Fostul președinte Ion Iliescu, care nu a mai apărut în spațiul public de doi ani și jumătate, a acordat un interviu agenției guvernamentale de presă din Rusia, TASS. Jurnalistul care a realizat interviul menționează în preambul că, deși Iliescu, în vârstă de 89 de ani, este internat regulat pentru probleme cardiace și nu acordă interviuri, pentru corespendentul TASS „a făcut o excepție”. Ion Iliescu a criticat și PSD, despre care susține că este acum doar ”un instrument de putere”.
Redăm în continuare câteva pasaje din dialogul fostului președinte Ion Iliescu cu reporterul TASS.
România se pregătește să sărbătorească a 30-a aniversare a revoluției din decembrie 1989. În așteptarea datei aniversare, în țară a izbucnit o polemică de lungă durată despre ce s-a întâmplat atunci în țară – revoluția poporului sau lovitura de stat? Primul președinte al noii România, Ion Iliescu, și-a împărtășit gândurile despre acele evenimente, despre dezvoltarea ulterioară a României, despre relațiile ruso-române cu un corespondent TASS.
Numele său este asociat cu democratizarea vieții politice și publice din țară, apariția unei economii de piață și a proprietății private, primii pași spre integrarea în UE și intrarea în NATO. Astăzi, Iliescu are 89 de ani, este internat în mod regulat cu o boală cardiovasculară. Fostul președinte practic nu iese pe stradă (la recentele alegeri prezidențiale, urna a fost adusă la el acasă) și nu acordă un interviu. Pentru corespondentul TASS, Iliescu a făcut o excepție.
*Portretul lui Iliescu făcut de TASS: Un bărbat cu aspect inteligent
Primele proteste împotriva regimului totalitar al lui Nicolae Ceaușescu, care au izbucnit la Timișoara pe 16 decembrie, au fost suprimate brutal. Mitingul convocat de autorități, la 21 decembrie la București, pentru a denunța „revoltele din Timișoara”, s-a transformat spontan într-o manifestație antiguvernamentală. Pe 22 decembrie, Ceaușescu a fugit într-un elicopter dintr-o clădire înconjurată de o mulțime a Comitetului Central al Partidului Comunist Român (Comitetul central al PCR).
Câteva ore mai târziu, televizoarele s-au deschis în apartamentele românești și pe ecrane a apărut un bărbat cu aspect inteligent, pe care vorbitorul l-a prezentat pur și simplu: „Ion Iliescu”. Numele funcționarului dizgrațiat al Partidului Comunist era bine cunoscut în România, era pronunțat doar în șoaptă, privind în jur cu precauție.
În 1971, după o călătorie în RPC și RPDC, Ceaușescu a decis să facă o „revoluție culturală” în România. Protestatarul Iliescu, care a fost apoi secretar al Comitetului Central al PCR, a fost acuzat de „intelectualism” și expulzat din centrele de putere românești. De atunci, acțiunile sale politice au scăzut constant, iar în cele din urmă, Iliescu a preluat funcția umilă de director al editurii bucureștene de literatură tehnică.
Mulți au văzut apoi în Iliescu un adversar și un posibil succesor al lui Ceaușescu. Numele lui a fost auzit și în conversațiile românilor obișnuiți care doreau să scape de regimul urât, dar și în discuțiile diplomaților care au construit planuri geostrategice. Prin urmare, apariția lui Iliescu pe ecranul TV, la 22 decembrie 1989, nu a surprins pe nimeni. „În mod implicit”, el a fost recunoscut ca lider al mișcării revoluționare care a măturat România, a condus Consiliul Frontului Salvării Naționale, apoi a fost ales de două ori președinte al României – în 1992–1996 și 2000–2004.
Mai târziu au apărut probleme: politicienii de dreapta care au pierdut puterea, l-au acuzat pe Iliescu că a complotat împreună cu asociații săi. Aceștia au proclamat sloganul: „Criptocomunistii au furat revoluția!” Apoi, puterea s-a schimbat în țară, iar „grupul Iliescu” a fost acuzat de organizarea unei „psihoze teroriste”, care a ucis aproximativ o mie de oameni în România, în decembrie 1989. Acum a fost deschis un dosar penal și se pregătește un proces.
*Interviul acordat de Iliescu agenției TASS
– Domnule Iliescu, în zilele din decembrie 1989, probabil vă imaginați cumva o nouă Românie. Au trecut trei decenii și acum este noua Românie! Ceea ce vedeți astăzi răspunde așteptărilor dvs?
– Desigur, tot ce am făcut, începând cu 22 decembrie 1989, a fost pentru noua Românie. Da, sistemul socialist era în criză. Mă mir, apropo, cât de puțin au fost analizate cauzele acestei crize după 1989, majoritatea acestor analize au ajuns la momente ideologice care erau departe de realitatea complexă.
România s-a schimbat în aceste trei decenii și, în general, aș numi rezultatul pozitiv, deși aspectele negative ale schimbării nu pot fi ignorate. Am susținut un model economic mixt – o economie socială de piață. (…)Terapia de șoc, de care nicio țară din Europa de Est nu a scăpat, a fost un adevărat dezastru. Unii s-au trezit mai repede și au reușit să repare ceva, alții cred în continuare că șocul economic din România a fost prea slab. Până la urmă, avem democrație, libertatea de opinie este garantată! După prăbușirea URSS și Iugoslavia, liderii occidentali și-au dat seama că este periculos să lase fostele țări socialiste în afara procesului de integrare europeană. (…) Aceștia au deschis piața Europei de Vest către Europa de Est. Din păcate, acum UE înseamnă doar o piață, o zonă de liber schimb, în care aspectele sociale sunt marginalizate și inegalitatea crește. Prin urmare, UE trebuie să revină la rădăcinile sale, de această dată împreună cu Europa de Est, având în vedere caracteristicile sale – criza de identitate și moștenirea comunistă.
Procesul de transformare al României este departe de a fi finalizat, iar conținutul viitoarelor modificări depinde de noile generații. Viața îi va face pe tineri să se maturizeze, să abandoneze individualismul nestăpânit pe care îl promovează acum și să înțeleagă că amenințările moderne nu pot fi respinse decât colectiv. Și asta, fără stat și fără democrație este imposibil. Mi-a fost greu să înțeleg cum, la trei decenii de la revoluție, jumătate din tineretul român poate fi de acord cu regimul totalitar al unei mâini ferme, să creadă că aceasta va rezolva problemele pe care le prezintă slăbiciunea unui stat care și-a pierdut caracterul social. Știm că totalitarismul nu este o parte a soluției, ci o parte a problemei. Nu aș dori ca tinerii de astăzi să fie nevoiți să învețe acest lucru din propria lor experiență.
*Relațiile româno-ruse și problema tezaurului românesc
– Alături de evidenta orientare pro-occidentală a României, ați susținut întotdeauna relațiile normale cu Rusia. Cu toate acestea, evenimentele au mers altfel. Cum evaluați starea actuală a relațiilor bilaterale și cum ar trebui să arate aceste relații normale?
– Relațiile dintre România și Rusia de azi nu pot fi numite normale și satisfăcătoare după niciun criteriu. Vreau să observ că viața în apropierea unui imperiu nu este niciodată convenabilă pentru țări precum România și nu toate amintirile istorice sunt foarte plăcute. Dar cea mai mare greșeală ar fi să absolutizezi aceste amintiri neplăcute și să nu găsești nimic bun în trecut. În esență, aceasta înseamnă un mecanism de blocare a oricărei încercări de normalizare a relațiilor. În cazul nostru, motivul acestui blocaj este rezerva de aur (tezaurul românesc – n.r.). Da, aceasta este o problemă nerezolvată și, prin urmare, am fost de acord cu președintele Vladimir Putin pentru a crea un mecanism de discuții pe acest subiect și a transmis problema istoricilor. Din păcate, a revenit la politică.
*Comentariul agenției TASS despre tezaurul românesc
În 1917, când România, care a luptat în primul război mondial de partea Antantei, a fost amenințată de ocupația germană, autoritățile de la București au decis să scoată principalele valori ale țării pentru depozitarea în Rusia aliată. Cele două trenuri aveau o rezervă de aur a Băncii Naționale a României, valori culturale, istorice și artistice. În timpul revoluției și al războiului civil, comorile depozitate în Kremlin, inclusiv cele românești, au fost exportate în Siberia.
Au fost exprimate diverse ipoteze cu privire la soarta lor viitoare în literatura istorică, dar niciuna dintre ele nu a găsit încă o confirmare finală. Partea românească a ridicat în mod repetat problema restituirii rezervei de aur, iar o parte din valori a fost restituită la București de autoritățile sovietice în 1935 și 1956. În cadrul semnării în 2003, de către V. Putin și I. Iliescu, a unui acord politic privind relațiile de prietenie și cooperarea dintre Federația Rusă și România, s-a decis eliminarea din cadrul acordului a problemelor istorice, inclusiv a problemei aurului românesc. În același timp, Comisia publică comună a istoricilor a fost creată pentru a studia problemele legate de întreaga gamă de relații bilaterale, inclusiv problema aurului. Comisia a început activitatea în octombrie 2004.
*Ion Iliescu: Sper că politicienii români vor înțelege că normalizarea relațiilor cu Rusia va extinde capacitatea României de a participa la rezolvarea problemelor în țările vecine, inclusiv Moldova și Ucraina, unde, în mod natural, are interese
-În esență, relațiile sunt bune atunci când vrem să fie bune. Până în prezent, în România nu este nevoie de relații bune cu Rusia. În Ungaria, da. În Polonia, da. În Republica Cehă, Slovacia – da. Chiar și în țările baltice. Și, apropo, cred că aceste țări pot avea mult mai multe plângeri împotriva Rusiei, având în vedere trecutul comun. Dar, deoarece este nevoie de o relație normală, istoria nu mai este folosită ca instrument de veto. Și nu cred că aceste țări au devenit membri mai puțin responsabili ai NATO sau ai UE. Doar că politica externă a României trăiește în prezent un moment prost, îi lipsește perspectiva și imaginația. Sper că politicienii români vor înțelege că normalizarea relațiilor cu Rusia, pe lângă schimburile comerciale și culturale, va extinde capacitatea României de a participa la rezolvarea problemelor în țările vecine, inclusiv Moldova și Ucraina, unde, în mod natural, are interese.
Normalitatea în relațiile româno-ruse este respectarea reciprocă, recunoașterea intereselor legitime ale celeilalte părți, dacă acestea sunt în limitele permise de comunitatea internațională. Nu sunt sigur că sancțiunile unilaterale vor aduce rezultate. Și dacă sunt doar demonstrative, ca să nu ne reproșăm că nu facem nimic împotriva Rusiei, atunci acesta este cinismul, care în această situație vagă internațională, când ordinul postbelic, instituțiile și tratatele sunt zguduite sau ignorate, nu avem nevoie deloc. Sper personal că Rusia, cu tradiția sa diplomatică, nu va ceda, la rândul ei, tentației de a revizui tratatele care nu au permis transformarea Războiului Rece într-unul cald, cu consecințe apocaliptice.
*Ion Iliescu: Nu puteți uniformiza planeta, nu puteți distruge identitățile naționale și culturale, ar însemna că nu am învățat nicio lecție din trecut
– Mulți observă astăzi criza societății liberale și apariția tendințelor suverane. Desigur, globalizarea este un proces global, dar nimeni nu a anulat interesele naționale. În ce mod ar trebui să opteze România?
– Așa-numita societate liberală este în criză din cauza eșecului modelului economic neoliberal, cu care s-a identificat frivol. Liberalismul politic înseamnă respectarea drepturilor și libertăților civile, al cărui principal garant este statul, iar liberalismul economic nestăpânit a încercat să reducă statul la o formalitate simplă pentru a obține în mod liber profituri maxime. Deci, suveranitatea este doar o scurtătură care are scopul de a demoniza pe cei care pledează pentru independența națiunilor. Nu puteți uniformiza planeta, nu puteți distruge identitățile naționale și culturale, ar însemna că nu am învățat nicio lecție din trecut.
Globalizarea are atât aspecte pozitive, cât și negative. Cred, totuși, că acest proces ar trebui dezvoltat în conformitate cu anumite reguli, al căror accent ar trebui pus pe aspecte sociale. Motorul de creștere al economiei românești este astăzi tocmai globalizarea – datorită companiilor multinaționale. Din păcate, prea puțin din profiturile rămase în țară sunt pentru dezvoltarea părții românești de producție și creșterea bunăstării generale. Acest mecanism transformă cu siguranță globalizarea în dușmanul nostru! Deci nu ar trebui să acuzăm procesul în sine, ci pe cei care îl abuzează. Iar aplicarea măsurilor protecționiste nu creează decât probleme suplimentare, după cum au aflat recent Statele Unite, care au purtat un război comercial cu China.
*Iliescu: Cel mai rău lucru este însă că Partidul Social Democrat funcționează acum nu ideologic, ci doar ca instrument de putere
– Sunteți președintele de onoare al Partidului Social Democrat. PSD este cel mai mare partid din România, reprezentând interesele majorității românilor. Recent, însă, situația din interiorul PSD a lăsat mult de dorit. Cum vedeți viitorul acestui partid?
– Nu este un secret faptul că relațiile mele cu partidul au devenit în ultimii ani reci. Motivul este în valori, în principii. (…)În România, politica socială s-a stins, iar liberalismul economic adoptă forme cu adevărat extremiste.
Încercând să „reformeze” și să devină „Partidul de Stânga Europeană”, SDP s-a mutat în centru, iar alte partide mari și mici s-au mutat în dreapta și chiar în flancul extrem dreapta. După aderarea României la UE, mulți foști votanți PSD au plecat în Occident și votează acum pentru partidele de dreapta.
Cel mai rău lucru este însă că Partidul Social Democrat funcționează acum nu ideologic, ci doar ca instrument de putere. Cred că viața va face Partidul Social Democrat să revină la ideologie, va consolida democrația internă și își va restabili electoratul, pe baza structurilor sociale actuale. România, la fel ca țările din Europa de Est în general, nu își poate permite să abandoneze politica de stânga.
– În România, polemica despre evenimentele din decembrie 1989 nu se oprește; vreo 30 de ani mai târziu, cer să deschidă „adevărul despre revoluție”. Mai mult, aceste dispute au migrat acum din paginile ziarelor în sălile de judecată: dumneavoastră și o serie de asociați vă sunt acuzați de o „crimă împotriva umanității”. Cum evaluați această abordare particulară a istoriei? Nu credeți că aceste acuzații sunt politice?
– Adevărul despre revoluție este simplu și toată lumea o știe: măsurile dure de austeritate din anii 1980 au dus la o nemulțumire crescută în societate, care s-a transformat într-o revoltă violentă în decembrie 1989 și a devenit apoi o revoluție. Adevărul despre revoluție include și incapacitatea societății românești de a crea o alternativă politică și civilă, ca în Polonia, Ungaria sau Cehoslovacia, care ar asigura o tranziție pașnică la democrație.
Așa-numita cauză a revoluției este un set absurd de fapte care nu dovedesc în general nimic, dar care pot fi folosite în scopuri politice pentru uz intern. Conceptul de „crimă împotriva umanității”, de care sunt acuzat, este invenția unui român, este recunoscut de Parlamentul European, dar este inclus doar în legislația României.
(…)Principalele probleme ale României – întârziere economică, sărăcie, polarizare socială – nu pot fi rezolvate cu ajutorul unor acuzații fantastice și cazuri fabricate. Revoluția românească a fost o manifestare a demnității naționale. Poporul a dorit atunci libertate, democrație și respect pentru munca lor, același lucru pe care și-l dorește și astăzi. Unii însă uită cum s-a produs explozia socială din 1989, iar astăzi urmează calea pe care au pus-o politicienii vinovați de suferința poporului român. Acest lucru este greșit. Negarea istoriei, manipularea ei ne va conduce acolo, dacă nu suntem atenți și nu ne vom apropia de afaceri cu responsabilitate.
Textul integral al interviului (varianta în limba rusă) poate fi citit aici
[…] Ion Iliescu, interviu pentru TASS: Sper că politicienii români vor înțelege importanța normaliz… […]