Inexistenta iarnă din România are un efect dezastruos în agricultură. O numărătoare inversă până la compromiterea culturilor

În timp ce unii lideri resping cu obstinație schimbările climatice, vremea le aduce destule argumente împotrivă. Cum ar fi condițiile meteo din România, unde avem o iarnă drapată în primăvară sau o toamnă prelungită în iarnă. Numiți-o cum vreți, dar cert este că efectele în agricultură se văd izbitor și nu anunță nimic bun.

Agricultura, în toate segmentele ei, este afectată direct de fenomenele meteo periculoase, iar efectele lor nu pot fi minimalizate sau ignorate. Culturile agricole sunt în general expuse mai multor fenomene agroclimatice: stres termic (brume, înghețuri, arșiță, ger), stres hidric (secete pedologice/excese de umiditate, ploi torențiale) și stres mecanic (furtună, vijelie, grindină).

La ora actuală, căldura nefirească de peste zi afectează cel mai mult culturile din câmp. În mod normal, la această dată peste câmpuri ar fi trebuit să existe un strat protector de zăpadă, care ar fi ajutat, de pildă, grâul să urmeze un curs firesc de dezvoltare, la temperaturi scăzute. Ce se întâmplă în schimb este că grâul deja a înverzit, iar pe alocuri se usucă în lipsa apei. Și totul vine pe fondul unei secete prelungite din vară.

„Va fi jale”

Una dintre zonele afectate de secetă este Câmpia Brăilei, unde vremea a devenit o bombă cu ceas pentru lanurile de grâu, rapiță sau orzul de toamnă. Din clima ei temperat continentală pare a fi rămas doar un renume învechit în această iarnă uscată, cu atât mai distructivă cu cât solurile Câmpiei Brăilei sunt caracterizate prin ariditate, iar apa freatică determină supraumezirea și evaporația.

„Domnule, situația este gravă. Grâul a ieșit și a început să se îngălbenească, se usucă, este o absență cronică de ploaie. Unii fermieri au dat cu soluții ca să-l oprească din creștere, dar nu cred că vor avea sorți de izbândă nici în felul ăsta. Gândiți-vă, până acum plantele și-au luat apă doar din puțina brumă care a picat și din vaporii de ceață. În rest, pământul e vai de el. Norocul nostru că nopțile au fost blânde, căci dacă scădea temperatura la -15 grade, acum nu mai aveam despre vorbi. Dacă nu va ploua până la jumătatea lui februarie sau începutul lui martie, va fi jale, culturile de toamnă vor fi compromise. Mai au o mică șansă doar cei care au semănat mai târziu și planta e încă mică. N-o spun eu, ci inginerii”, a declarat Gheorghe Stan pentru Universul.net, fermier din județul Brăila.

Nici pomii fructiferi nu o duc mai bine. Bulversați de vremea caldă, mulți au înmugurit. „E prost și pentru pomi. A înmugurit deja cireșul. Au înmugurit mărul văratic, părul văratic. Dacă dă acum un îngheț, se alege praful și de fructe. Rar își poate reveni o plantație după un îngheț”, a mai declarat fermierul brăilean.

Aridizare accelerată

Aproape 70% din suprafaţa ţării a intrat într-un proces de aridizare din cauza schimbărilor climatice, iar irigaţiile nu mai sunt suficiente pentru a proteja culturile de temperaturile extrem de ridicate, spunea într-un interviu recent fostul ministrul al Agriculturii Valeriu Tabără, preşedintele Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti”.

Tabără mai afirma că România ar putea cultiva „cu succes” în prezent mai multe alte plante care provin din zonele calde, cum ar fi măslinul, dar ar putea produce şi smochine, kiwi, susan, ricin sau bumbac, dacă s-ar face într-un sistem coordonat.

Ploile torențiale și alte fenomene meteorologice extreme devin din ce în ce mai frecvente. Ca urmare a acestei situații, se produc inundații și scade calitatea apei, iar resursele de apă devin tot mai precare în unele regiuni.

Comisia Europeană a grupat principalele consecințe pentru Europa ale schimbărilor climatice:

• Europa Centrală și de Sud se confruntă mai frecvent cu valuri de căldură, incendii forestiere și secetă.

• Zona mediteraneeană devine tot mai aridă, ceea ce o face vulnerabilă în fața secetei și a incendiilor forestiere.

• Nordul Europei devine considerabil mai umed și este posibil ca inundațiile pe perioada iernii să devină un fenomen obișnuit.

• Zonele urbane, în care trăiesc în prezent 4 din 5 europeni, sunt afectate de valuri de căldură, inundații sau creșterea nivelului mărilor, și adesea nu dispun de mijloacele necesare pentru a se putea adapta schimbărilor climatice.