Îndemnul lui C. S. Lewis care se potrivește pandemiei de coronavirus: „Să nu începem prin a exagera noutatea situației noastre”

Un îndemn al celebrului teolog britanic C.S. Lewis se potrivește ca o mănușă zilelor de panică pe care le trăim în prezent în fața pandemiei COVID-19.

Platforma „În linie dreaptă” a publicat un fragment, în traducerea Andreei Nistor, dintr-un eseu publicat de C.S. Lewis în 1948 și având ca subiect bomba atomică.

Remarcile lui C.S. Lewis despre spaima în masă declanșată în acei ani de spectrul războiului atomic ne pot fi și acum de folos, un catalizator moral în aceste momente fatidice.

Fragmentul este extras din eseul „Despre traiul într-o epocă atomică”:

„Într-un fel îi dăm prea multă importanță bombei atomice. «Cum să trăim într-o epocă atomică?» Sunt tentat să răspund: «Ei bine, așa cum ați fi trăit și în secolul al XVI-lea, când ciuma vizita Londra aproape anual, sau așa cum ați fi trăit într-o epocă vikingă, când atacatorii din Scandinavia puteau debarca să vă taie gâtul în orice noapte; sau, sigur, așa cum trăiți deja într-o epocă a cancerului, o epocă a sifilisului, o epocă a paraliziei, o epocă a raidurilor aeriene, o epocă a accidentelor feroviare, o epocă a accidentelor auto.»

Cu alte cuvinte, să nu începem prin a exagera noutatea situației noastre. Credeți-mă, dragă domnule sau doamnă, voi și toți cei pe care îi iubiți erau deja condamnați la moarte înainte de inventarea bombei atomice: și un procent destul de mare dintre noi urma să murim într-un mod neplăcut. Aveam, într-adevăr, un foarte mare avantaj față de strămoșii noștri – anestezicul; dar încă mai avem asta. Este complet ridicol să ne smiorcăim și să avem fețe lungi pentru că oamenii de știință au adăugat încă o șansă de moarte dureroasă și prematură într-o lume înțesată de asemenea șanse și în care moartea în sine nu era deloc o șansă, ci o certitudine.

Acesta este primul punct care trebuie evidențiat: iar prima acțiune care trebuie întreprinsă este să ne adunăm. Dacă vom fi toți distruși de o bombă atomică, atunci când va veni acea bombă să ne găsească făcând lucruri de bun-simț și omenești – să ne rugăm, să muncim, să învățăm, să citim, să ascultăm muzică, să facem baie copiilor, să jucăm tenis, să sporovăim cu prietenii la o bere și un joc de darts – nu să ne înghesuim ca niște oi speriate gândindu-ne la bombe. Ne-ar putea frânge trupurile (un microb poate face asta), dar nu trebuie să ne acapareze mintea.”