Ilie Bolojan a început să se impună în spațiul public prin reușitele sale la nivel local, recunoscute deopotrivă de amici și inamici.
A luat startul acum aproape 20 de ani, dezvoltând Oradea până într-acolo încât orașul pe care l-a condus ca primar a devenit model de bune practici și referință absolută.
Iar în cele două decenii scurse, reușitele din administrație l-au ajutat pe Bolojan să capitalizeze sistematic inclusiv în plan politic.
Și a capitalizat suficient de mult încât, de la un moment dat, să iasă din județ și să joace diverse roluri la nivel central – întâi în aparatul de partid, apoi și în aparatul de stat (a ocupat până acum și funcția supremă în stat, ca președinte interimar al României, dar și pe cea de-a doua, ca președinte al Senatului).
De notat și faptul că în timpul super crizei generate de eșecul umilitor al PNL și PSD la prezidențiale și de anularea alegerilor prezidențiale, imaginea lui Ilie Bolojan a fost refugiul salvator și pentru propriul partid, și pentru PSD, și pentru propria țară.
În acel moment de teribilă derută, de la finalul lui 2024, părea să nu mai existe în România niciun politician minimum credibil și capabil să preia frâiele. Atunci a început să urce cu adevărat steaua lui Ilie Bolojan – când, în plină criză de încredere în marile figuri politice ale zilei, a preluat un PNL intrat cu un picior în groapă, apoi și șefia interimară a țării de la un președinte în exercițiu epuizat politic.
În campania pentru prezidențialele cu repetiție, din 2025, deși Ilie Bolojan nu a candidat, numele său a devenit la fel de celebru și de rostit ca al candidaților cu șanse la Cotroceni.
Pentru a fi sigur că va culege maximum de voturi, Nicușor Dan, de exemplu, nu a putut evita promisiunea că dacă va fi ales va încerca să îl numească premier pe Ilie Bolojan; deși, după cum el însuși, Nicușor Dan, recunoștea chiar în acea perioadă, personal îl prefera pe Cătălin Predoiu.
Dar viteza cea mare de ascensiune a stelei lui Ilie Bolojan s-a înregistrat după câteva luni de guvernare, pe măsură ce a devenit tot mai evident că este dispus să își asume riscul de a iniția reforme grele și pe măsură ce a devenit evident că președintele îl percepe ca pe un ghimpe în coaste și n-are nicio poftă să îl susțină.
Iar Nicușor Dan a adoptat această atitudine în condițiile în care sarcina guvernării devenise infernală, având în vedere două elemente: bilanțul dezastruos în materie de reforme și deficit, lăsat de guvernările Ciucă-Ciolacu; respectiv sabotajul din interior comis de PSD-Grindeanu.
În fine, un prim punct culminant al creșterii politice în greutate a lui Ilie Bolojan l-a constituit complicitatea lui Nicușor Dan cu PSD în a-l da jos pe premierul liberal cu ajutorul voturilor AUR.
Iar la cel de-al doilea asistăm acum, odată cu “mineriada” prezidențială la adresa PNL, când Nicușor Dan a desemnat premier un liberal fără notorietate, fără anvergură și, după cum s-a dovedit duminică, total fără scrupule. Totodată și un liberal care a recunoscut în discuții cu alți politicieni că el e “doar un pion” (al cui altcuiva decât al PSD și al președintelui Dan?).
Mai mult, modul pervers în care a procedat șeful statului cu desemnarea lui Adrian Veștea (neinformând măcar conducerea PNL și totodată într-un moment în care liderul PNL se afla în Republica Moldova) nu a făcut decât să sporească tragismul condiției lui Ilie Bolojan (inevitabil, deși involuntar, sporindu-i și aura).
Partea de ironie în problema lui Nicușor Dan cu Ilie Bolojan este aceea că șeful statului i-a oferit șefului PNL cadrul optim de a arăta ce poate și dacă poate.
Căci șahul constant în care l-a pus în timpul guvernării, apoi prin moțiune, iar acum legat și de partid pur și simplu i-a lăsat lui Bolojan două variante diametral opuse: să riposteze (apărându-se, dar și atacând) sau să arunce prosopul.
Iar Bolojan a ales prima cale și până acum s-a dovedit că, în materie de luptă, are cu ce și consideră că are de ce.
Istoria va reține probabil faptul că în ascensiunea lui Ilie Bolojan factorul Nicușor Dan a fost unul substanțial spre decisiv.
Cu cât șeful statului i-a fost mai ostil șefului PNL, cu atât acesta din urmă a devenit mai periculos pentru cel dintâi.
În ceea ce-l privește pe Ilie Bolojan, Nicușor Dan a demonstrat fără drept de apel că pur și simplu nu și-a făcut temele – de pildă, că nu l-a studiat deloc sau cel puțin că nu l-a studiat îndeajuns.
Căci dacă ar fi făcut-o ar fi înțeles rapid cu ce fel de personalitate are de-a face. Iar dacă ar fi înțeles ce fel de personalitate are în față, ar fi înțeles de pildă și faptul de a pune un astfel de om în situații imposibile ce riscă să îl umilească este o idee catastrofală.
Iar Bolojan a fost pus de Nicușor Dan în situații imposibil pe cele trei dosare strategice pentru el: actul de guvernare, moțiunea de cenzură și situația creată în PNL prin desemnarea lui Adrian Veștea.
În toate cele trei ipostaze, Nicușor Dan nu i-a dat de ales lui Ilie Bolojan decât să se lase umilit sau să aleagă lupta.
Dacă Bolojan ar fi înghițit fără să comenteze bețele în roate puse de PSD (un PSD ocrotit de Nicușor Dan), s-ar fi descalificat ca premier, ca șef de partid și ca politician cu ambiții legitime pe termen lung.
La fel i s-ar fi întâmplat și dacă ar fi acceptat să fie doar carne de tun pentru moțiunea PSD-AUR (cu complicitatea prezidențială de neuitat), dar și acum când autoritatea sa în PNL a fost grav încălcată de un Nicușor Dan care, din contră, când i se reproșează că tace suspect în fața PSD, răspunde că ar fi neconstituțional să critice partidul lui Grindeanu.
Pe scurt: în contextul parteneriatului Dan-Grindeanu contra Bolojan, pentru acesta din urmă ar fi fost sinucigaș politic să nu aleagă lupta. Și sinucigaș politic ar fi fost acest lucru și pentru PNL, partid care din muribund a fost readus la viață tocmai de capitalul de imagine (vechi și proaspăt) al noului său președinte, Ilie Bolojan.
Azi, acei liberali care se arată zeloși în a trage la căruța PSD, precum și acei liberali care încă ezită în a-și urma liderul legitim într-un moment cu miză existențială pentru PNL, ar trebui să mediteze la lecția dură pe care o învață Nicușor Dan pe propria piele.
Un Bolojan transformat în inamic, în loc de a fi fost cultivat ca prieten devine cel mai mare pericol. Este deja cazul președintelui Dan și nu există motive ca PNL să creadă că nu poate fi și cazul său dacă va proceda identic.
