a treia oară în ultimii 20 de ani, un candidat al extremei drepte a ajuns în turul secund al alegerilor prezidențiale din Franța, o evoluție care a provocat multă anxietate în cercurile liberale din Europa și nu numai. Panica este exagerată. Francezilor nu le plac prea mult președinții lor, de multe ori savurează alegerile ca pe o oportunitate de a-i da titularului o lovitură strașnică peste dinți. Doar doi au fost realeși, din 1965. Având în vedere acest lucru, rezultatului votului din 10 aprilie, pentru Emmanuel Macron, a fost aproape de un triumf >>, notează The Economist.
<< La 27,9%, a fost cel mai mare scor în primul tur atins de oricare alt titular, din 1988 încoace, și cu aproape patru puncte mai mult decât obținuse el însuși în 2017. Aceasta este o dovadă a competenței cu care a guvernat, crescând gradul de ocupare a forței de muncă și productivitatea, îmbunătățind formării și educația, evitând în același timp accidente majore, în ciuda perturbărilor generate de pandemie.
Precum în 2017, domnul Macron se va confrunta ]n ultimul tur cu Marine Le Pen. Doamna Le Pen a făcut o treabă bună cu rebranding-ul ei și al partidului său. Ea și-a concentrat campania pe probleme de bază, cum ar fi prețurile la energie, mai degrabă decât pe cele toxice, precum imigrația. După înfrângerea precedentă, a schimbat denumirea partidului din Front national, pe care îl moștenise de la tatăl ei, deschis rasist, în Rassemblement national, care sună mai popular. Chiar și așa, cota ei de voturi în primul tur a crescut cu mai puțin de două puncte, la 23,2%.
Din acest punct, este mult mai ușor să vezi drumul spre un al doilea mandat pentru dl Macron decât neliniști provocate de către doamna Le Pen. Președintele ar trebui să culeagă majoritatea voturilor candidaților eliminați. Doamna Le Pen le va capta pe cele ale extremistului de dreapta Eric Zemmour. Așadar, alegerile vor fi determinate de un scrabble pentru voturile eternului răzvrătit, Jean-Luc Mélenchon, care a obținut un uluitor 22%, mulțumită parțial votului tactic dat pe partea stângii. Dl Mélenchon le-a spus susținătorilor săi că „nici unul” dintre voturile sale ar trebui să-i fie realocat doamnei Le Pen. Mulți îl vor sfida din ura lor față de fostul bancher de la Elysée și din furia lor față de rămânerea în urmă a zonelor rurale din Franța, a orașelor post-industriale și a mahalalelor urbane. Dar pentru a câștiga, doamna Le Pen trebuie să își securizeze cea mai mare parte a voturilor domnului Mélenchon, iar asta va fi greu.
Totuși, sondajul The Economist prevede un scor strâns 53-47%. Pe baza acestui fapt, modelul nostru electoral îi oferă doamnei Le Pen o șansă de victorie de unu la cinci, aproximativ aceeași care fusese valabilă pentru Donald Trump în unele estimări dinaintea alegerilor din 2016, din America. Dl Macron trebuie să facă o figură foarte bună în campanie pentru a minimiza probabilitatea ca un lucru la fel de șocant să se întâmple în Franța, pe 24 aprilie.
Alegătorii francezi nu ar trebui să aibă nicio îndoială: o președinție Le Pen ar fi un dezastru pentru Franța și pentru Europa. Doamna Le Pen și-a exprimat în trecut admirația deschisă pentru Trump și Vladimir Putin și îl susține în continuare pe autocratul Ungariei, Viktor Orban. Ea vrea să scoată Franța din structura de comandă integrată a NATO și să interzică basmaua musulmană (deși nu și alte eșarfe). A renunțat la a mai chema la ieșirea Franței din zona euro, dar va opta să se bată cu UE pentru prioritatea cetățenilor francezi în alocațiile guvernamentale și locuri de muncă, pentru primatul legii franceze și pentru reducerea plăților franceze la bugetul UE. O victorie a lui Le Pen ar impulsiona extrema dreaptă din alte părți ale Europei, în special Italia, unde urmează alegeri anul viitor. UE s-ar confrunta cu o criză gravă. Proteste uriașe, poate violente, ar putea domina străzile Franței.
Orice s-ar întâmpla în turul doi, faptul că pe 10 aprilie un record de 58% au votat extremele de dreapta și de stânga este un semn că Franța este divizată și nefericită. În politica prezidențială, cele două partide principale de stânga și dreapta care au dat aproape toate guvernele, din 1958, au fost vaporizate – candidații lor au obținut mai puțin de 7% între ei. Dacă o șansă de patru din cinci îi va oferi într-adevăr domnului Macron al doilea mandat, el trebuie să îl folosească pentru a aborda cauzele fundamentale ale acestei diviziuni și nemulțumiri. Ruleta rusească nu este un joc pe care să îl practici în mod repetat. >>
Cât va costa reconstruirea Ucrainei? Primele evaluări. Ce sugerează cazul Germaniei de Vest
