Există în spaţiul public global un vuiet teribil al demenţei colective. Este ca şi cum umanitatea întreagă ar fi captiva unui reflex suicidar de isterie apocaliptică: pandemia suspendă nu doar procesele economice şi instituţionale, dar şi funcţionarea raţiunii înseşi, scrie Ioan Stanomir, scriitor și expert în științe politice, într-un articol de opinie publicat pe platforma Marginalia.
Redăm câteva fragmente:
Această demenţă colectivă ar fi fost de neimaginat în absenţa celor doi factori ce lucrează, cotidian, spre a creşte până la insuportabilitate, intensitatea unei încercări dramatice: incoerenţa decidenţilor politici şi demagogia mesianică a televiziunilor de ştiri. Gravitatea situaţiei devine ocazia pentru resemnare, defetism şi pentru recomandările ce echivalează cu renunţarea la tot ceea ce defineşte umanitatea ca pe o comunitate de indizivi autonomi şi creatori. Tentaţia unui dresaj gigantic prin amploarea sa, dresaj care să conducă la remodelarea omului şi a naţiunilor, este mai puternică ca niciodată în ultimii ani. Salvatorii sunt pregătiţi să ofere răspunsul: unul ce include, invariabil, recursul la control şi absenţa libertăţii.
Demenţa colectivă este asociată, iar facebook este fotografia acestei patologii, cu o imensă ipocrizie asumată cu falsitate demagogică: mii de poze par să transmită fericirea celor care redescoperă fericirea căminului graţie izolării la care suntem condamnaţi. Mii de poze cu noi şi nou minunate feluri de mâncare ce pot fi gătite, mii şi mii de instantanee false ale unei stări de bună-dispoziţie mimată grotesc, ca şi cum această claustrare nu ar fi decât o vacanţă binemeritată, venită spre a ne alina. Auto-iluzionarea devine, în vremuri de pandemie, cea mai contagioasă dintre boli.
Demenţa colectivă înseamnă şi orbirea care îi face pe atâţia dintre contemporanii noştri să fie pregătiţi să accepte, pe termen mediu şi lung, formule ce implică, inevitabil, catastrofa economică şi socială. Distanţarea socială şi izolarea în case nu sunt strategii menite să dureze. Nici o societate nu se poate resemna la această stare larvară, iar consecinţele la nivelul echilibrului său intern sunt devastatoare. Suspendarea nedefinită a activităţii economice înseamnă coborârea într-o spirală a pauperităţii şi a autarhiei.
ARTICOLUL INTEGRAL – AICI.
