Semnal de alarmă asupra situaţiei copiilor refugiaţi din Ucraina. ZECE POVEȘTI prezentate de Salvați Copiii

„Copiii refugiaţi din Ucraina care frecventează şcoala au un risc mai mic de a se simţi singuri, însă ratele de înscriere la şcoală pentru copiii care au fugit din cauza războiului din Ucraina rămân îngrijorător de scăzute în Europa, arată datele recente ale unui raport internaţional Save the Children («Aceasta este viaţa mea şi nu vreau să irosesc niciun an din ea: Experienţele şi bunăstarea copiilor care fug din Ucraina»).  Mai mult de jumătate dintre copiii intervievaţi au considerat că situaţia lor s-ar îmbunătăţi dacă ar avea prieteni din comunitatea gazdă (57%), dacă ar avea posibilitatea de a face sport sau de  a-şi practica hobby-urile (56%) şi dacă ar învăţa limba locală (54%). Băieţii declară, într-o proporţie semnificativ mai mare decât fetele, că îşi doresc să aibă prieteni în comunitatea gazdă (64% faţă de 52%, respectiv). Jumătate dintre copii au declarat că se simt mai neliniştiţi de când au fugit din Ucraina, această cifră ajungând la 78% în cazul copiilor de peste 16 ani”, transmite, printr-un comunicat dat publicităţii vineri, organizaţia Salvaţi Copiii.

În acest context, Salvaţi Copiii România anunţă că şi-a diversificat programul destinat copiilor refugiaţi din Ucraina şi, dincolo de asistenţa umanitară imediată, a creat un program de incluziune educaţională pentru aceşti copii. În cadrul acestui program, peste 1.500 de copii ucraineni au primit sprijin 600 dintre ei fiind susţinuţi să intre în programul special de tip After School, în limba ucraineană, respectiv în cadrul şcolilor de vară, derulate în 14 şcoli/centre educaţionale. Alţi  900 de copii au fost înscrişi la activităţile Şcolii Mobile.

Salvaţi Copiii prezintă, la zece luni de la începutul exodului din Ucraina, zece poveşti ale unor copii plecaţi din comunităţile lor din Ucraina pentru a se feri de ororile războiului. Printre ei se regăsesc două surori de 8 şi 13 ani, rămase în grija organizaţiei pentru ca mama lor să se întoarcă la Odessa, ca să le îngroape tatăl, mort în război.

Olena are două fete: Valeria, de 13 ani şi Anghelina, de 8 ani. A plecat din Odessa pentru a-şi pune copilele la adăpost. În urmă a rămas tatăl, să lupte în războiul din Ucraina. Zilele acestea, Olena a cerut ajutorul, să aibă cineva grijă de cele două fete, cât ea se întoarce în Odessa, să-şi îngroape soţul. O mină a explodat şi au murit mai mulţi soldaţi, printre care şi el. Nu poate să-l ştie îngropat, fără să-şi ia rămas-bun.

Anna, 7 ani, Anton 16 ani şi Luca, 4 ani au ajuns în România la începutul lunii martie, la puţin timp după ce a început un război care nu s-a terminat, deşi cei trei fraţi au sperat toată vara că se vor putea întoarce acasă. Ei au plecat din Harkov spre Republica Moldova, după ce casa lor a fost avariată de bombe.Acum locuiesc în Botoşani, unde copiii mai mari studiază online cursurile, conform programei din Ucraina (clasa a I-a şi clasa a X-a), iar băiatul de 4 ani merge la grădiniţă în Botoşani. Toţi merg la cursuri de învăţare a limbii române. Pe timpul verii, copiii au frecventat programele educaţional-recreative organizate în perioada de vară de către Salvaţi Copiii.

Tatăl lor, care a venit cu ei, s-a întors în Ucraina, iar mama a intrat în programul de asistenţă umanitară al Salvaţi Copiii România.

Viktor şi trauma războiului

Valentina (33 ani) şi fiul său, Viktor (9 ani) locuiesc în Suceava. Pe 11 septembrie 2022, Viktor şi bunica lui, Inga (56 ani), împreună cu un grup de copii din regiunea Kiev au venit în Suceava în căutarea unui adăpost sigur, fugind din cauza războiului.  Viktor frecventează online în Ucraina o şcoală pentru copii cu cerinţe educaţionale speciale, în clasa a treia. După evenimentele traumatice din oraşul unde locuiau, copilul a suferit un regres în dezvoltare. În octombrie a venit şi mama lui Viktor, Valentina, pentru a fi alături de copil. Valentina a lucrat brutar şi acum continuă să facă acest lucru, gătind pentru copiii care vin din Ucraina. Tatăl a rămas în Ucraina, în război.

Familia a fost asistată de echipa Salvaţi Copiii, a beneficiat de consilieri individuale cu psihologul, având ca scop bunăstarea copilului şi sănătatea mintală a Valentinei. Au fost înregistraţi la medicul de familie cu ajutorul asistentului social. Viktor frecventează activităţile “Şcoală după şcoală” şi copilul arată rezultate bune în dezvoltare.

Să-şi aducă băiatul la adăpost

Milana a venit în România din Zaporojie cu băiatul ei de 12 ani. Voia să-l pună la adăpost. Era 23 martie 2022. Soţul ei a rămas pe front să lupte.Mamaa decis să rămână în România, la Iaşi, şi a reuşit să-şi deschidă propriul ei laborator de patiserie, în apartamentul ei închiriat, unde lucrează cu două  persoane cofetar-patiser din Ucraina.

I-am luat locul la volan soţului meu şi el a rămas în urmă

Când fetele noastre au văzut un elicopter negru al trupelor ruseşti pe geam, soţul meu a spus ca trebuie sa părăsim imediat apartamentul.

Drumul de la Cernăuţi ne-a luat 19 ore şi în tot acest timp fiica cea mică Anastasia s-a comportat atât de demn, încât nici nu mi-am putut imagina că ar putea fi atât de curajoasă. Fiica mai mare, are 12 ani, a încercat să fie de ajutor tot timpul şi m-a sprijinit moral foarte mult când a observat că abia îmi reţineam lacrimile după despărţirea de soţul meu.

Nu va dispărea niciodată din mintea mea acea imagine când am ieşit din maşină să ne luăm rămas bun de la soţul meu. I-am luat locul la volan ca să continui drumul, iar el a dispărut în spatele dealului.

Prima lună în România a fost o perioadă foarte grea pentru mine, mama mea a avut un atac de cord, totul era diferit, viaţa mea se schimbase din cauza războiului. Primele trei luni simţeam doar că exist, deşi mă implicam ca voluntar în acţiuni de sprijin pentru refugiaţii ucraineni şi mă ocupam de asistenţă logistică pentru a trimite medicamente, mâncare şi veste antiglonţ pe front pentru soţul meu şi soldaţii ucraineni.

În aprilie am cunoscut-o pe Iulia, coordonator local la Salvaţi Copiii, prin intermediul unei prietene din Ucraina. După ce m-a cunoscut, Iulia mi-a spus: „tu vei lucra pentru noi.” Nu am luat în acel moment foarte în serios cuvintele ei. Dar în iunie acest lucru s-a întâmplat si iată-mă la un interviu cu Iulia, după care a urmat noul meu job la Salvaţi Copiii. Proiectul la care lucrez la Salvaţi Copiii îmi dă şansa să sprijin persoanele care fug de război.

Seara, când simt că este foarte greu, ies liniştită la maşină, iau geaca soţului meu, care a rămas acolo, mă strecor în ea şi strig de disperare şi durere. Nu m-am gândit niciodată că voi experimenta vreodată toate ororile războiului. Nu înţeleg cum în lumea de astăzi este posibil să ai o imaginaţie atât de bolnavă încât să invadezi o altă ţară, să omori oameni, să demolezi şi să distrugi totul.

Le e dor de tatăl lor

Olha locuia împreună cu soţul ei şi cele două fete în Kiev. Când a început războiul, cel mai sigur adăpost din zonă pentru a putea fugi din calea bombardamentelor a fost fabrica farmaceutică în care lucra soţul ei. Cei patru au locuit pentru o lună şi jumătate în fabrică, încercând să îşi protejeze viaţa. Dar Olha a considerat că acela nu era un mod de viaţă potrivit pentru cele două fete, aşa că într-o zi a hotărât să plece spre locuri mai sigure, departe de bombardamentele şi atacurile Rusiei. A plecat doar ea şi fetele.

Între timp, casa din Ucraina a fost distrusă de bombardamentele armatei ruse, geamurile sparte, pereţii distruşi, iar obiectele din casă au fost furate de soldaţii ruşi. La sfârşitul lunii august, Olha împreună cu fetele s-au întors pentru câteva zile la Kiev, pentru a rezolva documentele necesare legate de deminarea zonei în care fuseseră cele două case ale familiei. Pentru a putea face acţiunea de deminare, autorităţile ucrainene aveau nevoie de acordul proprietarilor, de aceea a fost necesară prezenţa Olhei la Kiev.

“Românii sunt foarte ospitalieri”, spune Olha. “M-am simţit bine primită şi tratată cu grijă. Pe stradă, în magazine şi în alte locuri, românii, când află că suntem din Ucraina, ne dau dulciuri şi alte bunătăţi. Acum, în Ucraina, situaţia este foarte dramatică. Oamenii trăiesc fără energie, fără gaz, e frig, este foarte greu“. Crede că a făcut o alegere bună venind în România. Fetele ei “se simt foarte bine aici” spune Olha, chiar dacă le este foarte dor de tatăl lor, dar şi de căţelul lor din Ucraina, s-au integrat bine în România. Fetele merg la şcoală (Polina clasa a II-a) şi grădiniţă (Kira) în limba ucraineană. Le place, au ocazia să interacţioneze, să socializeze, să se joace cu ceilalţi copii, au o viaţă socială activă.

Tatăl a rămas în urmă

Luydmila este mama a 2 copii, Julia, de 4 ani şi Olessia,de  7 ani.  A ajuns în Iaşi  pe 25 octombrie 2022. Vine din regiunea Odessa.

Luydmila a ales să vină în Romania, Iaşi, la recomandarea unor prieteni, care i-au povestit că românii  sunt chiar foarte ospitalieri şi că poate cere ajutorul Organizaţiei Salvaţi Copiii România-Iaşi.

Luydmila a plecat de acasă, împreună cu cele două fete, pentru c[ nu era în siguranţă. Soţul acesteia a rămas în Ucraina, având diabet cu grad de invaliditate; nu a venit împreună cu familia în România pentru că nu era sigur dacă va primi servicii gratuite medicale şi tratament pentru diabet.

Trauma războiului a lăsat semne

În iulie 2022 a ajuns in România Danylo, împreună cu mama sa. În vârstă de 7 ani, Danylo suferă de tulburări de comportament şi deficit de atenţie, accentuate de contextul războiului.

Băiatul este în grija Salvaţi Copiii, unde a primit suport psiho-emoţional de la specialişti ai organizaţiei. Totodată, acesta a primit îngrijirea unor psihoterapeuţi şi neurologi români,  pentru a continua tratamentul pe care-l făcea în Ucraina.

Danylo a fost înscris la Şcoala nr. 73, din Bucureşti, într-un program de tip Şcoală după Şcoală, derulat de Organizaţia Salvaţi Copiii. Toţi copiii de aici au beneficiat de remediere şcolară, sprijin la teme, activităţi recreativ-educaţionale, rechizite si materiale şcolare.

Povestea Katerinei

Katerina, în vârstă de 8 ani, s-a prezentat la hub-ul Salvaţi Copiii împreună cu mama, 37 de ani şi sora ei, în vârstă de un an şi jumătate, pentru a putea să beneficieze de serviciile oferite în cadrul hub-ului, la 28 septembrie 2022. Tatăl a rămas în Ucraina. Singurul ajutor material/financiar este cel oferit de organizaţii. Pe parcursul evaluării, s-a constatat că fetiţa are nevoie de un medic de familie pentru a primi o trimitere către un medic neurochirurg pediatru, deoarece în urmă cu doi ani a suferit un traumatism la coloană, în zona toracală, şi de atunci are nevoie de monitorizare constantă.

Cazul familiei a intrat în monitorizarea unui asistent social din cadrul Organizaţiei Salvaţi Copiii şi astfel au fost întocmite demersurile necesare pentru ca fetiţa să fie luată în evidenţa unui medic de familie şi ulterior a fost însoţită la controlul de specialitate de care avea nevoie, fiind decontate cheltuielile pentru investigaţiile medicale.

Să fugi de război, la 11 ani

Mariia are 11 ani. Ea a venit împreună cu fratele ei mai mic, cu mama şi bunica ei în România.  Maria a suferit în urmă cu un an şi jumate un accident la piciorul stâng. Problema ei ortopedică este în curs de soluţionare în cadrul Spitalului clinic de copii Grigore Alexandrescu.

Printre copiii aflaţi în grija organizaţiei se numără de asemenea copii cu cerinţe educaţionale speciale, care din cauza traumelor cauzate de război au suferit un regres în dezvoltare, dar şi copii care au nevoie de sprijin medical, pentru afecţiuni ori traume fizice produse anterior fugii din Ucraina.

Potrivit Salvaţi Copiiii, începând din 25 februarie, organizaţia a oferit pentru 227.403 de persoane, dintre care 123.480 de copii ucraineni şi 103.923 de adulţi (femei, vârstnici, bărbaţi cu derogare medicală, familii extinse) suport material constând în  alimente de bază, produse de igienă, îmbrăcăminte, încălţăminte, scutece, suzete, biberoane, cărucioare, port-bebe-uri, termosuri cu apă caldă, jucării, pături şi alte produse de imediat ajutor, precum şi traducere şi consiliere informaţională, suport psiho-social, consiliere juridică, financiară, educaţională, în funcţie de nevoi.

„Până în prezent, 15.734 de persoane (5.320 de gospodării) au fost înregistrate în programul de asistenţă financiară. Dintre acestea, 4.926 de persoane (1648 de gospodării) au primit suport financiar pentru 3 luni prin transfer bancar, 9.784 de persoane (3.341 de gospodării) au fost înregistrate de consilierii Salvaţi Copiii prin distribuţia de vouchere, iar 1.798 de persoane (582 de gospodării) care s-au auto-înregistrat prin codul QR au primit prima lună de transfer.  Prin Bucătăria mobilă din Vama Isaccea, Organizaţia Salvaţi Copiii a oferit, de la începutul războiului până în prezent peste 162.000 de porţii de mâncare, aproximativ 600 de porţii pe zi”, informează sursa citată.

Salvaţi Copiii şi-a extins intervenţia în sprijinul copiilor refugiaţi din Ucraina aflaţi pe teritoriul Republicii Moldova, unde a organizat două transporturi umanitare cu 505.200 de produse de primă necesitate, igienico-sanitare, pentru 42.000 de bebeluşi, copii de vârstă mică şi mame, a susţinut integrarea şcolară pentru 1600 de copii şi a donat două ambulanţe pentru oferirea de servicii socio-medicale mobile femeilor, gravidelor şi copiilor refugiaţi din Ucraina în Republica Moldova.