Cele mai grave inundații din Rusia, raportat la ultimele decenii, au lăsat sub apă o mare parte din regiunea Orenburg. Oamenii se întreabă de ce nu a mers Putin să vadă cu ochii săi dezastrul. De ce nu intervine statul în loc să-și neglijeze responsabilitățile distribuind ajutoare complet derizorii?, scrie Leonid Gozman, în Novaia Gazeta Europa (în rusă – AICI, în engleză – AICI).
<< Dar de ce ar trebui să vină, întreb eu, pe post de răspuns. De ce ar trebui să ajute statul? Adică, ce s-a întâmplat cu adevărat aici? A fost aceasta prima dată când s-a întâmplat așa ceva? Luna trecută a avut loc un atac asupra sălii Crocus City, iar cu câteva luni înainte oamenii fuseseră lăsați să înghețe, când au rămas fără încălzire în toiul iernii. Și există o listă lungă, foarte lungă, de alte catastrofe care s-au întâmplat sub conducerea acestui regim.
Cât privește motivul pentru care nu a mers să vadă Orenburgul, acela e legat de faptul că el nu se duce nicăieri. Nu fiți surprinși că ține situația sub observație de la distanță – până la urmă, așa a fost mereu. Oare cine își amintește să-l fi văzut în apropierea blocului din Moscova, care a fost distrus în 1999? Nu a mers nici la Beslan, nici la locul asediului Teatrului Nord-Ost.
După cum a spus Peskov, ar fi fost nechibzuit să meargă la Crocus și doar pentru că nu poți vedea lacrimi pe fața președintelui, asta nu înseamnă că el nu suferă. Este profund afectat. Așa a spus Peskov; și cine ar putea să se îndoiască de asta? Adică, cel puțin statul nu a ucis pe nimeni de data asta. Doar a fost inundat un oraș.
Se pare că Putin nu apreciază faptul că exprimarea publică a solidarității cu victimele marilor tragedii face parte din atribuțiile sale oficiale.
Evident, el nu a înțeles că, chiar dacă este autentică empatia sa față de cei uciși, cei inundați sau cei care îngheață, decizia de a nu se deplasa la locul tragediei sugerează altceva.
Însă, motivul pentru statul nu intervine în aceste situații este o întrebare mult mai interesantă și care se aplică dincolo de cazul Orsk. De fapt, răspunsul dezvăluie culorile adevărate ale statului. Realitatea este că oamenii din Orsk, precum cei afectați de alte dezastre, nu sunt vrednici de asistență din partea statului, ei nefiind capabili să ofere nimic în schimb. Sunt săraci, iar pe săraci nu-i servește nimeni.
Nu sunt alegători, deoarece țara nu trece prin alegeri. Asta înseamnă că nu le pot cere socoteală oficialilor având în vedere că nu pot amenința că vor vota împotriva unui politician sau a unui partid anume la următoarele alegeri dacă nu primesc ajutorul de care au nevoie.
Nu există o mass-media care să pună la îndoială reputația celor care îi lasă în dificultate. Presa de opoziție a fost închisă, iar presa de stat scrie doar ceea ce i se dictează. Și, oricum, nu există reputații de care să se preocupe.
Nici măcar nu sunt contribuabili. Adică, ei plătesc taxe, și destule, dar nu depind de taxele lor nici liderii regionali, nici statul și nici capacitatea sa de a duce războiul. Ei nu reprezintă o sursă de bogăție pentru stat, cum ar trebui să fie, ci mai degrabă o povară, un obiect de caritate – trebuie hrăniți, trebuie plătite pensii, școlile și clinicile trebuie întreținute. Statului i-ar fi mai ușor dacă ar dispărea toți undeva, cu tot cu taxele lor.
Singurul lucru de care statul are nevoie de la ei este să se înmulțească. Dar așteptarea este destul de lungă, de la momentul concepției până la vârsta de începere a serviciului militar. Autoritățile resimt ca pe o risipă faptul de a investi astăzi în obiective atât de îndepărtate. Există deja beneficii acordate celor care au mai mulți copii. Cu siguranță, asta e destul!
La acest stat totul este cu susul în jos. Bunăstarea și cariera oricărui oficial, fie el „ales” sau numit, nu depind de oamenii de la „bază” – cetățenii, oamenii, alegătorii – ci de cei de la vârf.
Stabilitatea în funcție a guvernatorului de Orenburg, Denis Pasler, nu este condiționată de oameni care să-l fi ales, ci de președintele care l-a numit.
Așadar, se poate să fi nepoliticos cu plebea – „puneți telefoanele deoparte!”, a cerut Pasler într-o întâlnire cu localnicii nemulțumiți de răspunsul statului la situația de urgență – dar să rămâi în grațiile președintelui raportând așa cum trebuie. Pentru politicienii de la nivel regional și federal, ceea ce contează nu este bifa de pe foaia de vot, ci bunăvoința autorităților.
În orice alt sistem, într-un asemenea moment toți oamenii din țară ar ști numele deputatului de Orenburg din Duma de Stat, deoarece ar fi livrat ajutoare personal, ar fi salvat non-stop pisici și oameni pentru a-și dovedi valoarea spre a fi reales. Dar deputatul a fost probabil ocupat cu ceva mai important.
Pentru ruși este dificil să accepte că nu au un stat – o structură cel puțin vag responsabilă în fața lor și responsabilă pentru bunăstarea și securitatea lor. Nimeni din toate acele săli și birouri elegante nu se preocupă de modul în care trăiesc oamenii. Nu există nimeni pe care se pot baza. Rușii, ca toți ceilalți oameni de pe Pământ, au nevoie de un stat. Statele există pentru un motiv. Dar nu și în Rusia.
În ceea ce-l privește pe stat, dezastrul din regiunea Orenburg este pur și simplu un non-eveniment. Da, televiziunea a arătat imagini liniștite cu străzi aflate sub apă – practic Veneția! – dar a tăcut legat de problemele teribile, cum ar fi cimitirele inundate și amenințarea epidemiilor. Putin a apărut doar 10 secunde, spunând că inundațiile trebuie gestionate. Și apoi s-a trecut direct la o poveste despre survolarea zonei cu o icoană! Ce cinism, să spui că nu se întâmplă nimic!
Singurele tragedii cărora statul le mai acordă atenție sunt atacurile teroriste. Nu, nu cred că din cauza morților, ci pentru că sunt o palmă dată forțelor de securitate și președintelui. Și dacă nu ei au fost autorii atacului terorist, se simt umiliți.
Statul este intrinsec incapabil să simtă responsabilitate pentru ceva. Acea mână de personaje penibile vor fi singurii găsiți vinovați pentru atacul asupra sălii Crocus City. Nu va fi nicio referire la FSB care a eșuat din nou în a-și face datoria, sau la proprietarii locației, care aparent au mers pe scurtătură cu măsurile de precauție împotriva incendiilor.
Guvernatorul Pasler a subliniat faptul că barajul din Orsk a fost construit în timpul predecesorului său. Poate că lui ar trebui să-i adresăm întrebările care ne macină. Poate că predecesorul său nu a avut experiența necesară și de aceea a cedat, dar barajul a fost construit sub ochii săi, ceea ce înseamnă că statul – statul pe care guvernatorul Pasler îl reprezintă – este acum responsabil pentru tot, inclusiv pentru despăgubirea oamenilor care și-au pierdut casele.
Statul – sau cel puțin această caricatură de stat – este atât de dezinteresat încât nici măcar nu face ceea ce știe să facă: să țină oamenii sub control. Măcar acum acest lucru este efectiv necesar pentru a proteja casele oamenilor de bandele de hoți. Dar paznicii sunt ocupați protejându-i pe guvernator și pe oamenii săi de cetățenii furioși care nu își pot evacua casele de teama că proprietățile lor vor fi jefuite. Din nou, li se va spune că nu au pe nimeni altcineva decât pe ei înșiși pentru a da vina.
Nu există un stat, doar un grup de oameni care exercită puterea. Cu toate acestea, interesele lor sunt infinit de departe de problemele majorității copleșitoare a populației țării. Autoritățile au timp doar pentru a bombarda Harkovul și a declanșa conflicte cu comunitatea LGBT. Și vor ignora următoarea catastrofă în același mod în care sunt orbi la ceea ce se întâmplă în prezent în regiunea Orenburg.
Singurul lucru cu adevărat surprinzător în legătură cu inundațiile actuale este că oamenii continuă să se aștepte ca autoritățile să manifeste vreun interes. >>
Copiii subteranului: Cum învață elevii din Harkov la metrou, sub bombardament
