Când în aprilie au apărut videoclipuri și fotografii care arătau cadavrele a zeci de civili împrăștiate pe o stradă din Bucea, ucrainenii și restul lumii și-au exprimat oroarea și indignarea. Dar în Rusia, oficialii au avut o reacție complet diferită: negarea, scrie The New York Times.
Președintele Vladimir Putin a respins scena macabră ca fiind „o provocare” și a susținut că armata rusă nu a avut nimic de-a face cu ea.
Dar o investigație vizuală de opt luni realizată de New York Times a concluzionat că autorii masacrului de pe strada Yablunska au fost parașutiștii ruși din Regimentul 234 de Asalt Aerian condus de locotenent-colonelul Artiom Gorodilov.
Dovezile arată că asasinatele au făcut parte dintr-un efort deliberat și sistematic de a asigura fără milă o rută spre capitala Kiev. Soldații au interogat și executat bărbați neînarmați, aflați în vârstă de luptă, și au ucis oameni care le-au ieșit accidental în cale – fie că era vorba de copii care fugeau cu familiile lor, de localnici care sperau să găsească alimente sau de oameni care pur și simplu încercau să se întoarcă acasă pe bicicletele lor.
Reporterii de la NY Times Times au petrecut luni de zile în Bucea după retragerea forțelor rusești, intervievând locuitorii, colectând o mulțime de înregistrări de pe camerele de supraveghere și obținând înregistrări exclusive de la surse guvernamentale. La New York, anchetatorii de la NY Times Times au analizat materialele și au reconstituit crimele de pe această stradă la minut. Unele dintre cele mai grave dovezi care îl implicau pe al 234-lea au inclus înregistrări telefonice și semnale de apel decodificate folosite de comandanți pe canalele radio rusești.
Totul indică o campanie sângeroasă și nerușinată care a transformat o stradă liniștită din suburbii în ceea ce rezidenții numesc acum „drumul morții”.
Din punct de vedere istoric, jurnaliștii și anchetatorii se bazau pe o singură fotografie sau înregistrare video pentru a expune atrocitățile din timpul războiului. În 1992, revista Time a publicat pe copertă o fotografie a unui prizonier emaciat din Bosnia. Aproape 20 de ani mai târziu, o înregistrare video a surprins execuția luptătorilor Tigrilor Tamil capturați în ultimele zile ale războiului civil din Sri Lanka.
Ceea ce diferențiază dovezile descoperite la Bucea sunt amploarea și detaliile care leagă o singură unitate și comandantul acesteia de anumite omoruri, cu posibile implicații pentru investigațiile în curs. Curtea Penală Internațională (C.P.I.) investighează deja posibile crime de război și alte atrocități în Ucraina.
„Acest tip de dovezi digitale reprezintă o schimbare radicală, mai ales în comparație cu investigațiile din trecut, cum ar fi cele din fosta Iugoslavie”, a declarat Matthew Gillett, lector superior la Universitatea din Essex, care a lucrat anterior la instanțele penale internaționale. „Dacă vreun caz ucrainean va ajunge la o instanță internațională, cum ar fi I.C.C., acesta trebuie să aibă o componentă video semnificativă.”
O unitate de parașutiști apare ca fiind vinovată
În timp ce diverse unități militare au fost prezente în Bucea – iar numărul morților în tot orașul a ajuns la peste 400 – The NY Times a identificat Regimentul 234, o unitate de parașutiști cu sediul în orașul Pskov din vestul Rusiei, ca fiind principalul vinovat pentru crimele de pe strada Iablunska. Unitățile aeropurtate de acest tip sunt considerate unele dintre cele mai bine antrenate și echipate din armata rusă. Printre dovezile implicării Unității 234 se numără echipamente militare, insigne de uniformă, convorbiri radio și fișe de ambalare pe lăzi de muniție. Experții militari de la Janes și de la Institutul pentru Studiul Războiului au oferit informații despre vehiculele blindate rusești și marcajele acestora, precum și despre operațiunile tactice observate în dovezile vizuale.
Înregistrările telefonice ca amprente digitale
Locuitorii din Bucea au declarat că, atunci când soldații ruși îi interogau, le confiscau adesea telefoanele. Suspectând că soldații ar fi putut lua și telefoanele victimelor, reporterii NY Times au obținut de la autoritățile ucrainene o bază de date cu toate apelurile și mesajele efectuate din regiunea Bucea către Rusia în luna martie. Pe măsură ce jurnaliștii americani au intervievat rudele victimelor, au colectat și numerele de telefon ale acestora și au verificat dacă se aflau în baza de date. A reieșit un tipar înfiorător: soldații foloseau în mod obișnuit telefoanele victimelor pentru a suna acasă, în Rusia, adesea la doar câteva ore după ce acestea fuseseră ucise.
Analizând numerele de telefon formate de soldații ruși și descoperind profilurile de socializare asociate cu membrii familiilor acestora, The NY Times a confirmat identitatea a două duzini de parașutiști ca fiind membri ai Regimentului 234. În multe cazuri, am intervievat rudele acestora și am vorbit cu unii dintre soldați înșiși, dintre care doi au confirmat că au făcut parte din Regimentul 234 și au servit în Bucea. Am comparat constatările noastre cu date personale provenite din scurgeri de informații și din baze de date oficiale rusești furnizate de Centrul pentru Studii Avansate de Apărare, un grup non-profit din Washington, D.C., axat pe securitatea globală.
Mame, tați, copii: cetățenii obișnuiți ca victime
The NY Times a identificat – pentru prima dată – trei duzini de persoane care au fost ucise de-a lungul străzii Iablunska în martie. Jurnaliștii au analizat certificatele de deces ale majorității acestor victime, iar cauza predominantă a morții fuseseră rănile prin împușcare.
Victimele erau locuitori din Bucea sau din orașele învecinate, de toate vârstele și profesiile. Printre victimele ucise de parașutiștii ruși s-au numărat Tamila Mișcenko, în vârstă de 52 de ani, și fiica ei, Anna, în vârstă de 14 ani, pe 5 martie. Ele se aflau printre cele patru femei care fugeau din Bucea când soldații ruși au tras asupra dubei lor albastre.
Aproape toate victimele pe care le-am identificat pe strada Iablunska erau civili sau prizonieri de război ucraineni. Uciderea acestora ar putea fi urmărită de Curtea Penală Internațională și considerată crimă de război în conformitate cu dreptul umanitar internațional. Din cauza naturii lor sistematice și răspândite, crimele din Bucea ar putea fi considerate, de asemenea, crime împotriva umanității. Rusia nu a aderat la C.I.C.C. și este puțin probabil să coopereze în orice caz potențial viitor care implică soldați ruși.
Uciderile nu au fost acte de violență aleatorii
Victimele de pe strada Iablunska nu au murit în schimbul de focuri dintre forțele ruse și ucrainene și nici nu au fost împușcate din greșeală în ceața războiului. Ancheta NY Times arată că trupele rusești le-au ucis în mod intenționat, aparent ca parte a unei operațiuni sistematice de „epurare” pentru a asigura drumul spre capitală. Zeci de civili au fost împușcați mortal. În alte cazuri, bărbați suspectați de legături cu armata ucraineană au fost adunați și executați.
Abandon pe lanțul de comandă
Locotenent-colonelul Artiom Gorodilov, comandantul regimentului aflat la conducerea Regimentului 234, a supravegheat operațiunile unității de parașutiști din Bucea. Anchetatorii de la NY Times au obținut documente care au confirmat indicativul pe care îl folosea atunci când comunica prin radio cu trupele sale. Camerele de supraveghere de pe strada Iablunska au surprins o parte din aceste discuții radio, stabilind că locotenent-colonelul Gorodilov era la comandă, iar doi soldați din Regimentul 234 care au servit în Bucea au confirmat în interviuri că acesta se afla acolo.
După ce trupele rusești s-au retras din regiunea Kiev, locotenent-colonelul Gorodilov a fost promovat la gradul de colonel în aprilie de către șeful de atunci al forțelor aeropurtate, generalul-colonel Andrei Serdiukov. Ceremonia a avut loc la câteva zile după ce au apărut imaginile șocante de la Bucea.
Nici generalul Serdiukov, nici superiorul imediat al colonelului Gorodilov de la acea vreme, generalul-maior Serghei Ciubarîkin, nu au anunțat public nicio investigație privind carnajul din oraș, în ciuda indignării globale provocate de imagini. În calitate de ofițeri superiori, aceștia răspund în cele din urmă pentru acțiunile forțelor aflate sub comanda lor. Prin faptul că nu au oprit și nici nu au investigat atrocitățile din Bucea, ei ar putea purta în cele din urmă responsabilitatea pentru acestea.
Ministerul rus al Apărării, Ambasada Rusiei la Washington și colonelul Gorodilov nu au răspuns la solicitările de comentarii transmite de NY Times.
