În cel de-al doilea său an ca președinte, Nicușor Dan și-a pierdut simțul realității și și-a pierdut simțul ridicolului.
A demonstrat-o pe ambele mari axe ale politicii unei țări: cea externă și cea internă.
A început în ianuarie, cu Forumul de la Davos, una dintre instituțiile-mamut ale scenei internaționale.
Acolo, președintele României nu a catadicsit nici măcar să facă act de prezență, întrucât în imaginarul lui Nicușor Dan Davosul pare a fi un moft. “Nu umblu teleleu prin lume”, acesta a fost mesajul pe care șeful statului a ținut să îl transmită românilor la acea vreme, potrivit explicației oferite chiar de consilierul prezidențial Marius Lazurca.
Și a continuat în iunie, cu desemnarea premierului, o altă instituție-mamut, însă de data asta o instituție-mamut a scenei interne.
După ce a așteptat nepermis de mult cu desemnarea unui prim-ministru (o lună, în condițiile în care reforme esențiale bat la ușă, iar România riscă să piardă sume uriașe din PNRR), președintele a desemnat în câteva zile doi premieri – unul mai inadecvat ca altul, iar cel-al doilea chiar de plâns. Și totodată, ambii desemnați, niște cai morți. Nici nu puteau fi altfel, căci președintele Dan i-a băgat în față într-un dispreț total față de realitatea politică, față de structura Parlamentului și față de câteva principii sănătoase.
La momentul scrierii acestui text, Cotroceniul părea a pregăti terenul chiar pentru o a treia desemnare, căci cu câteva ore în urmă UDMR anunțase că nu va sprijini guvernul Veștea. Iar voturile UDMR erau cheia de boltă. Deși nu poate fi exclusă nici o manevră obscură prin care un guvern Veștea să treacă cu ajutorul unor voturi de la… AUR.
În condițiile în care Nicușor Dan se laudă că este de o sută de ori mai informat decât muritorul de rând, nu poți decât să tragi concluzia că dacă lucrurile chiar stau astfel, atunci președintele n-are habar ce să facă cu tonele de informații la care are acces. Nici celalalt scenariu nu ar fi mai onorabil – acela în care șeful statului doar se crede de o sută de ori mai informat decât infinit mai banalii săi concetățeni.
În ianuarie, când justifica absența strategică a șefului său, de la Davos, consilierul Lazurca sublinia că președintele trebuie să stea în țară ca să “prioritizeze crizele, urgenţele şi evenimentele care se bulucesc pe agenda domniei sale”.
Dată fiind lecția acră a lunilor mai și iunie, încep să cred că poate ne-ar ajuta mai mult ca șeful statului să se plimbe într-una pe-afară, căci în țară nu pare să prioritizeze crize ci mai degrabă să amplifice sau să creeze unele.
Bine, adevărat este și faptul că mai constructiv ar fi ca Nicușor Dan să accepte niște limite și în materie de turism astfel încât să nu umble chiar pe oriunde nici în afara granițelor. Recomandabile ar fi niște superbe insule și albastre lagune (cât mai virgine, toate, dacă se poate), căci uneori președintele cel super informat poate gafa trist și la acest capitol, alegând cele mai proaste destinații. A fost, de pildă, cazul cu sesiunea inaugurală a Consiliului pentru Pace, jucăria cu care Trump încearcă să izoleze ONU și unde a fost plin de lideri iliberali și de autocrați consacrați… plus Nicușor al nostru.
Davos, Trump, PSD, Tomac și Veștea nu sunt doar nume și renume, ci mai degrabă motive substanțiale să credem că fără a fi de o sută de ori mai informat mai poți trăi și poți rămâne relevant. Dar fără simțul realității și fără simțul ridicolului, iată, o dai catastrofal în gard.
