De când a început războiul din Iran, poporul MAGA trăiește ca într-un roller coaster:
- De la senzația că va fi scurt și decisiv, a trecut la certitudinea că va fi lung și nu se știe până când.
- De la senzația că știe pentru ce, la senzația că habar nu are.
- Inițial fusese asigurat că lupta se va da numai din aer, după câteva zile i s-a spus că s-ar putea interveni și la sol, după alte câteva zile a aflat că mii de pușcași marini sunt în drum spre zona fierbinte, după alte câteva zile Trump a revenit, spunând că nu va fi nimic la sol… peste alte câteva zile, probabil poporului MAGA i se va susura în urechi contrariul contrariului și tot așa.
Sub președinția Trump, viața poporului MAGA seamănă leit cu caracterul președintelui votat cu voioșie de către poporul MAGA:
- fără minime certitudini
- fără minimă seriozitate
- minciunile curg-gârlă
- promisiunile sunt date, senin, uitării
- nota de plată cade mereu în cârca amărâților
Ajuns aproape de venerabila vârstă de trei săptămâni și, din zi în zi, cu un pronostic tot mai generos de nedorită longevitate, războiul din Iran începe să sape și la temelia universului trumpist, nu doar la baza regimului din Teheran.
În lumea MAGA, fisurile devin vizibile și zgomotoase, iar punctul de inflexiune poate ușor fi identificat în senzaționala “dezertare” a șefului antiterorismului american, Joe Kent.
Senzațională este această demisie, din cel puțin trei motive:
- E vorba de un oficial de rang înalt, cu acces la cele mai sensibile informații clasificate. Iar omul ăsta, în baza datelor secrete la care a avut acces, spune cu subiect și predicat că președintele și-a mințit națiunea și că președintele a fost manipulat de un actor străin: Iranul nu reprezenta o amenințare iminentă pentru SUA, iar Israelul a atras SUA în război.
- E vorba de un oficial care fusese numit în funcție tocmai de către Donald Trump, e vorba de un oficial care, politic, era și este perfect aliniat curentului MAGA (dar aceluia virgin, propovăduit de Trump în campanie).
- În fine, e vorba de un personaj care pare să facă pasul spre o reală campanie publică de denunțare a înșelăciunii trumpiste (a publicat o scrisoare deschisă, i-a acordat un interviu-fluviu tocmai lui Tucker Carlson, iar toate astea în doar 24 de ore). Totodată, Joe Kent este un personaj care se exprimă coerent și, pe deasupra, cu suficientă carismă pentru a avea șanse de priză la public și pentru a stimula cristalizarea în jurul său, ori cel puțin pornind de la el, a unui eventual proiect MAGA 2.0, concurent pentru cel original. De altfel, e greu de crezut că a fost doar o întâmplare trambulina mediatică pe care i-a oferit-o, fulger, chiar Tucker Carlson lui Joe Kent. Același Tucker Carson care, deunăzi, întrebat de revista The Economist dacă “încearcă să modeleze calea sau direcția Statelor Unite”, a răspuns sec, dar sugestiv: “Cât de mult pot”.
Trump și proiectul său original de MAGA riscă să se confrunte cu o redutabilă sursă de neliniște din cauza lui Joe Kent și a orizontului de posibilități pe care gestul său de revoltă îl inaugurează.
Căci ceea ce spune Kent acum și lucrurile în care crede el sunt împărtășite tocmai de către membri-cheie ai echipei lui Donald Trump.
Să luăm, de pildă, trei repere: rolul Israelului, amenințarea pe care o reprezenta Iranul, războaiele pe care America nu trebuie să le poarte. Și să avem în vedere trei nume: Rubio, Gabbard, Vance.
- Joe Kent a confirmat ceea ce spusese inițial, în primele zile de răzbi, tocmai secretarul de stat, Marco Rubio. Kent a declarat că: “Este clar că am început acest război din cauza presiunilor din partea Israelului și a influentului său lobby american”. Marco Rubio afirmase inițial că: „Știam că Israelul va trece la acțiune. Știam că acest lucru va precipita un atac împotriva forțelor americane și știam că, dacă nu i-am ataca preventiv înainte ca ei să lanseze aceste atacuri, am suferi pierderi mult mai importante”.
- Joe Kent a confirmat ceea ce a spus și Tulsi Gabbard, coordonatoarea tuturor serviciilor de informații americane: “De atunci (de la bombardamentele din iunie 2025 – n.r.), nu au existat (din partea Iranului) eforturi pentru a încerca să-și reconstruiască capacitatea de îmbogățire (a uraniului)”.
- Joe Kent are un crez: America nu trebuie să lupte în războaie precum cele din Vietnam, Afganistan, Irak, acum Iran. Ca militar, Kent a petrecut cinci ani în lungul și sângerosul război din Irak și spune azi că a înțeles, în acea perioadă, că liderii SUA de atunci au făcut o mare prostie. Vicepreședintele lui Trump, JD Vance, a făcut mereu campanie afișând aceeași convingere cu a lui Kent. În 2024, de pildă, Vance grăia după cum urmează: “Cea mai bună politică externă a lui Trump? Să nu înceapă niciun război”. De remarcat că mai multe ipostaze publice ale lui Vance au lăsat o puternică impresie că războiul din Iran îl sfâșie: la un capăt, un astfel de conflict e tot ceea ce urăște mai mult, iar la celălalt capăt, un astfel de conflict e tot ceea ce trebuie să apere cu nedisimulată convingere, în calitatea sa de secund al lui Trump.
Această comuniune de idei și informații între Joe Kent, proaspăt “dezertor” din echipa președintelui, și cei trei oficiali, rămași alături de președinte, pe de o parte îl expun pe Trump ca pe un nud de Michelangelo, iar pe de altă parte sugerează că la vârful lumii MAGA există potențial de scindare.
Pe măsură ce războiul Americii cu Iranul împrumută tot mai mult din trăsăturile ce invită automat la comparații cu celebrele războaie nesfârșite, lumea MAGA se apropie din ce în ce de momentul refacerii cărților, pentru alegerile prezidențiale din 2028.
Până acum, părea că terenul e adecvat pregătit pentru o competiție Vance-Rubio (știu, Rubio a afirmat că nu se va băga peste Vance, dar mai știu și că Rubio îl considera odinioară pe Trump escroc, vulgar, nepregătit, instabil, un pericol, o rușine, pentru ca ulterior să sară în barca lui Trump).
Războiul din Iran, în care Trump se afundă ca într-o mlaștină, creează însă un cadru nou, în perspectiva lui 2028: apariția de noi figuri MAGA, care să conteste soclul lui Vance și Rubio.
Aceștia doi din urmă sunt deja puternic delegitimați de războiul din Iran, căci justificându-l și fiind complici, riscă să pară că ling azi acolo unde scuipaseră odată. Iar apariția lui Joe Kent, care poate genera un întreg fenomen în siajul său, doar le va complica situația.
Un Joe Kent care, la Tucker Carlson, a mai lansat niște “bombe” în direcția Israelului: A sugerat, printre altele, că Israelul nu ar fi neapărat străin de uciderea lui Charlie Kirk, în campania sa de persuadare a lui Trump să atace Iranul. Și că acest lucru trebuie mai profund investigat.
În orice caz, într-un scenariu de scindare și reconfigurare a universului MAGA, catalizate de Iran, figura președintelui Trump va deveni nutrientul electoral perfect; cam cum devine balena, atunci când își dă duhul, pentru fauna oceanică.
Jocul e tot mai larg deschis, iar “balena” îndestulătoare: s-ar putea sa urmeze o luptă “epică” între centrele de putere pro-israeliene din preajma lui Trump și nucleul antisemit din interiorul MAGA; între oportuniștii MAGA și puriștii MAGA; s-ar putea ca “deep state-ul” MAGA, instalat de Trump, să se întoarcă împotriva lui.
Și astfel, s-ar putea ca toate astea să relanseze, în interiorul MAGA, cursa pentru succesiunea lui Trump.
Greșeala comisă de SUA în Ucraina crește prețul plătit de SUA în Iran
