Dosarele infractorului sexual condamnat, Jeffrey Epstein, au scos la lumină posibilele abateri ale elitelor puternice, care ar trebui investigate. Dar doza zilnică de acuzații, învinuiri și bârfe calomnioase riscă să declanșeze o panică morală ce ar putea intensifica apelurile pentru a veni la conducere un „om puternic”, scrie Ian Buruma, pentru Project Syndicate.
<< Continuă, cu picătura, dezvăluirile din dosarele infractorului sexual condamnat și totodată prolific jucător în domeniul rețelelor sociale, Jeffrey Epstein. Furia publică la adresa elitelor lumii se inflamează cu fiecare relatare despre politicieni, bancheri, miliardari, jurnaliști, profesori universitari și membri ai familiilor regale bine conectați, care socializau cu Epstein pentru a strânge fonduri, a primi ponturi bursiere, a participa la acte sexuale infracționale, a face schimb de bârfe sau, uneori, doar pentru a se amesteca printre alți oameni faimoși.
Există, desigur, multe motive de indignare. Traficul de fete minore pentru sex este o crimă îngrozitoare, iar disponibilitatea atâtor oameni puternici de a trece cu vederea sau de a tolera comportamentul prădător al lui Epstein este rușinoasă. Dar obsesia noastră colectivă pentru faptele perverse ale lui Epstein riscă să declanșeze o panică morală. Ura față de elite poate fi ușor manipulată în scopuri nedorite, cu consecințe dezastruoase și de mare amploare. Iar doza zilnică de afirmații, acuzații și bârfe calomnioase din jurul dosarelor Epstein reprezintă o distragere masivă de la crizele politice care subminează democrația din Statele Unite.
Cel mai apropiat precedent istoric al afacerii Epstein a fost mai provincial, dar nu mai puțin toxic. În 1934, un escroc pe nume Alexandre Staviski a fost autorul unei uriașe escrocherii financiare în Franța. Staviski a câștigat milioane vânzând obligațiuni care s-au dovedit a fi fără valoare.
Un motiv pentru care Staviski a scăpat nepedepsit cu practicile sale frauduloase a fost acela că îi cunoștea pe toți oamenii potriviți din toate locurile potrivite. La fel ca Epstein, el a cultivat relații amicale cu politicieni, bancheri și alte figuri puternice. La fel ca Epstein, când a fost în cele din urmă arestat, se presupune că s-a sinucis. Mulți oameni au suspectat o mână criminală. Și, la fel ca Epstein, Staviski era și el evreu.
Furia populară împotriva elitelor franceze din anii 1930 a fost rapid exploatată de grupuri fasciste și antisemite, precum Action Française și Croix-de-Feu, pentru a doborî a Treia Republică democratică. Dreapta iliberală a reînviat o veche și odioasă prejudecată despre evrei depravați care distrug morala publică prin infiltrarea în sistem. Au avut loc demonstrații violente în fața Camerei Deputaților. Doi prim-miniștri liberali au fost forțați să demisioneze. Au apărut cereri de înlocuire a republicii cu un lider autoritar.
Acest lucru nu s-a întâmplat decât atunci când Germania nazistă a invadat Franța, în 1940, iar mareșalul Philippe Pétain a preluat conducerea guvernului-marionetă de la Vichy. Dar reacția la afacerea Staviski a fost tipică pentru o stare de spirit mai generală care domnea în Europa acelor vremuri, când neîncrederea și, uneori, ura față de elitele consacrate, adesea acuzate că ar fi influențate de interese evreiești nefaste, au deschis calea fascismului.
Trăim astăzi într-un climat la fel de febril. Președintele SUA, Donald Trump, și lideri europeni de extremă dreapta profită de un val de sentiment anti-elitist, care este adesea profund iliberal. În zilele noastre nu este nevoie de mult pentru a inflama ostilitatea populară față de presă, universități, finanțiști sau politicieni. Deoarece majoritatea persoanelor din cercul social al lui Epstein proveneau din aceste medii, iar mulți dintre ei sunt, de asemenea, evrei, starea de spirit anti-elitistă este probabil să se întunece și mai mult.
Unii ar putea susține că elitele implicate în dosarele Epstein au trădat încrederea publică și și-au luat privilegiile de-a gata prea mult timp. Dar acest răspuns poate merge cu ușurință prea departe: rețeaua socială a lui Epstein, deși vastă, nu era nicidecum reprezentativă pentru întreaga elită a Statelor Unite sau a oricărui alt loc. Iar instituțiile unei democrații liberale depind de elite pentru a funcționa. Populația nu guvernează direct; reprezentanții aleși apără interesele alegătorilor lor.
Pe elite se sprijină de asemenea și alți piloni ai democrației. Jurnalismul independent are nevoie de reporteri și editori cu experiență. Fără o bază solidă de experiență și competență – cele două calități esențiale ale oricărei elite – universitățile, băncile, spitalele și instituțiile artistice s-ar prăbuși.
Desigur, încrederea trebuie câștigată. Oamenii puternici trebuie trași la răspundere. Deoarece tentațiilor care însoțesc puterea li se poate cu greu rezista, vor exista întotdeauna abateri, iar cei aflați în poziții înalte sunt adesea pricepuți în a-și ascunde fărădelegile, precum și pe ale prietenilor lor. Dar acesta nu este un motiv pentru a denunța, din principiu, toate elitele.
Neîncrederea față de elite este, parțial, rezultatul tehnologiei. Cine mai are nevoie de editori dacă oricine își poate exprima opiniile online? De ce ar trebui să avem încredere în medici dacă simptomele pot fi căutate pe Google? Iar munca extrem de specializată a cadrelor universitare a devenit atât de deconectată de viața majorității cetățenilor, încât tot mai puțini oameni mai văd necesitatea universităților.
Dar atunci când demagogii alimentează în mod deliberat neîncrederea față de expertiză, învățământul superior și reprezentarea politică, în încercarea de a acapara puterea pentru ei înșiși, democrația liberală este serios amenințată. Infracțiunile sexuale flagrante împotriva tinerelor femei, aflate în centrul afacerii Epstein, riscă să fie umbrite de teorii ale conspirației, care sporesc această amenințare. Nu trebuie să cauți mult pe X sau pe alte platforme de socializare pentru a găsi cloaca de antisemitism care s-a strâns în jurul dosarelor Epstein.
Dacă acest lucru va dezlănțui un strigăt popular pentru un „om puternic” care să elimine corupția guvernării elitelor – o dorință exprimată încă din Roma antică – rezultatul ar fi, cel mai probabil, un dezastru politic. Trump a candidat la președinție promițând să „dreneze mlaștina”. Faptul că același om a fost un prieten apropiat al lui Epstein timp de mulți ani este una dintre ironiile sumbre ale istoriei. >>
