<< Până când să înceapă, într-o dimineață cenușie și posomorâtă de 24 februarie, atacul împotriva Ucrainei, ordonat de președintele Rusiei, Vladimir Putin, dobândise o inevitabilitate groaznică. Cu toate acestea, nimic din acest război nu era inevitabil. Este un conflict creat în întregime de el. În lupte și mizeria care urmează să vină, se va vărsa mult sânge ucrainean și rusesc. Fiecare picătură va fi stropi mâinile lui Putin >>, scrie The Economist.
<< De câteva luni, în timp ce domnul Putin a rămas în izolare, strângând aproximativ 190.000 de soldați ruși la granițele cu Ucraina, întrebarea a fost: ce vrea acest om? Acum, că este clar că tânjește la război, întrebarea este: unde se va opri?
Ascultându-l pe domnul Putin în ajunul invaziei, pare că a vrut ca lumea să creadă că nu se va în lături de la nimic. În discursul său de luptă, înregistrat pe 21 februarie și lansat în timp ce declanșa primele salve de rachete de croazieră împotriva confraților săi slavi, președintele Rusiei a criticat „imperiul minciunii” care este Occidentul. Croncănind despre arsenalul său nuclear, el a amenințat în mod clar că va „zdrobi” orice țară care i-ar sta în cale.
Rapoartele timpurii, unele neconfirmate, abia schițaseră anvergura ambiției sale. Au existat speculații că președintele Rusiei s-ar putea mulțumi cu controlul preluat asupra Donețk și Lugansk, regiuni din estul Ucrainei care conțin enclave mici susținute de ruși, care au făcut obiectul diplomației de ultim moment. Dar toate acestea au pălit în fața unui asalt vast.
Rapoartele spuneau că forțele terestre rusești au traversat dinspre est, îndreptându-se spre Harkov, al doilea oraș al Ucrainei; dinspre sud, îndreptându-se din Crimeea spre Herson; iar din Belarus spre nord, îndreptându-se spre capitala Kiev. Nu era clar cu ce vigoare se mișcau. Dar dl Putin se pare că râvnește la toată Ucraina, așa cum susținuseră tot timpul rapoartele serviciilor secrete americane și britanice. În practică, el a lăsat deoparte calculul zilnic al riscurilor și beneficiilor politice. În schimb, este condus de ideea periculoasă, delirantă, că are întâlnire cu istoria.
De aceea, dacă dl Putin va pune mâna pe o mare parte a Ucrainei, acest acaparator de teritorii nu se va opri la a face pace la granițele ei. S-ar putea să nu invadeze țările NATO care au fost cândva în imperiul sovietic, cel puțin nu la început. Dar, umflat de victorie, le va supune atacurilor cibernetice și războiului informațional, care rămân sub pragul conflictului.
Domnul Putin va amenința NATO în acest fel, pentru că a ajuns să creadă că NATO amenință Rusia și poporul ei. Vorbind la începutul acestei săptămâni, el s-a înfuriat pe extinderea către est a alianței. Mai târziu, a condamnat un „genocid” fictiv, pe care spune că Occidentul îl sponsorizează în Ucraina. Domnul Putin nu-i poate spune poporului său că armata lui luptă împotriva fraților și surorilor lor ucraineni care și-au câștigat libertatea. Așa că le spune că Rusia este în război cu America, NATO și împuterniciții săi.
Adevărul abominabil este că domnul Putin a lansat un atac neprovocat asupra țării suverane de alături. El este obsedat de alianța defensivă din vestul acesteia. Și calcă în picioare principiile care stau la baza păcii în secolul XXI. De aceea lumea trebuie să pună un preț mare pentru agresiunea sa.
Acest lucru începe cu sancțiuni punitive masive împotriva sistemului financiar al Rusiei, a industriilor sale de înaltă tehnologie și a elitei sale cu bani. Chiar înainte de invazie, când Rusia a recunoscut cele două republici, Occidentul nu impusese decât sancțiuni modeste. Nu trebuie să ezite acum. Chiar dacă Rusia și-a propus să construiască o economie de fortăreață, țara este încă conectată la lume și, așa cum sugerează scăderea inițială de 45% a bursei ruse, va avea de suferit.
Adevărat, sancțiunile vor dăuna și Occidentului. Prețurile petrolului au crescut peste 100 de dolari pe baril în urma invaziei. Rusia este principalul furnizor de gaz al Europei. Exportă metale precum nichel și paladiu și, împreună cu Ucraina, exportă grâu. Toate acestea vor prezenta probleme într-un moment în care economia mondială se luptă cu inflația și problemele lanțului de aprovizionare. Și totuși, prin aceeași măsură, faptul că Occidentul este pregătit să sufere pentru sancțiuni îi transmite domnului Putin mesajul că îi pasă de transgresiunile sale.
O a doua sarcină este de a consolida flancul estic al NATO. Până acum, alianța a căutat să trăiască în cadrul pactului semnat cu Rusia în 1997, care limitează operațiunile NATO în fostul bloc sovietic. NATO ar trebui să-l smulgă și să folosească libertățile pe care și le creează astfel pentru a staționa trupe din est. Asta va necesita timp. Până atunci, NATO ar trebui să-și demonstreze unitatea și intenția prin desfășurarea imediată a forței sale de reacție rapidă de 40.000 de oameni în statele din prima linie. Aceste trupe vor adăuga credibilitate doctrinei sale conform căreia un atac asupra unui membru este un atac asupra tuturor. De asemenea, îi vor semnala domnului Putin că, cu cât va împinge mai departe în Ucraina, cu atât este mai probabil să ajungă să întărească prezența NATO la granița acesteia – chiar opusul a ceea ce își propune.
Iar lumea ar trebui să ajute Ucraina să se apere și să-și apere poporul. Ei vor purta povara suferinței. La doar câteva ore de la începutul războiului au venit primele rapoarte despre morți militari și civili. Președintele Volodimir Zelenski le-a cerut compatrioților săi să reziste. Ei trebuie să aleagă cum și unde să-l respingă pe domnul Putin cu armatele și mandatarii săi, în cazul în care ar instala un guvern-marionetă la Kiev. NATO nu este pe cale să trimită trupe în Ucraina – pe bună dreptate, de teama unei confruntări între puterile nucleare. Dar membrii săi ar trebui să ofere asistență Ucrainei – arme, bani și adăpost refugiaților și, dacă este necesar, un guvern în exil.
Unii vor spune că este prea riscant să-l provoci pe dl Putin în aceste moduri – pentru că a pierdut legătura cu realitatea sau pentru că va escalada, va calcula greșit sau va îmbrățișa China. Ar fi în sine o greșeală de calcul. După 22 de ani în vârf, chiar și un dictator cu un simț supra-dezvoltat al propriului destin are un nas pentru supraviețuire și fluxul și refluxul puterii. Mulți ruși, nedumeriți de criză care a venit de nicăieri, s-ar putea să nu fie entuziasmați să ducă un război mortal împotriva fraților și surorilor lor din Ucraina. Este ceva ce Occidentul poate exploata.
A te acomoda cu dl Putin, în speranța că va începe să se comporte frumos, ar fi și mai periculos. Chiar și China ar trebui să înțeleagă că un om care trece peste granițe este o amenințare la adresa stabilității pe care o caută. Cu cât domnul Putin este mai liber să avanseze, astăzi, cu atât va fi mai hotărât să-și impună viziunea, mâine. Și cu atât mai mult sânge va fi vărsat pentru a-l face în sfârșit să se oprească. >>
