Un jurnalist german, autor al unui film documentar și a două cărți best-seller despre Vladimir Putin a primit sute de mii de euro de la companii offshore asociate cu oligarhul rus Alexei Mordașov, dezvăluie Vajnîe istorii, pe baza scurgerilor de documente „Secretele Cirprului”. Lăudătorul lui Putin nu își avertizase nici editorul, nici entitățile media cu care a colaborat, nici audiența.
Eu sunt Seipel. Sunt Jurnalist
Hubert Seipel (foto) este un cunoscut jurnalist, realizator de documentare și scriitor german. Cele două cărți ale sale despre președintele rus, Putin. Logica puterii (2015) și „Puterea lui Putin. De ce Europa are nevoie de Rusia” (2021), au fost publicate în mai multe limbi și au devenit bestselleruri cu zeci de mii de exemplare vândute. Filmul documentar al lui Seipel, Eu sunt Putin. Portrait, din 2012, a fost nominalizat la un premiu de televiziune pentru cel mai bun reportaj. Zona de expertiză a Seipel este Rusia. Acest lucru este de înțeles: potrivit lui Seipel, nu numai că a studiat mulți ani Rusia în calitate de cercetător, dar a și comunicat „de aproximativ o sută de ori” cu președintele rus.
„L-am întâlnit prima dată pe președintele rus în ianuarie 2010, la Moscova, când l-am intervievat pe probleme de energie. <…> Am vorbit despre un film documentar pentru televiziune”, scrie Seipel în cartea sa, Putin. Logica puterii. „A acceptat condițiile conform cărora nu trebuia să îi trimitem spre autorizare nici film, nici interviurile luate în timpul filmărilor, până când acestea nu erau difuzate la televiziunea germană, în 2012. Munca la filmul Eu sunt Putin. Portret, pentru canalul ARD, a necesitat o serie de noi întâlniri și conversații, pe care de atunci le avem în mod regulat – la Moscova, Soci, Sankt Petersburg, Vladivostok și în timpul vizitelor în străinătate ale lui Vladimir Putin. Filmul a marcat începutul relației mele cu președintele rus”.
Putin patinează, vânează cu Șoigu, înoată în piscină și iată-l deja în avion – chestiuni de importanță națională
De atunci, Seipel a fost adesea invitat la talk-show-uri politice ca expert în realitățile post-sovietice, iar jurnaliștii germani îl intervievează în mod regulat în încercarea de a explica audienței lor ce se întâmplă în Europa de Est. Cu toate că Seipel a fost acuzat că nu a criticat ceea ce a auzit de la Kremlin, unii germani îl consideră unul dintre cei mai buni experți în Rusia.
Seipel este într-adevăr invariabil elocvent, dar poziția sa i se va părea familiară oricui urmărește discursurile președintelui rus: Rusia are propriul drum și propriile sale interese, Putin le apără, Occidentul și NATO au făcut greșeli din cauza cărora Putin a fost constrâns reacționeaze în Crimeea și în Donbas etc., etc.
Nu mai puțin de recunoscut sunt, printre ruși, imaginile din filmul lui Seipel, Eu sunt Putin. Portret. Putin patinează, vânează cu Șoigu, înoată în piscină și iată-l deja în avion – chestiuni de importanță națională. Textul lui Seipel, care acompaniază imaginile, este corespunzător:
- „Lupta din anii 1990, când statul a falimentat și superputerile au jefuit țara în cel mai barbar mod, l-a înăsprit pe Putin. <…> De atunci, Putin a călătorit neobosit pe vastul teritoriu al Rusiei. Dacă este necesar, el este dispus să zboare personal peste toate cele nouă fusuri orare pentru a se asigura că totul este în ordine. O sarcină aproape fără speranță pentru un om, într-o țară atât de gigantică. <…> El guvernează pentru binele țării: un om – o misiune”.
În iunie 2021, Seipel a acordat un alt interviu, ca expert. În timpul conversației de jumătate de oră dintre el și prezentator a avut loc și următorul dialog:
— Permiteți-mi să vă întreb direct, ați primit vreodată onorarii din Rusia?
— Onorarii din Rusia?
– Da. Bani.
– Adică direct?
– Direct sau indirect.
– Sunteți serios? Iată răspunsul meu: sunteți serios?!
– Deci nu?
— Întrebare cu rezonanță: „A fost plătit?”
– Exact.
– Nu!
După cum se dovedește, Seipel a mințit atunci. Aranjamente financiare secrete l-au legat câțiva ani de companii apropiate oligarhului rus Alexei Mordașov. Aceste detalii au devenit cunoscute datorită muncii comune a jurnaliștilor de la Paper Trail Media, Der Spiegel, ZDF și Vajnîe istorii, care au analizat documentele juridice cipriote, scurse ca parte a proiectului Secretele Ciprului.
„Secretele Ciprului” (Cyprus Confidential) este o investigație globală bazată pe scurgerea a 3,6 milioane de documente de la șase companii cipriote implicate în înregistrarea și consultanța acordată companiilor. A fost realizată sub auspiciile Consorțiului Internațional al Jurnaliştilor de Investigație (ICIJ) și organizației germane Paper Trail Media de către 270 de jurnalişti din 69 de instituţii media, inclusiv Vajnîe istorii.
Eu sunt Mordașov. Sunt sponsor
Potrivit documentelor aflate în posesia noastră, în 2018 Seipel a semnat un „acord de sponsorizare” care trebuia să-i aducă cel puțin 600.000 de euro. Conform acordului, această sumă a fost alocată pentru crearea și popularizarea unei cărți despre „climatul politic din Rusia”. Această carte a devenit Puterea lui Putin. De ce Europa are nevoie de Rusia, publicată în 2021 de respectabila editură Hoffmann und Campe, din Hamburg. În plus, în documentele pregătite spre semnare există o notă scrisă de mână „analog cu acordul încheiat în 2013: biografia lui Putin”.
Evident, pentru pregătirea cărții anterioare a lui Seipel, Putin. Logica puterii, fusese încheiat un acord separat pentru o sumă separată. Cititorii nu au putut afla de acordurile de sponsorizare și posibilele conflicte de interese ale Seipel – nu s-a spus un cuvânt despre ele în cărți. Editorul ambelor bestselleruri nu știa despre ele, spune Hoffmann und Campe, răspunzând solicitării noastre.
Cine a fost dispus să plătească sume atât de substanțiale pentru apologia lui Putin în Occident? Sponsorul s-a aflat în spatele unei companii-fantomă, De Vere Worldwide Corporation, cu sediul în Insulele Virgine Britanice. Această companie este înregistrată la Igor Voskresenski, unul dintre directorii Silovîh mașin, un gigant industrial deținut de miliardarul rus Alexei Mordașov. În calitate de martor, și-a pus semnătura pe contractul de sponsorizare și un alt angajat al lui Mordașov, Dmitri Fedotov, de multă vreme șef al departamentului juridic al gigantului metalurgic Severstal, care aparține oligarhului. Banii pentru plățile către Seipel au venit la De Vere Worldwide de la companii offshore al căror beneficiar era însuși Mordașov: în 2018 și 2019, două companii offshore au transferat, în total, 600.000 de euro către De Vere Worldwide. După fiecare astfel de transfer, De Vere a trimis bani la Seipel.
Răspunzând telefonic la întrebările adresate de Paper Trail Media despre activitățile De Vere Worldwide, Voskresenski a spus că nu își amintește de o astfel de companie și a închis. Fedotov și Mordașov nu au răspuns solicitărilor.
Alexei Mordașov este o figură obișnuită în topul miliardarilor întocmit de revista Forbes. În 2021, oligarhul chiar l-a condus-o, cu o avere de aproape 30 de miliarde de dolari (anul acesta se află pe locul cinci). El s-a numărat printre sponsorii lucrărilor de la palatul lui Putin de lângă Ghelendjik. Firmele lui Mordașov dețineau și pachete mari de acțiuni la banca Rossia (cunoscută și ca „banca prietenilor lui Putin”) și Național Mediagrup (NMG), care controlează o parte semnificativă a televiziunii ruse și a pieței media în general. După invadarea Ucrainei de către Rusia, Mordașov a fost supus sancțiunilor occidentale din cauza apropierii sale de Putin, banca-portofel a acestuia și mașinăria de propagandă. Tot în 2022, o purtătoare de cuvânt a Severstal a raportat că structurile oligarhului s-au retras atât din capitalul băncii Rossia, cât și al NMG. Acest lucru nu a ajutat la ieșirea de sub sancțiuni: în septembrie 2023, Curtea Europeană a considerat că transferul de acțiuni de la banca Rossia nu era confirmat de documente, iar legăturile strânse ale lui Mordașov cu conducerea politică rusă au fost considerate cab drept indubitabile.
În răspunsul său la întrebările Paper Trail Media, Seipel a recunoscut că ambele cărți despre Putin au fost sponsorizate de un miliardar rus, dar nu crede că acest lucru îi discreditează în vreun fel munca. În primul rând, întrucât contractul cu De Vere conține o clauză: scriitorul nu are obligații față de sponsor cu privire la „compoziția și conținutul cărții”. În al doilea rând, pentru că „Mordashov este un antreprenor, el sponsorizează proiecte cu bani privați”. Seipel precizează că banii au susținut exclusiv proiectele de carte, nu și filmele sau activitățile sale publice. „Cărțile mele au provocat controverse active și bătălii ideologice. Cu toate acestea, nu au fost găsite greșeli factuale concrete specifice în niciuna dintre ele”, subliniază Seipel.
În răspunsul său la o solicitre similară din partea Washington Post, el trece la o generalizare filozofică: „Renumita, în jurnalism, vedere de nicăieri (Jay Rosen), care presupune imparțialitate, nu există. Regretatul critic de presă austriac, Karl Kraus, a spus odată că o relatare distorsionată a realității este realitatea”.
Cu toate acestea, nici editorul și nici angajatorii lui Seipel nu sunt în mod evident de acord cu el – în opinia lor, autorul nu are dreptul de a ascunde un conflict de interese, publicul ar trebui să știe despre existența acestuia. Ca răspuns la întrebările Paper Trail Media, Hoffmann und Campe a spus că, dacă sponsorizarea cărților sale de către terți este confirmată, își rezervă dreptul de a lua măsuri legale. Radiodifuzorul din Hamburg, NDR, care a colaborat în mod deosebit cu Seipel, a răspuns că acesta este obligat să dezvăluie „orice conflict de interese, în special în ceea ce privește plățile”. Dacă a existat o „plată menită să-l influențeze pe autor”, care nu a fost raportată, NDR a fost de fapt înșelat și forțat să „inducă în eroare audiența”, crede radiodifuzorul.
Seipel are planuri mari de creație (în orice caz, așa era până de curând). Acum câteva luni, vorbind la o emisiune TV austriacă, a spus că s-a întâlnit cu Putin în septembrie 2022, la Moscova, după începerea războiului dintre Rusia și Ucraina. Și că asta are legătură cu faptul că Seipel lucrează la o nouă carte care va ține cont de contextul geopolitic modern. După cum sublinia Seipel în prima sa carte: „Intimitatea este o condiție prealabilă necesară pentru obținerea de informații care depășesc dramatizările standard. Restul este o chestiune de tehnică”.
Roman Abramovici le-a vândut prietenilor lui Putin participația sa într-o firmă de publicitate
În septembrie 2003, două companii cipriote, Finoto Holdings și Grosora Holdings, au achiziționat 25% din acțiunile Video International, un important holding de publicitate rus. La acea vreme, potrivit BBC, Video International „se bucura de o poziție dominantă” pe piața internă de publicitate TV din Rusia și se afla „la jumătate de pas” de Kremlin.
Fiecare dintre companii a plătit doar 130.000 de dolari pentru o participație de 12,5% la Video International. Potrivit jurnaliștilor care au analizat înregistrările recent scurse, o entitate numită Sara Trust Settlement deținea ambele companii printr-o serie de intermediari – iar beneficiarul său final era Roman Abramovici.
În anul următor, Abramovici a primit 1,8 milioane de dolari în dividende de la companie – de șapte ori mai mult decât plătise pentru acțiuni.
În decembrie 2010, Finoto Holdings și-a vândut cota de la o altă companie cipriotă denumită Med Media Network, care nominal îi aparținea violoncelistului Serghei Roldughin, un prieten apropiat al președintelui rus. La acesta, UE și investigatorii care au studiat Panama Papers în 2016 s-au referit ca „portofelul lui Putin”.
În aceeași zi, Grosora Holdings și-a vândut propria participație în companie către Namiral Trading Ltd, o companie cu legături cu Alexander Plehov, un antreprenor apropiat fondatorului băncii Rossia, Iuri Kovalciuk. Valoarea totală a celor două vânzări s-a ridicat la 40 de milioane de dolari.
Potrivit publicației ruse independente Vajnîe istorii, care a participat la ancheta ICIJ, anterior rolul lui Abramovici în tranzacțiile Video International nu fusese cunoscut public. De câțiva ani, observatorii presupuneau că 100% din acțiunile companiei fuseseră vândute unor entități asociate cu Iuri Kovalciuk.
După declanșarea războiului din Ucraina, Alexander Plehov a intrat sub sancțiunile Marii Britanii pentru legăturile sale cu Vladimir Putin, în timp ce Serghei Roldughin a fost sancționat de Marea Britanie, U.E., iar Washingtonul l-a supranumit pe muzician „custodele averii offshore a președintelui Putin”.
În primăvara anului 2023, parchetul elvețian, care investiga dosare în care erau implicați manageri ai filialei elvețiane a Gazprombank, s-a referit la Roldughin și Plehov ca la „oameni de paie” pentru banca Rossia pe care guvernul SUA a numit-o „caseta de bani personală a lui Putin”.
Abramovici a negat demult că avea vreo legătură cu Putin. În 2010, un reprezentant al miliardarului a declarat că nu are „nicio relație financiară” cu Putin, care era prim-ministru la acea vreme.
În 2021, Abramovici a dat-o în judecată pe jurnalista și fosta corespondentă a Financial Times la Moscova, Catherine Belton, pentru un fragment din cartea sa, Putin’s People, care susținea că Abramovici cumpărase Chelsea Football Club la cererea lui Putin. Abramovici a câștigat cazul într-un tribunal din Londra, iar editorul britanic al cărții, HarperCollins, a fost de acord să schimbe textul și să-i ceară scuze omului de afaceri.
Abramovici nu a răspuns la întrebările jurnaliştilor cu privire la descoperirile Cyprus Confidential. De asemenea, au refuzat să comenteze și Serghei Roldughin, și Alexandr Plekhov.
